1,662 matches
-
Aventură spre-a compune poezii cu fitil pentru ielele zbânțuite de alcool prin bălăriile pădurii... Doamna Irina Horea era foarte în temă, tradusese Stăpânul inelelor! Întors acasă, am căutat ca nebunul prin cele câteva biblioteci ce-mi acopăr pereții, am scotocit disperat, cu sentiment și of adânc, volumașele în format de buzunar; nu le-am găsit... deși le pusesem anume la vedere... În schimb, am dat peste prima traducere, cea cu ielele lungance și vesele... hohotitoare nonstop, uimindu-mă ce-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte că încerca să i se uite sub bluză. I-a dat un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poate și ea, dacă vrei, s-a oferit Sheba. — Oh, nu, am zis eu. — Așa m-am gândit și eu, a zâmbit Sheba. Nu suntem totuși așa un triumvirat de nedespărțit, nu? Ajunsesem deja la poarta școlii. — Ok, uite. A scotocit în geantă și a produs un creion și o bucată de hârtie. — Aici stau eu. Ăsta e numărul de telefon. O să vii cu mașina, nu? Poți să suni dacă ai nevoie de ajutor. Mi-a dat bucata de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe o farfurioară, ca pe un mic trofeu, ceașca plină cu ceai, ceea ce nu o Împiedică să observe Îngrijorată: — Vai! Ați căzut cumva? Sunteți plin de praf pe genunchi... Pentru Naggie Waks săptămîna Începu, de asemenea, cu o mare surpriză. Scotocind prin sertarele lui Bill, În căutarea vreunei bancnote rătăcite, dădu peste o carte pe ale cărei coperte roșii spre mov, titlul era scris cu litere galbene, groase și consta din următoarea Întrebare: Ce face un sexolog În pat? Primul răspuns
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcut o confuzie. Ceva ce semăna cu dresul busuiocului. Din fericire, Michel păru că Îi acceptă explicația; nu-l mai Întrebă nimic și nu mai făcu nici un comentariu, pînă cînd ajunse lîngă peretele opus al grotei, unde se aflau rucsacurile. Scotocind În ele, scoase mai Întîi bidonul cu etichetă de Coca Cola, plin cu apă, și bucata de mămăligă, Învelită Într-un ștergar. — Nu mă interesează mîncarea ta, zise. Nu despre mîncare e vorba. Caută mai bine, trebuie să fie o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
extrem de tare, care o făcuseră să se simtă și mai agitată decât În mod normal. Făcuse și pipi o dată la douăzeci de minute. Când a trebuit să meargă la closet ultima oară nu mai era hârtie și a trebuit să scotocească prin geantă Îndelung după un șervețel. Citise revista Hello!. De două ori. Ca multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de cap. Și-a petrecut după-amiaza organizând stocurile. Depozitul era mic și neaerisit și avea mereu dureri de cap când stătea acolo. De obicei, o slăbeau pe drumul spre casă, dar de data asta nu s-a Întâmplat așa. A scotocit prin dulăpiorul din baie și și-a dat seama că nu mai avea deloc nici Advyl, nici Tylenol. Tot ce a putut găsi erau niște analgezice cumpărate pe rețetă, rămase acolo de când și-a lovit umărul În timp ce rearanja vitrina. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună, dacă tot ziceți că nu v-au obosit ăia prea mult...” Fără altă vorbă, se scotoci În buzunarul de la piept, scoase un sul de bancnote mici și mototolite - averile tuturor rămașilor - și-l Întinse uneia dintre fete. După ce numără banii, ea Îl Întrebă pe mijlocitor: „Câți sunteți?”. „Șase”, răspunse cam tare și cam repezit soldatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
direcția asta bate.” „Bravo, mă!” - Îl lăudase Jivinoiu - „uite ce Înseamnă să nu stai la ore cu capu-ntre urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă la capăt ce Începuseră nemții, adică să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau prin atașul motocicletei, iar al patrulea mă păzea...”. Când ăia scoseseră strigăte de Încântare, cel ce păzea prizonierul Își aruncase, pofticios, privirile Într-acolo. Locotenentul n-avea să șovăie nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că n-aveam cu ce le hrăni. Cu porumbul și grâul făcute pe pământurile noastre furate de stat făcea ce vroia el, ne dădea și nouă, acolo, ca la milogi, o mână de grăunțe ca să nu crăpăm de foame. Ne scotocea În traistă când plecam acasă, ca nu cumva să furăm bucate din cele ce se cuveneau statului. Știa toată lumea că se trăgea dintr-un neam de bețivi și leneși, care-și vânduseră bruma de pământ ca să aibă cu ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesorului, porțelanurile Îngălbenite de timp și de miile de cafele și ceaiuri pe care le găzduiseră fuseseră dibuite Într-o lădiță de lemn, alături de tuburi cu vopseluri uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi de lemn, câteva penițe pe care Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele cazarmei Încetaseră brusc, În vreme ce din cer Începuseră să cadă din nou fulgi de zăpadă ce foșneau ușor și pașnic. Liniștea lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și fără să scoată vreun zgomot sau să se ferească - lucru care pe Director Îl mulțumise În adâncul său și-l făcuse să scurteze durata și asprimea corecției. Ectoraș, Însă, din alte pricini era aproape Încântat de loviturile Încasate: când scotocise după vechile cartușe de vânătoare, tată-său nu-și dăduse seama că vreo cinci dintre ele lipseau. Fiul cel năvleg le dăruise unor prieteni de-ai lui, frații Băjenaru - așa era poreclită familia lor ce fusese, cândva, venetică În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a spitalului de nebuni cum un om privea de sus și cu liniște furnicarul. Coborî, apoi, și se Îndreptă către Tatapopii fără șovăială și fără să-l scape din ochi. Se opri În fața lui și ceru un ban. Negustorul se scotoci și știu deodată, nespus de limpede, pentru ce anume se afla el acolo. Părăsi coșul În piață și se Îndreptă către poarta spitalului. Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sigur, căci nu-i musai să fii TU pe ACOLO, că și-așa e el acolo, pentru că sosește, în tot cazul. TEATRU E DECI ACOLO, în cazul în care sosește, dacă nu, atunci e în altă parte. Creatorul acestei scrieri scotocește după un exemplu cu o pungă de plastic frigorifică în mână, printr-un magazin alimentar și este scuturat din manuscris afară de un bărbat și o femeie, deci de un ansamblu cât se poate de firesc, care se apropie de scriitor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
va da jos de pe el, ca pe niște pantaloni, furia lui fără margini și mâncarea bine putrezită de la mama o s-o facă movilă peste mormântul tatei. Și dedesubt, viermilor li se apleacă de la tatăl gata înfeliat, și sus lumina lunii scotocește locul de îngrășat al fiului trupesc. Și în fiecare duminică o iau pe mama cu mine, și pot să am și eu o baftă la fund pe locul sfânt de îngrășat. Până când capacul sicriului o să-ți sfarme coșul pieptului, mama
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
moartă. Unde este cuvenita tristețe? Au fost la tristețea la moartea mamei puse în vânzare bilete prea scumpe? FRATELE LUI MARIEDL: Mama noastră nu a fost publică, era cumva așa mai intimistă, de asta nu există nici o istorie adevărată. MARIEDL: Scotociți în toată lumea, De la leagăn la mormânt, Un copil nu va uita: Ce-i de la mama, aia-i sfânt. Tatăl sughite, fratele se masturbează agitat. PAIȘPE FRATELE LUI MARIEDL: Știu, creierul meu e ambalat dintotdeauna într-un neglijeu murdar, de asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
digresiune - când, uneori, digresiunea n-are ca temă chiar... digresiunea - consacrate unor tematici serioase - moartea, prietenia - sau aparent neînsemnate: ștafetele, poștalioanele! Eseurile încearcă. Ele încearcă niște tonuri, niște stiluri, niște gânduri, dar și păreri, idei, ele testează, își bagă nasul, scotocesc pentru că este vorba de a găsi și de a scoate din adâncuri perla - din nefericire, devenită adesea, de-a lungul veacurilor, formula în care încremenește gândirea: „a filosofa înseamnă a învăța să mori”; „un prieten adevărat e un lucru minunat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1.7. Analizați folosirea lui "on" în ultimul paragraf al textului din Maupassant și în textul de Henri Bosco. ▪ 1. 8. În textul următor, studiați fenomenele de schimbare a punctului de vedere: Se cățără deci la mansardă și începu să scotocească prin covată. Teancuri de facturi și cambii se învecinau cu pachete de cântece, sub aceste hîrtii, un caiet galben, cu coperta roasă, lăsa să se vadă câteva pagini. André îl deschise și citi: Joseph Steindel Caiet de Cântece "Caietul tătucii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a fi ferit de niște inamici imaginari, este bătut măr: Scapin (vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul. Să nu uităm nici un colțișor. Să mergem pretutindeni. Să căutăm în toate părțile. Încotro? Să ocolim pe-acolo. Nu, pe aici. La stânga. La dreapta. Ba nu. Ba da. (La Géronte, cu vocea lui obișnuită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]