975 matches
-
poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică au copiat timpul și oamenii lui, au fotografiat, au arhivat. Acesta este rolul scribului: el bagă în magazia faraonului cantități de cereale și număr de cămile, fără să se întrebe ce soiuri sunt, ce rase sunt, grase sau slabe... Tot așa și cu romancierul. A scris despre Stalin și Hitler exact cum au fost
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
pentru poporul rural și aceasta-i școala rurală. Dar cum este ea tratată? Obligativitatea învățămîntului e o iluzie. Leafa învățătorului e adesea egală cu aceea a unui vătăjel, întreținerea localului proastă, pe când alături cu mizeria scolastică trăiește o clasă de scribi netrebnici sub forma de primari, ajutori de primari, notari, ajutor de notari, secretari *, perceptori, ajutori de perceptori etc. cari sunt pe atâtea organe de apăsare și de șicană în comună și care nu aduc bunei stări a țăranului nici atâta
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
bucure de protecția administrației județene, ca să nu se simtă izolați în lucrarea și tendințile lor, ca o frunză pe apă; mai ales că un normalist bun are mai multă cultură, deci și mai mult simțimânt de demnitate, decât mulți din scribii cari împlu cancelariile comunale sub fel de fel de titluri și pretexte și, ocupând o mulțime de funcțiuni nominale, [sunt] plătiți din fondurile comunale în genere mult mai bine decât învățătorul. {EminescuOpXVI 322} {EminescuOpXVI 323} {EminescuOpXVI 324} [GHEORGHE CHIȚU] [Iași
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
mânuși, trup mort cu mâinile la fel de frumoase precum fusese în viață. - liniile palmare descoperă mesaje politice: Limbajul simbolic al puterii mâinilor apare la anumite imagini ale zeilor, caracterizați prin intermediul mâinii (zeul babuin Toth egiptean are mâini și veghează asupra unui scrib, după cum majoritatea zeilor ating cu mâinile și cu picioarele orizontul de la răsărit și apus, precum o face Nut). Zeițele mamă, zeițele fecundității sunt adesea identice cu zeițele războiului, după cum zeii erau adesea înfățișați cu capete enorme, adeseori cu mai multe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
text - pe ecran Guttman ridica încă o dată tăblița - nu spune literalmente asta, dar e destul de clar că Isaac și Ismael s-au certat și că Avraam a fost nevoit să rezolve disputa înainte să moară. Trebuie să fi chemat un scrib la Hebron - astfel de oameni existau chiar și cu treizeci și șapte de secole în urmă - să noteze acest testament. Ca să nu existe confuzii. În text bărbatul vorbește doar despre Muntele Moriah; încă nu exista Ierusalimul pe care îl cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acoperită cu trei coloane ordonate, dar mici, de tipăritură. Prima era în ebraică, a doua în arabă și a treia în engleză. Șterse puțin partea în engleză și începu să citească tare către cameră. Aceasta este o tăbliță dictată unui scrib de către Avraam, patriarhul, cu puțin înainte de a muri în Hebron. Este în scriere cuneiformă, în limba vechilor babilonieni. Traducerea cuvintelor sale se citește astfel: Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și un cardinal, au găsit un vânător cu câinele lui, au găsit un marinar în permisie și un magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, în sfârșit, să recunoaștem că și învață câte ceva, Mulțumesc pentru ce-ai spus despre mine, Să ne întoarcem la a șasea păpușă, Nu poate fi bărbatul gol, Nu, Nici femeia goală, Nu, Atunci să fie fachirul, Fachirii, ca și scribii și olarii, stau de obicei așezați, un fachir în picioare e un ins ca oricare altul, iar așezat ar fi mai mic decât ceilalți, Atunci, mușchetarul, Mușchetarul n-ar fi rău, dar ar trebui rezolvată problema spadei și a penelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de pe buzele mele corupte, un suspin, un strigăt de speranță: Mântuire! Dar mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia să Încerci să fii un protagonist! Ai fost pedepsit, și chiar cu mijloacele tale. I-ai umilit pe scribii de iluzii, și acum iată că scrii, cu alibiul mașinii. Te iluzionezi că ești spectator, pentru că te citești pe ecran ca și cum cuvintele ar fi ale altcuiva, dar ai căzut În capcană, iată că Încerci să lași urme pe nisip. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
măsurarea curenților telurici, evident. Acumulatori. Ce anume acumulau? Nu-ți rămânea decât să ți-i Închipui pe cei Treizeci și Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată din el un sunet, o scânteie, o chemare, prinși Într-un dialog Între țărm și țărm, Între abis și suprafață, de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo, alo, alo, Pamersiel, Pamersiel, am captat freamătul, curentul Mu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește de o mișcare romantică, țărănească și, fără ironii, pînă și de un simbolism indigen, menit deopotrivă să treacă, dimpreună cu noi, scribi ai momentului, în patrimoniul clasic al națiunii. (...) sîntem mari, sîntem admirabili, fiindcă numai așa vom corespunde necesității de a crede în noi, și care înfrînge orice protestări ale gustului. În spațiul unui veac românesc am condensat evoluția literaturii, întreagă. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi de acces: „Pentru descifrarea versurilor-enigme ale acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem că le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
taxate de „inepții - cu variații de dozaj și ton”, un poem futurist în proză al lui M. Cosma („La poupeé au sommeil d’allumettes”) conducîndu-l pe autorul studiului la un nou diagnostic de psihoză pe baza obsesiei „negativului”: „Tocmai pentru că scribul insistă atît asupra ideei de negativ, presupunem că buletinul medical ar arăta o reacție pozitivă”. De „iresponsabil” e taxat și St. Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numit Pandolfo, cu câțiva ani doar mai în vârstă ca mine. Plecarea era pentru a doua zi. Eram nedumerit. Ce rost avea participarea mea la judecata regală? Dacă regele Adaloald avea să vină însoțit de o echipă de notari și scribi, prezența mea ar fi fost inutilă. Nu cumva voiau să mă judece chiar pe mine? Faroald m-a lăsat cu gura căscată: - Tu o să vii ca reprezentant al comandantului și o să poți vorbi ca un longobard. Asta s-a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văd fiul. Ansoald și-a stăpânit cu greu bucuria și a dorit să-mi sărute mâinile, punându-mă în încurcătură. Degetele și fața îi erau mânjite de cerneală, și-și lăsase mustăți și barbă odată cu avansarea lui în postul de scrib. L-am luat cu mine la regina Gundeperga, și în timpul călătoriei am putut să aflu ce probleme avea și cum progresase. Mi-a cerut sfatul, și am încercat să i-l dau pe cel mai înțelept. Nu mai era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am îmbarcat pe un vas cu care am ajuns până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a galopat până la Roma spre a ne vesti sosirea. În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei ce ne aștepta la capătul unor pământuri părăsite, insalubre și înțelenite. Dacă de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bețe, adică le înmâna vânătorilor, fiind atentă când au nevoie de ele. Când am trecut pe lângă o casă, Re-nefer ne-a descris casa tatălui ei în Memfis, cu grădinile și cu bazinele ei în marea curte. Tatăl ei fusese scrib pentru un preot al zeului Ra, iar viața curgea plăcută pentru familia lui. Re-nefer își amintea fiecare servitor sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă a fratelui ei ca scrib-șef și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în lumina apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se terminau la fluviu erau zgomtoase, pline de praf și ne mișcam pe ele încet, căutându-ne destinația înainte de căderea serii. Mirosul de lotus creșea cu cât se apropia noaptea. Nehesi a întrebat un trecător dacă știa drumul către casa scribului Nakht-re. Omul a arătat înspre o clădire mare care se afla chiar lângă unul dintre templele mari de pe malul de est. O fetiță dezbrăcată a deschis ușa cea mare, șlefuită și a clipit către cei trei străini. Re-nefer a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în Egipt. Tu o să fii doica lui și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine ne-am contopit. La începutul celei de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noapte a marcat și sfârșitul convalescenței mele. Rana mi se vindecase, iar copilul era sănătos, așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când se trezea, era întâmpinat de cântecele păsărilor egiptene, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]