80,833 matches
-
În Revista „Epigrama” nr. 28, iunie-august 2004, că la Păstorel Deși scriitor polivalent, cu disponibilități pentru toate genurile literaturii, de la epigrame la teatru și de la aforisme și vorbe de duh la cronici gastronomice, proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
an pe scena Teatrului Național din Iași. Aceiași „Rodie de aur” va fi și În repertoriul anului 1929 al Teatrului Național din București, sub directoratul lui Liviu Rebreanu. Talentul de dramaturg al lui Păstorel iese În evidență din plin din scrierile sale În versuri și proză, așa cum dovedește chiar dialogul din „Vesela spovedanie” mai sus reprodusă. * * * Păstorel a realizat și importante - pentru cunoașterea literaturii străine - traduceri publicate În timpul vieții sale (1956) și anume „Peripețiile bravului soldat Sveik” de Jaroslav Hasek și
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Ludovic Dolinski. Că legătura pictorului cu universul literaturii, și al poeziei în mod special, este una constantă și puternică o dovedește și interesul profund pentru poezia eminesciana. Marcat, în mod sigur, de moartea poetului, dar și de lecturile susținute din scrierile acestuia, el realizează, în 1890, un portret elaborat al lui Eminescu a cărui reproducere i-o trimite lui Titu Maiorescu. Această înțelegere vastă a lumii reale și a lumii simbolice, înțelegere din care nu lipseau coduri de acces foarte diferite
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
deloc greu de acceptat: Vedem grosimea filei fețele ei, o zi o viață o lume./ Nu vedem sufletul nostru o piatră, o cruce, o filă, un nume. Că veni vorba de nume, autorul ne spune, într-un ultim rând, că ( scrierea? fila?) este Culeasă de Duh Noe Bega. Plicul ne-a sosit din Caracal. Rămânem în așteptarea unor lămuriri semnate ( Duh Noe Bega, Caracal) * Dacă le-ați aruncat pe foc din motive pe care numai dvs. le știți, se pare că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
sară din piept". Această groază în fața spiritului mortului o zugrăvește artistul Gauguin în capodopera Manao tupapau. Aici sesizăm ficțiunea în El Paraiso en la otra esquina. Llosa mărturisește că nu este o carte document, ci o ficțiune; firește că pentru scrierea ei s-a documentat enorm și chiar a stat mult timp în Franța mergând pe urmele celor doi protagoniști, dar sunt atâtea „goluri", mărturisește autorul, lipsesc atâtea evenimente din viața lor, încât a intervenit, plăsmuind și povestind altfel cu talentu-i
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
mijloc de oprimare a femeii de către bărbat (de unde și înclinația ei lesbiană), pentru Paul sexul este o forță vitală care-l ajută să creeze. În cazul Florei Tristán putem vorbi de o viziune altruistă asupra lumii, ea își propune prin scrierile ei: Călătoriile unei paria, Plimbări prin Londra, Uniunea Muncitorească să lupte pentru o ameliorare materială și spirituală a semenilor ei. La Gauguin, lupta e mai individualistă; pentru desăvârșirea lui ca artist își neglijează familia și responsabilitățile sociale, chiar dacă la nivel
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
e de găsit în Iordache Golescu, într-un dialog satiric, unde semnificația ei principală, dovedită de sinonimele citate, pare a fi "lefter, sărac": "Adică ai rămas � ...) craiu din Curtea Veche ( cum zicem mai bine noi, rumânii)" ( Povestea huzmetarilor, în Scrieri alese, ed. Mihai Moraru, București, Cartea Românească, 1990, p. 37); naratorul își regăsește în final amicul abia scăpat din închisoare "întîlnindu-ne cu toții în Curtea Veche, unde să strînge toată crăimea Bucureștilor" (p. 42). Un recent și foarte interesant volum de
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de a te fi născut) Critica literară de întîmpinare are, vai, o latură oribilă, care nu e dezvăluită decît rar, întrucît se află în chestiune una din "rețetele" sale de fabricație, un factor de "uz intern". E vorba de lectura scrierilor cu minimă valoare sau pur și simplu fără valoare la care ea îl supune pe practicantul său. Pe lîngă îndepărtarea de lectura genuină, "gratuită", înlocuită cu cea "profesională" pe care Cioran nu ezita a o asemui cu autopsia, critica actualității
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Cornel Ungureanu extinde perspectiva la scară europeană. Dincolo însă de aceste monografii spirituale ale unor zone, ideea de geografie literară este sugerată în mai toate cărțile criticului, printr-o vizibilă tentație comparatistă adesea transfrontalieră. Ceea ce fusese implicit sau aluziv în scrierile anterioare devine explicit odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un program distinct, coerent, de înseriere și interpretare a operelor
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
Poate că da. Poate critica este într-adevăr o îndeletnicire canibalică. Ar fi mai lesne de înțeles atunci de ce anumiți critici, belicoșii și sibariții meseriei, preferă carnea tînără. Ceva de genul ăsta voia să spună Walter Benjamin atunci cînd, în scrierile sale despre tehnicile criticii, recomanda abordarea unei cărți "cu aceeași delicatețe cu care un canibal își prepară un sugar". Cine poate însă urma un atare sfat printre autori și cărți tari ca iasca? În ceea ce-i privește pe tinerii scriitori
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
despre antropofagie. Filozoful crud nu e o carte de analiză antropologică, deși destule dintre instrumentele pe care le folosește autorul țin de antropologia culturală. "Canibalul meu spune Cătălin Avramescu este o creatură livrescă, în primul rînd, un personaj ce animă scrierile teoretice și doar în mică măsură sau deloc un subiect al unei antropologii aberante." Cartea e un studiu de hermeneutică filosofică, textele pe care le supune unei analize atente sînt texte filosofice, de la Hobbes la Kant, trecînd prin nenumărate alte
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
teoretice și doar în mică măsură sau deloc un subiect al unei antropologii aberante." Cartea e un studiu de hermeneutică filosofică, textele pe care le supune unei analize atente sînt texte filosofice, de la Hobbes la Kant, trecînd prin nenumărate alte scrieri, inclusiv cele ale unor filosofi minori. Dar nici literatura nu este lăsată la o parte Robinson Crusoe, romanul lui Defoe, e un reper ce apare constant în carte, apoi jurnalele ori relatările de călătorie sau articolele din enciclopediile iluministe. Documentația
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
se face că un set de caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre canibalii primitivi. Ultimul capitol al cărții e cel care duce demonstrația pînă la ultimele ei concluzii, surprinzătoare, deși logica argumentării dezvoltată în întreg studiul le imprimă un aer cît se poate de firesc
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
conștiință nimănui, dar chiar și unii dintre adversarii tezelor naționaliste cu pricina sînt ispitiți de ideile principale aflate în joc. Care este preocuparea cea mai constantă a, să zicem, lingviștilor români din anii din urmă? Aceea de a reveni la scrierea cu â, ca mai potrivită spiritului limbii noastre și originii ei latine. Oare ce arată această preocupare, prin insistență, dacă nu un subconștient încărcat naționalist? Și, atunci, de ce să ne mirăm că atît de puțini au fost aceia care au
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
Constantin Țoiu Povestea lui Creangă este de fapt romanul unei mici revoluții împotriva unui stat autoritarist, cum ar fi, în scrierea marelui autor humuleștean, soacra ( având sau cu) trei nurori: trei provincii aprig stăpânite ce aparțin autorității presupuse. Întâi, despre soacra aceasta intratabilă, cu cicălelile și muștruluielile ei, trebuie să știm că l-a băgat devreme de tot în pământ pe
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
pentru ceea ce s-ar putea numi l’air du temps. Privite post-factum notațiile jurnalistei de la „Europa Liberă" indică într-un fel semnele perioadei revoluționare care avea să cuprindă fosta Europă comunistă în mai puțin de un an de zile de la scrierea ultimei însemnări. Față de precedentul jurnal - 1981-1984 - se simte o accelerare a pulsului istoriei. Evenimentele se succed cu repeziciune. Reacțiile autorităților comuniste (de la noi, dar și de aiurea) sînt bîlbîite, contradictorii, ilogice (se fac arestări, cei în cauză sînt eliberați, din
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
foarte amuzantă, și care spune mult despre puțina neliniște ce i-o provocase omul din tablou ( p. 633): Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i se sustrage, sau mai poate fi resimțit ca real doar printr-un intermediar abia fiabil: memoria umană
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
loc tocmai cu acordul Sfintei Alianțe. În revizitarea trecutului, formula memoriilor așa cum o concepe Chateaubriand oferă considerabile înlesniri, căci el nu-și face o autobiografie, și nici o mărturisire a întregii sale vieți. Cea mai clară definire a tipului său de scriere, în Memorii de dincolo de mormânt, mi se pare aceea de la pagina 157 din tomul II: "Montaigne zice că oamenii cască gura la lucrurile viitoare; eu am mania de a căsca gura la lucrurile trecute. [...]; lungim o viață iubită; extindem afecțiunea
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
reacțiile naturale ale scriitorului, ale intelectualului de bună calitate îndeobște, la o lungă epocă ostilă. Reacții ce, odată formate, s-au păstrat în bună parte și după momentul '89, cel al unei atît de relative, de problematice primeniri. Una din scrierile ilustrative ale speței, sub semnul deopotrivă al vocației literare și al onestității, o reprezintă Jurnalul în libertate (conotația e desigur ironică) al prozatorului Constantin Mateescu, de care ne vom ocupa în prezentele rînduri. Se poate constata cu ușurință că autorul
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
Cătălin Constantin Gombrowicz, meditînd asupra sincerității scrierii memorialistice și a literaturii: „Nu mă arat așa cum sînt, ci așa cum vreau să fiu." Citatul e unul „de gradul doi" pentru că îl preiau din Să fie binecuvîntați, cartea lui Maurice Nadeau, care redă formularea, adăugînd: „I se întîmpla totuși să
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
îi spoliază, chipurile, pe vrednicii ardeleni. Acestea sunt împrejurările de viață exterioară ( politică și socială) în care evoluează eroii brebanieni, activați lăuntric de voința de putere. Ajungem în acest punct la ceea ce oricui i se impune drept tema esențială a scrierii de care ne ocupăm, proclamată din titlu și mai apoi mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Ayala este considerat azi martorul privilegiat al unui secol de istorie si literatură spaniole. Opera sa a fost împărțită de critică în două etape, înainte și după Războiul Civil, separate de o evidentă schimbare de ton și atitudine. Primele sale scrieri Tragicomedia unui om lipsit de spirit (1925), Istoria unui răsărit de soare (1926), Boxerul și îngerul (1929), Vînătorul zorilor (1930) fac trecerea de la proza tradițională, realistă, la una avangardistă, ludică, preocupată de expresie și de ruperea canoanelor. Tema fundamentală a
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct, cartea despre care vorbim se sustrage "stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți politici care-au descris ororile din viața-n închisoare ca datorate exclusiv torționarilor și gardienilor. Corpas se află-ntre puținii ce mărturisesc mecanisme mult mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
viața lui va înțelege și va gusta în mod special Hoțul de orhidee, în regia celui care a reușit să intre "în pielea lui John Malkovich", Spike Jonze. Filmul nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun scenariu e tocmai despre scriere, despre dulcele coșmar al căutării de sine pe calea căutării cuvintelor ( coșmarul cuvintelor care nu încap în idei, al ideilor care nu încap în cuvinte, și al sinelui care nu încape în nimic)... Doi scenariști ( Charlie Kaufman și Donald Kaufman
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
actualizat de sensibilități, viziuni, credințe și instrumente hermeneutice noi, spectacolul receptării operei lui Mircea Eliade nu poate fi vreodată "postum". După Cum am găsit piatra filozofală și Misterele și inițierea orientală, Editura Humanitas își continuă lăudabilul plan editorial cu Itinerariu spiritual, scrieri de tinerețe, 1927. Astăzi este greu de crezut că la 20 de ani se poate citi și scrie atât de mult, este o vârstă pe care parcă am sărit-o, una de neimaginat chiar și pentru savanții străini aflați în
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]