1,649 matches
-
milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era îmbrăcată cu hainele ei obișnuite: jeanși uzați, un pulover vechi pe gât, o vestă din piele de căprioară pe deasupra și o pereche dezamăgitor de simplă de ghete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mea. —Noapte bună, i-am spus lui Tim. A fost distracție! M-a sărutat pe obraz. — Vrei să ieșim să bem ceva, cândva? — Sigur, am spus. Mi-ar face plăcere. —Bine, am să te sun la galerie. Urăsc să mă scotocesc în buzunare după numere de telefon pe pachete de țigări la ora trei dimineața. Să conduci cu atenție. Am pornit dubița și am trecut pe lângă ei, făcându-le cu mâna. Baby s-a împiedicat din nou, iar Phil și Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că toate tablourile fuseseră vândute. Acum două din ele apăreau pe lista celor furate. Cum se putea una ca asta? M-am dus în biroul din spate să scot cutia cu dosarele și am pus-o pe biroul de recepție. Scotocind prin ele, am observat că acele carduri pe care le văzusem la deschidere dispăruseră. Cele care le înlocuiau semănau în toate detaliile, mai puțin unul: nu mai purtau scrisul de mână al lui Harriet care spunea că fuseseră deja vândute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și otravă. Zicea că mama lor zăcea în pat cu febră. În timp ce vorbeam, fata - Tua se numește - mi-a scotocit în sacoșa cu cărți și a scos de acolo un roman de Walter Scott. I l-am dăruit imediat. Sărea în sus de bucurie, m-a sărutat pe obraji ca un copil vesel. Acasă la ea m-a sărutat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ei veniseră în vizită ca să-l intimideze și să-i dea un ultimatum pentru datorii. Pentru a mă câștiga de partea lui, soțul meu începuse să-mi vorbească puțin, chiar să mă liniștească - directorii de bancă nu veniseră să ne scotocească în apartament, poate numai să vadă cum locuim, eventual dacă aveam bunuri care puteau să fie convertite în bani. Când directorii de bancă au intrat în apartament, Sucki a început să cânte și atmosfera s-a schimbat complet. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la treabă... Dragi locuitori ai iubitului nostru oraș... deschid lucrările cenaclului cu numărul 35 al ediției anului în curs și sunt încântat să vă anunț, cu adâncă emoție și prețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție. Când, în timpul pauzei, se povestea ceva nostim, dacă momentul hohotului de râs general îl prindea pe Stein în bancă, acesta își lăsa capul pe spate, se încrunta și închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap, ieșind din când în când și în coridor unde, probabil, continua să caute în buzunarele șubelor și ale paltoanelor. După ce scotocea prin toate buzunarele, Stein, liniștit că nu s-a pierdut nimic, expunea obiectele căutate în fața mea, pe masă. Erau bilete folosite, invitații, afișe de spectacole, de concerte și de baluri, într-un cuvânt, erau dovezile vizibile ale locurilor pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ardelean de-al nostru. Numai pe jumătate, iar dacă judecăm după locul nașterii, e moldovean sadea. Tot încăpățânat ai rămas! oftă Pop, turnând în pahare. Îți place ție să mă contrazici, dar nu-i nimic, m-am învățat cu tine. Scotocise în muntele de bagaje cu care venise și scosese de acolo o nouă sticlă de pălincă. Inspectorul zâmbi văzând ce scria pe eticheta lipită pe ea: "pentru boieri". Asta-i numai pentru sufletul nostru, ținuse bătrânul să îi explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-o poată privi în față. Spune odată despre ce este vorba! Trebuie să ne întoarcem acolo. Tata era la telefon. Moș Calistrat s-a prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci pe călcâie și se așeză tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc cu chestiile astea! Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici de la mine! îl îndemnă Pop, văzându-l că nu-și găsește țigările. Nu știu dacă-ți plac astea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă așa, n-are decât. E bine că venirăm aici să căutăm prin pădure, spuse el absent, schimbând vorba, dar numai noi doi n-o să putem face mare lucru. Pentru treaba asta e nevoie de mai mulți oameni care să scotocească zona. De dimineață, Cristi sosise la secție cu mașina lui și îl luase pe tânărul agent la o cercetare pe teren. Pop mormăise ceva în barbă când îi spusese ce are de gând să facă și se opusese vehement. Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai urcat în cameră. Dă-mi și mie o țigară, te rog! Am să mă apuc iar de fumat, adăugă ea scotocind în pachetul pe care i-l întindea Cristian. Vreau să renunț dar după tot ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul nopții abia trecuse. Până la revărsatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se așteptase să găsească mare lucru. Spune-mi, te rog, se îndreptă el spre Ileana, nu ai cumva la tine un șervețel de hârtie steril? Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să slujească sub bătaie. — Dumneavoastră sînteți aici de mult? Omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat fals, de asta sunt atât de simpatice cuvintele simple, nu știu să înșele. În diferite locuri, în case, baruri, taverne, bodegi, restaurante, asociații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o mână de țigări. Ne-a dat câte una la fiecare și am fumat tustrei. În cele din urmă a zis: — Întrucât ce Monsieur se interesează de Strickland, de ce nu-l duci să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând-o cu grijă, o apropie de chipul poetului, pentru a o putea observa mai bine. - În ultimii săi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]