431 matches
-
bucuri căutat, nu aflat. Doar spaimame și fric aflat, Mion efendi. Lume tot fric și mare spaim estem. Spunem de la Kerim, știm Kerim ce spunem și nu punem alta întrebar. La om la suflet estem un beduh, ca la scrisoare. Scrim scrisor, trimitem la caimé, dar beduh nu lasam citim. Beduh estem fric de la scrisor. Beduh de la scris fric dam. Fric la om estem de la cel șoptitior, Diavol, cum estem la voi, care la Coran scriem șoptitior dacă șoptim la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-am tot gândit, dar tu erai singurul om pe care puteam conta. Nu mai putea rămâne aici. Totul se duce de râpă. E de rău. Am încercat să ies din joc, dar e prea greu, nu sunt niciodată singură... Scrie-mi o scrisoare, bine? N-am telefon, dar mă găsești pe Hawthorn Street 87 în... Fir-ar al dracului, tre’ să fug. Scuze. Tre’ să fug. Receptorul s-a trântit în furcă și multașteptatul telefon a ajuns la un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că este oarecum indiscret, dar își găsește scuze în faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a-i întreține cât mai mult starea de fericire. La rându-i este încercat de do24 rința acelei „posesiuni totale” (scrie P.H.L.), confundată cu starea curioasă în care ar săruta-o peste tot și ar strânge-o până la durere, până la epuizare... A lui, a ei... Faptul că Profesorul a întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca de obicei, îi trec prin minte tot felul de „asocieri livrești”. Astfel: „strămoșul” Adam a fost fericit atâta vreme cât a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau a „vagabondat”, a „flanat” ar zice modernii) prin Paradis de unul singur. - Câtă vreme? - Nu se știe! - De ce? - Din simplul motiv că nu exista răul, singura „realitate” cuantificabilă, tradusă de Profesor într-o sintagmă quasi filosofică: „conștiința timpului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
jos fără să dea drumul la mâini și își apropie tălpile picioarelor sprijinindu-se pe călcâie. Jucătorii cu numărul 1 îi țin zdravăn de mâini și încep să învârtească caruselul astfel format. După câteva ture, rolurile jucătorilor se inversează. 57.Scrie-ți numele Încercați să vă scrieți numele pe tablă descriind, în același timp, cercuri într-o singură direcție cu piciorul stâng. Puteți să faceți aceeași încercare stând pe scaun și scriind un cuvânt oarecare pe o foaie de hârtie și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
către acest sat de demult. Zamostea și Vilavcea sunt între satele noastre. Iar din codrul Țării Moldovei cum au umblat hotarele de demu lt, tot așa vor umbla și acum, în vecii vecilor. Iar spre întăritură toate aceste mai sus scri se a m poruncit să se atârne pecetea Maiestății noastre. Dată la Lancici, Duminică, în ziua Sfintei Lu cia, în anii de la nașterea Domnului 1433.” Deci cu mult înainte de a veni pe tronul Mold ovei , Ștefan cel Mare și Sfânt
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
corespondenții ziarelor cotidiene din Capitală care popular izau înfăptuirile de la Bârlad: M. Dorin, dr. Friedmann, V.Georgescu-Bârlad, D. Zamfirescu, Jaques Sirkus, Isidor Ornstein... „Țara de Jos” ,revistă culturală, lunară, care apărea în București prin anii 1924 1927, adunând în ea scri erile celor care proveneau de la Bârlad, precum Academia Bârlă deană astăzi, prin pana gazetarului Vasile Ma nole, atrăgea atenția o rașului Bârlad că nu trebuie să uite că „Stroe Belloescu n-a fost mare numai prin sfârșitul tragic care l-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ie de oameni destoinici și de sforțări locale. Mai întâi, el se propune ochiului și se cade să nu-l jignească prin paginații hibride și prin litere aruncate în dezordine... Zia rul dă educație literară mulțimii și prin urmare trebuie scri s fr umos și corect.” G.Călinescu era considerat: „un gazetar al că rui ziar era catedra!” Un fel de amvon de la înălțimea căruia se adresa cititorului, adăugăm noi. Iar despre rolul pe care îl dădea ziarului la care lucra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim”. Însuși reporterul care spunea că o cunoaște din scri erile sale literare, pline de adevărată valoare art isti că, rămânea și mai mirat de acest fapt. După câteva zile, în Paloda din 17 septembrie 1892, adresându-se cititorilor și „Mariei N. de la Banca”, Herodot ( institutorul Th.Riga) scria urmare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
te rog să nu mai intri în casa mea, nici să încerci să vezi sau să scrii vreunui membru al familiei mele. Dacă vrei să mă vezi personal, caută-mă la birou, și, dacă ai vrea vreodată să-mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut sau un funcționar superiorului său. Te rog să nu pomenești de această notă nimănui și rupe-o după ce o vei ceti. Rațiunea acestei purtări trebuie să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece și ouă răscoapte". Și, pe puncte, în ortografie privată: 1. Revista are multe plăgi și racile. 2. Orice angajare la revistă să fie aprobată de Un. Scri. de la București. 3. Pe mine tov. Papămere, adm. sfat. Pop. Reg. m-a omis de pe listă, în cîrdășie cu șeful F. Unscri. Iași. Tov Carp a fost la festin, împreună cu o tovarășă fără preocupări literare, Ermanda Makarenko, asistentă la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din cabinetul directorial apăru însuși Deliceanu, ras, subțire, delicat. Fără surâsul lui obișnuit părea mai bătrân. ― Scrie tu, Roșule, că ești mai iute! zise directorul. Am să-ți dictez o informație care e de fapt un comunicat... Gata? Vasăzică: "Față de știrile alarmante ce se publică de câteva zile într-o anumită presă, ni se comunică din sursă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împrejurările istorice decid uneori asupra unui consens însușit ca un bun comun. Un asemenea moment la români l-a constituit anul 1859. Amintindu-și de el, V. Alecsandri se confesa în felul următor: „pentru noi toți lupta era viața; a scri, a vorbi, a lucra, a alerga de la Paris la Viena și de la Viena la Constantinopol în timp ce alții făceau antecameră săptămâni întregi, cu o răbdare de fachir, la lordul Palmerston în Londra - era viața noastră. Așa înțelegeam noi fericirea. Niciodată n-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se pot dovedi și eroice, mai juste decît fiece individ în parte. Ele au entuziasmul și generozitatea ființelor simple. Dezinteresarea lor pare nelimitată dacă li se propune un ideal, dacă sînt în joc credințele lor. "Neputința lor de a raționa, scrie Le Bon, face posibilă o mare dezvoltare a altruismului, calitate pe care rațiunea o slăbește și care constituie și o foarte utilă virtute socială"116. El critică înverșunat și minuțios pe toți cei care fac din criminalitate caracterul distinctiv al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devine materie. Sigur că și ei sînt oameni ieșiți din mulțime, posedați de o credință, hipnotizați înaintea celorlalți și mai puternic decît ei de o idee comună. Și, făcînd corp comun cu această idee, ei o preschimbă în pasiune. "Conducătorul, scrie Le Bon, a fost inițial și cel mai adesea un condus hipnotizat de ideea a cărui apostol a devenit mai apoi. Ea l-a luat într-atît în stăpînire, încît în afara ei au dispărut toate, orice opinie contrară părîndu-i-se o eroare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
matadorului de pe arenele însorite ale Spaniei, conducătorul e obligat să învingă sau să dispară. Totul se întîmplă ca și cum acest dar misterios pe care l-a primit la un moment-dat s-ar fi epuizat, și-ar fi pierdut puterea magică. "Prestigiul, scrie Le Bon, dispare o dată cu insuccesul. Eroul aclamat în zori de mulțime va fi huiduit a doua zi dacă sorții l-au părăsit. Reacția va fi cu atît mai violentă cu cît prestigiul a fost mai mare. Și atunci mulțimea îl
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor și al perspec tivei abdicării lui Carol I, o parte a Junimii intră în orbita conservatoare, acceptând invitația formulată de G. Costa Foru, în numele lui Lascăr Catargiu. Scri ind, peste decenii, despre acest moment de la 1870-1871, într un capitol din Istoria contimporană a Ro mâ niei (lucrare ce se naște din însumarea pre fețelor la discursurile parlamentare), Maiorescu pune în legătură gestul politic cu viziunea junimistă fondată pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pot să vină și ei după noi. Ne plimbăm, luăm aer, mergem la un restaurant, cu toții... Și ne întoarcem acasă după aceea dacă avem chef, te rog, Mina! (Mina îl privește cu oarecare circumspecție, dar cu îngăduință) Mina: Bine. Atunci scrie tu biletul pînă mă aranjez eu puțin. (Ilie scrie cu febrilitate un bilețel, Mina își reface pieptănătura apoi, amîndoi se îndreaptă spre ieșire; înainte de a ajunge la ușă, împinși de același resort, se întorc și privesc colțul camerei; Mina are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune nimănui. Dacă s-ar putea să trăiesc în Iași, să lucrez fără s-o știe cineva, mi-ar părea și mai bine. De nu vei găsi o ocupațiune pentru mine, fă-te ca și cum n-ai fi primit scrisoarea asta, scrie-mi de altele și eu voi înțelege și voi tăcea. Mă vei întreba poate de ce nu m-am adresat către persoane mai influente decît tine dar cu cît cineva este mai influent, cu atît trebuie să-mi calc mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bată capul cu grijile mele? ce nevoie să știe cîte sufăr? Alții nu-nțeleg, dar el?? Matei s-a însurat ieri220. Mi-a trimis o invitație prin poștă, pe care am primit-o abia azi, după amiază. Dacă-i scrii, scrie-i că-l felicit -. Eu n-am vreme nici dispoziție și nu voi avea mult timp, de a mă ocupa de acestea. Aș dori din tot sufletul să te văd, mi-e cu totul peste mînă. Poate la toamnă... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
retorică și stil de la mine; crede-mă numai că niciodată în viață n-am fost în starea asta... Țe fațe Fridolina? O doresc de-mi seacă sufletul. Mînței măsa nasul... Sunt în Craiova, mai nenorocit decât oricând [...]. Ce face Fridolina? Scrie-mi ce zic femeile de mine [...] râd de mine? [...] Cu portretul Fridolinei înainte, clădesc castele spaniole și apoi mă întreb [...] dacă nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă și îndrăgostitul revine către același corespondent
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]