982 matches
-
tirania portarilor. Acum poți intra în spital la orice oră, dacă plătești o taxă de intrare de 5 lei. Au instalat o casă de marcat, primești un bon fiscal pe care i-l fluturi sub nas portarului, tu rânjind, el scrâșnind din dinți. Probabil că toți portarii din spital își caută de lucru, nu atât din cauza banilor, cât a puterii de care sunt lipsiți. Măcar undeva, la o școală, să își poată umfla mușchii: - Ai întârziat, a sunat clopoțelul, nu mai
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza timpul curbându-l neputincios, de el agățând mâinile-ncleștate, scrâșnind în dinți și cu ochii închiși așteptam o dimineață-n libertate, sperând la zorii ... Citește mai mult Încă nu observ că pământul se-nvârte!? Posibil a fi rotund însă nu pare!? Cum au ieșit munții ăstia din zare,în locul lor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cu valuri virtuale,lovindu-mi capul de pereții depresivial unui vis claustrofobic,curgând într-un etern purgatoriu,spre o vale fără cuvinte, fără ecou.Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou,își anchiloza timpul curbându-l neputincios,de el agățând mâinile-ncleștate,scrâșnind în dinți și cu ochii închișiașteptam o dimineață-n libertate,sperând la zorii ... XXXIII. JAZZ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014. Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
să-l înduplece... bucata asta o avea de la moșu’său, a udat-o nădușeala bunicilor și-a părinților, precum și-a lui... Ea e semnul netrecerii în uitare a neamului lor de plugari! Asta măcina el pe drumul spre arie, scrâșnind în măsele a îndârjire, a nevoință... Când soarele se arătă, lăudat de mii de păsări, tăiase cu secera, de multă vreme, un rând bun. Secera și se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
ai auzit ? Făcu o mică pauză, timp în care își aprinse o țigară Amiral cu filtru. - Mă..., eu pe voi vă dau pe mâna securității. Să hotărască ei destinul vostru viitor. Remus își ridică privirile către redactorul-șef și zise, scrâșnind din dinți : - Informatorii securității pe care tot tovărășiile-voastre ( ca să nu zic domniile-voastre) i-ați înfiltrat printre noi, nu v-au informat corespunzător despre activitatea noastră, extrem de nevinovată de fapt ? Remus Fabian nu a fost niciodată un individ fricos. Adora lupta
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
se va ridica din mormânt ! De la Belu, firește. Mama voastră de capitaliști cu mască de comuniști și uteciști ! Remus se ridică de pe scaun, luă de pe birou manuscrisul și se îndreptă către ieșire. Mai apucă să audă pe redactorul-șef, care - scrâșnind din dinți - spuse ca pentru sine: - Tâmpiți cretini ! Să rămân eu fără loc de muncă dacă le public porcăriile. După care îți aprinse, cu mâinile tremurânde, o nouă țigară. - Sărut-mâinile, tovarășa secretară, spuse zâmbind ironic Remus. Tovarășu’ redactor-șef m-
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă, nu...cine nu riscă, nu...cine nu...nu! Speriați, țiganii amplificară hărmălaia: --Haoleeu, haoleeu! Ce faci, dom’lee! Haoleeu, ne îneeci! Măiculițăă, unde ești? Mustăciosul încercă să
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea curaj și îndrăzneală. Abia atunci demonii s-au îndepărtat puțin de patul meu. Unul din îngeri
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
DAR STROPII TOAMNEI PLÂNG FĂRĂ SFÂRȘIT! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În poarta toamnei ce-i acum bolnavă, de ochii mei ce-n poală i se scurg, s-a așezat scrâșnind ca o epavă, o umbră ce-ai lăsat-o-ntr-un amurg! Mă învelea cu-mbrățișări de ceață, și m-atingea cu răsuflări de vânt, simțeam tăcerea-i zăvorâtă-n gheață, și doru-i răstignit pe sub veșmânt! Îmi mirosea a sărutări cu tine și
DAR STROPII TOAMNEI PLÂNG FĂRĂ SFÂRŞIT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376194_a_377523]
-
timp. Nu știa ce să creadă. Speranța îi bătea nerăbdătoare în sânge, înfierbântându-i tâmplele. Teama privea însă din spatele terminațiilor nervoase, ciugulind metodic din încrederea care se lupta să iasă în întâmpinarea viselor sale. Un tramvai se opri în stație scrâșnind. Se ridică repede și sări pe scară chiar înainte de închiderea ușilor. Trebuia să vorbească cu Tanti Anisia, să o întrebe dacă îi va mai oferi o șansă... - Nici pomeneală, mormăi bătrâna auzind dorința fetei de a rămâne în camera mică
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
se facă observat? Inu începu să pedaleze tot mai repede pe poteca pietruită. Bicicleta sălta ca o căprioară speriată, prin hârtoape. Inu își ridică voios spatele, înfiorâdu-și trupul de plăcere. Părea să îl încânte această viteză printre copaci. Deodată, ceva scrâșni, băiatul nu mai reuși să mențină echilibrul și căzu de pe bicicletă, rostogolindu-se într-o râpă nu prea adâncă. Din fericire, nu se lovi decât la un picior. Încercă să se ridice, dar simți o altă lovitură puternică în cap
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
grea, Te simt doar, lângă mine, Dar gândul ți-e altundeva Hoinar printre coline. De multe ori aud plouând, Ploaie bacoviană, Simt sufletul greu ca de plumb, Tristețea mă-mpresoară. De câte ori în miez de noapte , Lacrima, perna mi-o inundă, Scrâșnesc din dinți și strâng la piept Iubirea muribundă. O tot alint și o mângâi, Și-i spun ce rău îmi pare. Iar ea se uită-n ochii mei, Cu ultima suflare. Referință Bibliografică: MOARE IUBIREA / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN
MOARE IUBIREA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375643_a_376972]
-
războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își zise, gâfâind: „Bine că nu m-a văzut careva. Și puturosul ăla, pe unde-o fi? Of, de-ar veni copiii ăia, că nu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
tale...și pe verii tăi...măcar să-i mai văd... o dată... Ha, ha, ha! râdea Paliul. Că ăia...altă trabă n-au. Lașă, că le șpui eu, cum te-a luat moartea. Ca pișica pe șoricel. Ha, ha, ha! Moș Ion scrâșni: Ia telefonul, dobitocule! Vino lângă mine cu el! Paliul se sperie și, fără să mai râdă, execută ordinul bătrânului. Fâstâcit, întrebă: Acum...ce fac? Moș Ion privi lung la el. Înțelese că nu se descurcă și-l dirijă ca de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
șarpe ce iese dintr-o scorbură îngustă, își concentrează toate gândurile și îndemnurile copiilor săi:„cu dinții am să te țin, cu dinții!” Însă, încet, pe nesimțite, sufletul-șarpe se eliberează din strânsoarea gândurilor. După el sunt trase și gândurile care scrâșnesc în neștire: „cu dinții!..cu dinții!” Un singur gând mai rămâne în trup, alinându-i înțepenirea: „scuzați, că mor!..scuzați, că plec!..” Într-un târziu s-a dezmeticit și Paliul. A alergat la o vecină: Tușă Radă, moare tataia, bre
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
un tip matură - e o statuie de bronz. Seară, această piață e plină de lume. Foarte mulți puști care stau pe jos, fumează, beau. Locuitorii Madridului sunt foarte liniștiți și civilizați. Nu am auzit nici o mașină la care să-i scrâșnească rotile, să claxoneze - că la noi în capitala - sau să se dea cineva în spectacol. Cred că aici intervine și respectul pentru celălalt. În zona centrală există o serie de palate și biserici monumentale: Basilica de Nuestra Senora de Atocha
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminii Tot alergând desculță după viață Și șchiopătând prin iedera minciunii Am exersat căderi fără speranță. Când m-au rănit — am cunoscut trădarea, Păcat neînțeles, simțit din greu, Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea, Dar m-a luat în brațe Dumnezeu. Și arătându-mi calea sprea Lumină, Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersul Prin praful lumii, veșnic clandestină Aflat-am vieții — tainele și sensul. Și braț la braț
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminiiTot alergând desculță după viațăși șchiopătând prin iedera minciuniiAm exersat căderi fără speranță.Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,Păcat neînțeles, simțit din greu,Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea,Dar m-a luat în brațe Dumnezeu.Și arătându-mi calea sprea Lumină,Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersulPrin praful lumii, veșnic clandestinăAflat-am vieții — tainele și sensul.Și braț la braț cu temeri
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din limuzină coboară simpaticul june pictor O., cunoștință veche și, cu afabilitatea pe care i-o cunosc dintotdeauna, îmi strînge (amical și respectuos) mîna și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel sînt lucrările Întunecatului Urthona. Tharmas dădu prin sita grînele. Urthona făcu Pîinea Vremurilor, și-o așeza În coșnițe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]