776 matches
-
Ideea, pe care o vom Întâlni la tot pasul În filosofia carteziană, că identitatea dintre esență și existență reprezintă o necesitate internă a conceptului În cazul lui Dumnezeu, apare odată cu Guillaume d’Avergne (1180-1249), care este primul filosof al perioadei scolastice la care Întâlnim marcată diferența dintre esență - quod est - și existență - quo est. Pentru orice ființă, observă d’Avergne, una este esența - ens - și altceva existența - esse. Doar Dumnezeu este ființa a cărui esență este aceea de a exista, astfel Încât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fie mai voluminos decât lucrarea Însăși. În cele ce urmează, vom urmări obiecțiile ce au fost aduse de către Johan Caterus. În principal, obiecțiile acestuia vizează natura cauzei care produce ideea despre Dumnezeu. În complicata structură a cauzelor, pe care filosofia scolastică a moștenit-o din aristotelism, cea căreia i se datorează cunoașterea de către noi a ideii despre Dumnezeu, nu Își găsea locul. Dacă această idee este una a subiectului, a imaginației sale, mai poate avea ea obiectivitate? Iar dacă ideea nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
concepere a ceva și a conținutului pe care acel ceva Îl presupune. Iar acest conținut este ceva real. Cu cât ideea e „mai plină de conținut”, cu atât ea are o realitate mai obiectivă. Descartes Împrumutase acești termeni din filosofia scolastică și Îi folosea de această dată cu sensul lor consacrat. Așadar, pentru el, „realitatea obiectivă” a ideilor nu este omogenă, ci fiecare idee prezintă un grad propriu de realitate obiectivă. Cu cât conținutul ideii e mai bogat În determinații, prin
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acestor reguli. Nu se Întâmplă Însă, la fel cu Principiile filosofiei, pentru că intenția autorului era ca această lucrare, care cuprinde, În cele patru părți ale sale, Întregul gândirii carteziene, să fie un manual al filosofiei sale. De aceea aici regulile scolastice de prezentare a materialului sunt mult simplificate. Repetiția argumentativă din Meditații metafizice, avem În vedere reluările din Meditația a patra, avea așadar rolul de a demonstra valabilitatea principiului care tocmai fusese demonstrat. Datorită faptului că Întreaga demonstrație se autosusține, putem
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ontologiei, ca sursă a substanței Întinse și a substanței cugetătoare, pe care-l comportă Dumnezeu. Această punere În evidență a dependenței În care se găsește substanța În raport cu Dumnezeu, nu e mai mult decât apelul la un alt gen de argument scolastic, În care se pun În evidență relațiile fundamentale dintre substanțe și calitățile lor: „Iată de ce au dreptate În școală să spună că numele substanței nu e univoc În privința lui Dumnezeu și a creaturilor, adică nu este nici o semnificație a acestui
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
realități - e cu atât mai puternică, cu cât totul pare să fie efectul relei „administrațiuni” și al corupției. Iată: „Obligativitatea învățământului e o iluzie. Leafa învățătorului e adesea egală cu a unui vătăjel, întreținerea localului proastă, pe când alături cu mizeria scolastică trăiește o clasă de scribi netrebnici sub formă de primari, ajutori și perceptori etc., care sunt pe atâtea organe de apărare și de șicană în comună și care nu aduc bunei-stări a țăranului nici atâta folos câtu-i negru sub unghie
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a iudaismului și creștinismului. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism. Iudaismul s-a arătat interesat în special de păstrarea cu sfințenie a textului ebraic al Vechiului Testament, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a iudaismului și creștinismului 1. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism. Iudaismul s-a arătat interesat în special de păstrarea cu sfințenie a textului ebraic al Vechiului Testament, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
avea cum să-l conducă pe Dilthey spre riscurile la care se expune Comte, pentru că el a refuzat cu consecvență ispita unei Mathesis universalis, preferând ceea ce noi am numi valabilitatea unei cunoașteri hic et nunc, ca să parafrazăm o consacrată formulă scolastică. Bineînțeles, pe Dilthey l-a ferit de o atare primejdie și deja evocata idee a discontinuității conținuturilor, deși în această privință există și la el o excepție notabilă ("coapartenența de conținut a sistemelor") la care ne vom referi în cap
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172). Spranger apreciază în continuare că tradiția scolastică a catolicismului promovase un model de cunoaștere care "aspirase cât se poate de serios spre idealul unei științe totale" (Der Sinn..., p. 22), ideal de care, tot pe linie catolică, nu a fost străin, în mod paradoxal, nici măcar un pozitivist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică seria de nedreptăți suferite de evrei în raport cu celelalte popoare). Această gândire "care se opune", "care rezistă" formată prin Biblie, prin cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și de filosofia modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și a "adevărului". Măștile moderne sunt doar forme de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
probleme vitale ca și religia: metafizica și morala. Aceasta au fost și soluțiile filosofice ale antichității (Platon, Aristotel) de care s-au slujit părinții bisericii ca să dogmatizeze speculativ simbolurile mitice grupate în jurul simbolului filiației considerat drept realitate. Mai tîrziu, filosofia scolastică se va inspira din aceste soluții vechi, transformîndu-le totodată, cu singurul scop de a găsi în ele justificarea dogmelor. Nu ne putem opri totuși să nu admirăm unele figuri mărețe ale Patristicii și Scolasticii și să nu ne înclinăm în fața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în realitate. Există nenumărate discuții pseudo-filosofice asupra pseudo problemelor metafizice pentru stabilirea faptului dacă spațiul-timp este limitat sau nu și aceea ce se află în afara spațiului-timp în caz de limitare. Ele nu valorează cu nimic mai mult decît discuțiile teologiei scolastice pentru stabilirea faptului dacă îngerii au sau nu sex. În realitate, termenul de "existență" este calitatea care rămîne dacă facem abstracție de toate celelalte calități modale și modificabile. Aceasta este calitatea misterioasă, de unde rezultă că toate obiectele existente au un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la antici polis-ul era atomul social, la moderni devine individul, chiar dacă și individul propovăduiește fraternitatea, întemeiată pe dragostea în și prin Hristos. Heraldul și fondatorul pozitivismului, al nominalismului și al subiectivismului în drept, ca premise ale individualismului, este considerat scolasticul franciscan, care a trăit în secolul al XlV-lea, William Occam. Ideile sale vor fi dezvoltate de Luther, bine consiliat se pare de cabalistul Reuchlin. Dar societatea nu a în-cetat să fie holistă. Considerînd biserica drept adunarea credincioșilor, Calvin propovăduiește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul de citare". Instinctiv, el simte că terenul pe care avansează este lunecos și e obligat să-și caute noi repere teoretice, devenind scolastic dintr-un explicabil reflex de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să remarcăm că exegeza interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trăiește la limita sărăciei. Concepția și tehnologia rudimentară din industria mineritului storc de la buget sute de milioane de lei anual și, făcând aceste observații, Ladima nu își dă seama că lovește chiar în Nae Gheorghidiu, patronul ziarului "Veacul". Astfel, Don Quijote, scolastic, nu abdică niciun moment de la regulile scrise ale cavalerismului, iar Ladima crede, cu obstinație, în niște principii economice valabile doar în plan teoretic. Doi utopici se întâlnesc în aceleași fapte de esență. Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
port ceva/În sine-mi, nefăcut a se vedea."217 Dinăuntrul sufletului i se arată moartea și lui Gelu Ruscanu, chiar dacă spectrul tatălui nu apare încă pe scenă. Nu apare, însă eroul îi presimte ivirea. Har divin, sau blestem diavolesc? Scolasticul Praida optează pentru a doua ipoteză: "Gelu: Tovarășe Praida, până astă-seară tatăl meu, pe care abia l-am cunoscut...era o abstracție...Nu l-am văzut bine decât în fotografie, căci eram prea mic și el lipsea mult de acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru a fi mai convingători în dezvoltarea câmpului arhetipal eminescian, să observăm și alte note comune reflectate în viața și opera celor doi scriitori români. Dacă ar fi să ne referim din nou la clasica, scolastica biografie pe care G. Călinescu o consacră poetului național, constatăm o vădită atracție a acestuia față de actrițele de tot felul: "Inima poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 William de Ockham (n. c. 1285 în Ockham, comitatul Surrey, Anglia; m. 09.04.1347, în München) a fost un renumit filosof, teolog și scriitor ecleziastic, în epoca scolastică târzie. Amplele sale lucrări includ și filosofie politică. Nominalistă sau conceptualistă, gândirea lui Ockham aduce o îmnsemnată contribuție dezvoltării concepției despre stat: pentru că individul uman este o realitate, niciun stat nu poate exista în sine, iar Binele comun are prioritate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a-l pune în serviciul înțelegerii științifice. Pentru F. von Hayek, "capitalismul este mitul născut la întretăierea dintre studiul empiric, matematic și statistic al economiei, transmutarea istorică a raționalismului, operată de Hegel, și un maximalism etic inspirat din tradiții milenariste scolastice și populare" (în Capitalismul și istoricii, Humanitas, București, 1998. p. 5) și aceasta îmi pare una din cele mai reușite încercări de a-l defini. Esența capitalismului este identificabilă în sfera economicului, avînd la bază conceptul de capital, realitate tangibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a-l pune în serviciul înțelegerii științifice. Pentru Friedrich von Hayek, "capitalismul este mitul născut la întretăierea dintre studiul empiric, matematic și statistic al economiei, transmutarea istorică a raționalismului, operată de Hegel, și un maximalism etic inspirat din tradiții milenariste scolastice și populare"1; iată una din cele mai reușite încercări de a-l defini. Esența capitalismului este identificabilă în sfera economicului, avînd la bază conceptul de capital, realitate tangibilă desemnînd totalitatea mijloacelor inserabile în procesul de producție. Lansat de Marx
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de multe neîmpliniri și scurtări ale stadiilor. Românii nu au plecat spre modernizare de la romantica viață rustică, tribală ori patriarhală, ci de la statutele de dependență turceasco-grecească din veacurile al XV-lea, marcate în Vest de începuturi de schimbare a gândirii scolastice prin studii empirice de fizică, anatomie, cosmologie, geografie. Au urmat organizările altor imperii, cu strategii extracontinentale. Ele s-au regăsit în competiții și pentru regiunea sud-est europeană: turcii contrați de austrieci, austro-unguri, ruși și de germani. S-a ajuns și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul Mediu, misticii, scolastici ca Occam și adepții au încurajat individualismul. Descartes și cartezienii i-au dat coloratura subiectivistă extremă, în modernitate, propunând criterii ale adevărului precum claritatea și distincția. Leibniz a reluat în monadologia sa criteriile clarității și distincției, iar Locke a promovat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
franceză 502, poetul romantico-simbolist Mircea Demetriad cu unele poezii reușite, Ion C. Bacalbașa, critic și romancier, Alexandru Bogdan-Pitești, principalul critic de artă al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de artă destul de scolastic și nesărat, C. Demetrescu-Iași, prezent cu un singur articol în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflecției" (1976, p. 320). Din cauza unor constrângeri de natură mitologica și, mai tarziu, teologica, individul nu este liber să reflecteze asupra propriei naturi decât după ce suflul laic al Renașterii și-a făcut simțită puterea: "Scăpat de sub controlul transcendentei ecleziastice și scolastice, omul se descoperă pe șine drept o problemă, sau mai degrabă drept o sarcină. Trebuie să se concentreze asupra propriului sine și să dea un sens propriei existente" (Gusdorf, 1976, p. 323). Abia din acel moment, individul a fost liber
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]