520 matches
-
pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete, precum balaurii, și pârjolește universul cu foc și smoală, ca exteriorizare a principiului malefic anihilant, cu combustie continuă. Treapta de sus a regnului infernal este ocupată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete, precum balaurii, și pârjolește universul cu foc și smoală, ca exteriorizare a principiului malefic anihilant, cu combustie continuă. Treapta de sus a regnului infernal este ocupată de zmei: „ar reprezenta ultima etapă a evoluției șarpe - balaur - zmeu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n jos s-așeza./ Dar șarpele ce-mi făcea?/ De la tălpi că-l lua/ Și voinicu greu ofta”. Groapa unde a mâncat șarpele în illo tempore reprezintă punctul originar al agresiunii asupra cosmosului, ea face legătura, ca și fântâna din Scorpia, cu increatul. Foarte aproape de grotă ca reprezentare a „celeilalte lumi și de asemenea a întregului univers”, groapa sugerează și ea o aspirație inițiatică ce reface și modifică nașterea eroului. Așa se explică grija rituală cu care voinicul se pregătește pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a colindei din aceeași colecție, printr-un tablou vegetal, nu întâmplător de plante „utile social”, pomi fructiferi: „Pe su’ meri și pă su’ peri”. Tot înghițirea și ieșirea din șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar și al faptului că perioada recluziunii subpământene s-a încheiat. Cuplul Scorpia-feciorul ei (cu o formă fals umană) se bazează pe lăcomia trecătorilor pentru a-i anihila. Aflați într-un canal de comunicare cu celălalt tărâm, „La puțul porumbului”, Scorpia și fiul ei imaginează o strategie naivă, dar eficientă: voinicul, deși purtând semne evidente ale naturii sale malefice, zace lângă fântână și pretinde că are nevoie de ajutor pentru a-și recupera „ristoavele” și galbenii, pe cei din urmă oferindu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar eficientă: voinicul, deși purtând semne evidente ale naturii sale malefice, zace lângă fântână și pretinde că are nevoie de ajutor pentru a-și recupera „ristoavele” și galbenii, pe cei din urmă oferindu-i salvatorului. În puț se află, desigur, Scorpia, ființă a tărâmului infernal ce nu poate ieși decât ca să distrugă. E rolul fiului ei, pe jumătate adaptat spațiului ordonat, să „momească” neofiții spre infern. Tentarea cu cărți și galbeni vorbește despre natura celor ispitiți, feciori de coconi învățați cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care cade în baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n găleată s-așeza,/ Drumu-n puț frate că-ș da,/ Și Scorpia l-nghițea/ Nevătămat, cum era!”. Apariția lui Mircea, ciobănaș, imediat după ce mezinul își face cruce și vrea să meargă după frații cei mari, este ca și în Șarpele I(7) una miraculoasă și poate fi pusă pe seama puterilor mezinului. Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
desăvârșită), Mircea, poate fi, ca și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să cuprinză lumea/ Și prin paloș că trecea,/ Pân’ la coadă se spărgea/ Și doi frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsirea obiectului căutării. Vom numi primul drum inițiatic incursiune, fiindcă el are mai puțin caracterul unei transmutații spațiale și temporale a eroului, punând accent mai mult pe eroismul lui. O astfel de structură se întâlnește în Bogdan Dimian I(10), Scorpia I (8), Șarpele I(7), Iovan Iorgovan I(6), Vidros I (11). O incursiune socială face alaiul nunții până la casele Letinului bogat, unde vor avea loc probele inițiatice pentru mire. Structura de basm, care lasă firul narativ să se depene
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mișcare de energiile lui întemeietoare. Descoperirea maritală este făcută în postura de erou consacrat de armele civilizatoare, solare, motiv pentru care reperarea nu se face în planul social marcat de drumul mare, ci în inima sacrului, la fântână, acolo unde Scorpia aștepta neofiții în balade. Cunoașterea acumulată la hotarul cu haosul permite decodarea semnului marital și inițierea se desăvârșește prin nuntă. Alteori, apropierea de mireasă este marcată de starea fizică specifică la intrarea în sacru, semn că fecioara a asimilat puterile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
public liber sau adăuga la text propoziții necenzurate de Ea. Acest obicei fusese remarcat și comentat chiar și în cercurile ambasadorilor din București participanți la ultimul congres al partidului din 1989. În anumite cercuri ale nomenclaturii comuniste, Elena era numită "scorpia". Poate această reacție se indusese și în rândul populației, care adesea îl absolvea pe Nicolae, aruncând toate relele, lipsurile din traiul lor spre Elena. Îmi amintesc opiniile exprimate în șoaptă de persoane din conducerea "de partid și de stat", aflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mari, argint aurit. 21.5 potire mijlocii, argint. 22.6 discuri și 6 steluțe. 23.Una tavă argint. 24.3 discuri mici pentru ibrice, 2 sfeșnice de argint. 25.Un artoforiu de argint. 26.2 cățui argint mari. 27.4 scorpii de argint de la candela mare. 28. Una pereche trichele. 28.6 perechi paftale. 29.7 perechi rucavițe. 30.2 bedernițe. 31.Un acoperământ cusut cu fir pentru Sf. Paraschiva. 32.34 de candele. 33.Una coroană argint. 34.Una cârje
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în șifonier și-l invită insistent pe administrator să se convingă și singur că acesta e plecat la culesul căpșunilor, în Spania. În timp ce administratorul gustă mai mult din politețe una dintre cele unsprezece căpșuni rămase de la amant, soția lui, o scorpie recunoscută pentru accesele sale de gelozie, dă buzna în apartamentul soților Potcoavă, iar administratorul abia mai are tip să se pitească în șifonier. S-a făcut, prin urmare, ora 17:32, iar în farfuria de pe masă au mai rămas zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu Maria, care nu a venit, dar care s’a anunțat pentru după-masă la ora 4. Emoție între timp, că băiețelul adev[ăratului] Curti, care plecase la orele 7 dim[ineața] să scoată alimentele de la fosta gazdă - un soi de scorpie - nu mai venise. A venit la 2.20 (eram la masă) cu 125 kg. făină, 60 kg. brânză, 5 bucăți de săpun, câteva ouă, restul fiind ascuns de doamna gazdă care, vrând să bată comisarul, a rămas peste noapte la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din cabina de probă a lui Erin, la fel de înaltă, blondă și imaculată ca întotdeauna, buzele deja strâmbându-se într-un surâs plin de dispreț. Părul îi lucește, ochii îi strălucesc și arată de parcă ar fi stăpâna lumii. Alicia Billington. Alicia Scorpia cu picioare lungi. Îi întâlnesc privirea - și parcă întregul corp îmi e străbătut de un șoc electric. Picioarele, acoperite de pantalonii gri strâmți, încep să-mi tremure. N-am mai dat ochii cu Alicia Billington de mai bine de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geanta Channel și iese din raion. După ce pleacă, se așterne o tăcere generală. Cine mai era și asta? zice în cele din urmă Laurel, care a ieșit din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca eu s-o observ. — E... Alicia Scorpia cu picioare lungi, spun, încă în stare de șoc. — Alicia Scorpia cu fundul cât casa, zice Laurel. Mereu am fost de părere că dacă vrei o scorpie pur sânge, trebuie s-o cauți în Anglia. Mă îmbrățișează. Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tăcere generală. Cine mai era și asta? zice în cele din urmă Laurel, care a ieșit din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca eu s-o observ. — E... Alicia Scorpia cu picioare lungi, spun, încă în stare de șoc. — Alicia Scorpia cu fundul cât casa, zice Laurel. Mereu am fost de părere că dacă vrei o scorpie pur sânge, trebuie s-o cauți în Anglia. Mă îmbrățișează. Nu te mai gândi la ea. Indiferent cine e, e pur și simplu geloasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca eu s-o observ. — E... Alicia Scorpia cu picioare lungi, spun, încă în stare de șoc. — Alicia Scorpia cu fundul cât casa, zice Laurel. Mereu am fost de părere că dacă vrei o scorpie pur sânge, trebuie s-o cauți în Anglia. Mă îmbrățișează. Nu te mai gândi la ea. Indiferent cine e, e pur și simplu geloasă. — Mersi, spun și îmi aranjez părul cu gesturi mecanice, încercând să-mi pun gândurile în ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o persoană care să facă atâtea nazuri. Deci, care e povestea? Ei, nimic, îmi vine să spun. Doar că mi-a terfelit viața în ziarele de scandal și aproape că i-a distrus cariera lui Luke, și a fost o scorpie cu mine din prima secundă în care ne-am întâlnit. Nu mare lucru. — Ei, chestii vechi, spun în cele din urmă. Știi cu cine e logodită? Cu Peter Blake. Moștenitorul unei averi uriașe. — Nu înțeleg. Mă încrunt, nedumerită. Parcă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o nuntă frumoasă. În clipa în care iese furtunos, mă las în scaun, și inima încă îmi duduie de încântare. A fost unul din cele mai plăcute momente din viața mea. Am pus-o în sfârșit la punct pe Alicia, Scorpia cu picioare lungi. În sfârșit! Zău. De câte ori s-a purtat ea absolut oribil cu mine? Răspuns: de aproximativ o mie de ori. Și de câte ori am avut pe buze replica perfectă de tăiat macaroana? Răspuns: niciodată. Până azi! Îi văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
normal. Săracul de el - nevestei lui nu-i păsa deloc cum arată. Fostei neveste, pardon. Divorțează. — A, spun politicoasă, dându-i o rochie cambrată, albă cu argintiu. — Nu-mi vine să cred că a suportat-o atâta timp. E o scorpie bolnavă de gelozie. O s-o dau în judecată! Amy își trage pe ea rochia cambrată. — Zău, ce drept are ea să mă împiedice să-mi urmez pornirea inimii? Egoistă pân’ la Dumnezeu. Îți vine să crezi că m-a agresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ia locul. E un tip capabil. Aveți încredere în el? Mă uit la Michael cu teamă. Ești sigur că n-o să-l tragă în piept pe Luke? Ultima oară când Luke nu și-a supravegheat compania vreme de trei secunde, Scorpia de Alicia Billington a încercat să-i fure toți clienții și să-i saboteze toate afacerile. Brandon Communications a fost la un pas de faliment. — Gary o să se descurce, spune Michael pe un ton liniștitor. Iar eu nu fac mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
articole de veselă pe care am să le găsesc. Un ceainic, o zaharniță... — Rebecca. Da? zic, întorcându-mă. Încă nu m-am hotărât... Și în clipa imediat următoare simt cum îmi îngheață cuvintele pe buze. Nu este Eileen. E Alicia Scorpia cu picioare lungi. Apărută ca din pământ, ca o mașteră din povești. E îmbrăcată într-un compleu roz, are în mână o sacoșă de la Tiffany și emite ostilitate prin toți porii. Tocmai azi, dintre toate momentele posibile. Ca să vezi, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]