85,183 matches
-
în fine, o eroină în plus nu face rău la nimeni. Așa cum n-a făcut rău nici regimului comunist care și-a văzut de cincinale și congelări, care ne-a furat copilăria și ne-a umilit pe vecie taman în timp ce scriitorii benchetuiau la sărbătorile metaforei"). Despre ce e vorba, în definitiv? Literatura anilor '60-'80 este citită de criticii tineri ca o bătălie ineficientă cu un regim insensibil la metaforele esopice ale autorilor ei. Scriitorii ar fi predicat în pustiu o
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
a umilit pe vecie taman în timp ce scriitorii benchetuiau la sărbătorile metaforei"). Despre ce e vorba, în definitiv? Literatura anilor '60-'80 este citită de criticii tineri ca o bătălie ineficientă cu un regim insensibil la metaforele esopice ale autorilor ei. Scriitorii ar fi predicat în pustiu o "morală" de nimeni ascultată. În sfîrșit, după Revoluție, ar fi trebuit ca ei să descopere, dar n-au făcut-o, că habar n-aveau de adevărata literatură, că instrumentele lor erau rudimentare, reușind să
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
la pereții celulelor unde erau închiși. A trebuit să vină 1989 pentru ca puterea celor fără putere, cum i-a numit Havel pe intelectuali, să-și dovedească importanța istorică. Pe de altă parte, mi se pare simplist să susții că operele scriitorilor vechi n-au răsturnat comunismul fiindcă n-au spus lucrurilor pe nume, preferînd să semene cu niște "istorii hieroglifice", cu niște parabole sau banchete metaforice. Totdeauna, într-o măsură mai mare sau mai mică, limbajul literaturii de ficțiune a fost
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
revistă, fără nici o legătură cu I. L. Caragiale. Scrupulul exactității caracterizează activitatea editorială a autorilor ediției de față. Ei reproduc reacțiile din presa exilului, textele lui Th. Cazaban și N. I. Herescu, publicate în "Jurnalul literar", reacție față de politica de reconsiderare a scriitorului cu prilejul centenarului nașterii, din 1952. Sunt atenți de câte ori a fost semnalat articolul Take Ionescu, pentru comparare. Rezultatul este de ținut minte. Edițiile anterioare îl reproduc din periodice de trei ori, ediția de față, încă de unsprezece ori. Din plăcerea
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
frumusețea, farmecul extraordinar al scriiturii, vălul transparent al unei literaturi care nu e literatură dar se poartă ca și cum ar fi. Secretul acestui magic echilibru îl deține Radu Cosașu și datorită lui noi îl citim azi ca pe un foarte mare scriitor, unul dintre cei mai importanți ai ultimilor cincizeci de ani, pe nedrept ocultat de ierarhiile obsedate de "marii constructori". în afară de această specială metodă de spunere, care îl face pe Radu Cosașu să pară că vorbește cumva o altă limbă, că
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
nedrept ocultat de ierarhiile obsedate de "marii constructori". în afară de această specială metodă de spunere, care îl face pe Radu Cosașu să pară că vorbește cumva o altă limbă, că, deși lucrează cu un material social și istoric comun cu alți scriitori (Bălăiță, Ivasiuc) pare că vorbește dintr-o altă provincie literară, ceea ce atrage în primul rînd e personajul. Oscar Rohrlich (numele real al scriitorului) intră în literatură cu o scenă care amintește de Mihail Sebastian. Aceeași problemă a numelui străin, greu
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
vorbește cumva o altă limbă, că, deși lucrează cu un material social și istoric comun cu alți scriitori (Bălăiță, Ivasiuc) pare că vorbește dintr-o altă provincie literară, ceea ce atrage în primul rînd e personajul. Oscar Rohrlich (numele real al scriitorului) intră în literatură cu o scenă care amintește de Mihail Sebastian. Aceeași problemă a numelui străin, greu de pronunțat, aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
o criză eternă, de un nonconformism juvenil care la unii ia forme radicale și care s-a întîmplat să se producă de acestă dată în apropierea unui focar ideologic de tristă amintire. Felul în care acest adolescent e reconstruit de scriitorul matur va fi în consecință unul înțelegător, ironic, lipsit de dramatism, dar comprehensiv și tulburător. Autodenunțul e unul calm, inteligent, cîteodată glumeț, întotdeauna plin de bun-simț. Iar alegerea non-ficționalului servește perfect acest bun-simț și se asortează foarte bine cu o
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la ghișeu" sînt un fel de Stan și Bran ai unei epoci ciudate, brutale și poetice în același timp. Pasajul e semnificativ pentru letopisețul scriitorului Radu Cosașu: " Am renunțat la cimitir, am ocolit liceul și m-am dus în tîrg, pe Matei Millo, să dau un anunț la Romania liberă. Și am redactat, repede, inspirat, într-un cot: "DISPARUTĂ. Femeie frumoasă, cu palton de vulpe
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
Florica Madritsch-Marin (1931-1989) Opera scriitorului austriac cuprinde volume de versuri ("Auf der Erde und in der Hölle" - "Pe pământ și în iad", " In hora mortis" - "În ceasul morții", "Unter dem Eisen des Mondes" - "Sub gheața lunii"), romane ("Frost" - "Înghețul", "Die Ursache" - "Cauza", "Der Keller" - "Pivnița
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum vorbeau între ei. Labiș, înlemnit de un respect... (nu se înțelege, nu descifrez), Păstorel, cam jerpelit, dar în formă, vervă... Între doi scriitori români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din preajmă precis că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
va fi dat s-o întîlnesc peste aproape două decenii pe muza și buna prietenă a poetului matematician, pe țărmul Mării Negre... Prilejul acestei emoționante întîlniri, sedimentată într-un dialog, mi l-a oferit, în 1997, unul din acele colocvii ale scriitorilor români din țară și străinătate, organziate la Neptun. Nina Cassian sosise din America, era o legendă vie, și rămăsese în spirit, nespus de tînără, fascinantă. Doar mersul pe jos pe distanțe ceva mai lungi părea a-i fi devenit o
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să fie compromisă întreaga operă cu o astfel de încăpățînare creatoare, cu o astfel de voință de putere searbădă, fără obiect. Au fost cîțiva scriitori de frunte ai romanului antenouăzecist care și-au încercat mîna și după marea schimbare. Și nu doar atît - unii au schimbat și tematica sau cel puțin aceasta a fost prima impresie. Așa s-a întîmplat cu Augustin Buzura care a
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și a culturii în general, aceasta este o etichetă sigură care poate fi aplicată scriitorului Nicolae Breban (unul dintre mulți alții). Cum spuneam, cîteva carcatere puternice se bat în discuții, în ideologii, în ritualuri erotice, pînă la epuizare. Regăsim, bineînțeles și tradiționala "fractură" brebaniană. Pe la jumătatea celebrului roman Bunavestire se produce "ruptura", o metamorfoză radicală
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
nesigure de sine!, "fugind" în Austria ce l-a "dizolvat"!) și nu m-ar fi pus în umbră nici anarhistul oniric Țepeneag, singurul om de care Ceaușescu s-a speriat că se întoarce și i-a luat cetățenia! Ah, bieții scriitori români ce pleașcă a dat peste ei, sub comunism, și ce-au pierdut acum, cu așa-zisa libertate! Acum, da, acum îți trebuie geniu să te descurci, să faci cît-de-cît carieră, dar atunci!... Cum spunea Ițic, mi se pare, cînd
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
cu așa-zisa libertate! Acum, da, acum îți trebuie geniu să te descurci, să faci cît-de-cît carieră, dar atunci!... Cum spunea Ițic, mi se pare, cînd vorbea cu Șloim de tinerețile lor: - Ah, Auschwitz, ci vremuri!..." Este bine expusă problema scriitorului român afirmat în anii '60-'80, scriitorul care a crezut că este luptător și care s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
îți trebuie geniu să te descurci, să faci cît-de-cît carieră, dar atunci!... Cum spunea Ițic, mi se pare, cînd vorbea cu Șloim de tinerețile lor: - Ah, Auschwitz, ci vremuri!..." Este bine expusă problema scriitorului român afirmat în anii '60-'80, scriitorul care a crezut că este luptător și care s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora, parabola... Blestemul cel mai greu care apasă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
este o caricatură ciudată, a aristocraților din opera lui Mateiu Caragiale, de exemplu. Filosofia nietzscheeană este cea care înnobilează automat personajele. Voința de putere este o altă clonă brebaniană - originalul (Bunavestire) se pierde undeva pe la sfîrșitul deceniului opt. De atunci, scriitorul nostru a urmat o pantă descendentă, o involuție presărată cu mii de pagini. Nicolae Breban se transformă încet-încet dintr-un scriitor care a avut ceva de spus, într-un straniu caz literar. Nicolae Breban, Voința de putere. Ziua și noaptea
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Voința de putere este o altă clonă brebaniană - originalul (Bunavestire) se pierde undeva pe la sfîrșitul deceniului opt. De atunci, scriitorul nostru a urmat o pantă descendentă, o involuție presărată cu mii de pagini. Nicolae Breban se transformă încet-încet dintr-un scriitor care a avut ceva de spus, într-un straniu caz literar. Nicolae Breban, Voința de putere. Ziua și noaptea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 614p., f.p.
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Călinescu, T. Vianu, Pompiliu Constantinescu. Observam, încă de la primele rânduri ale cronicii, că ar fi îndreptățită orice reacție, de surpriză în primul rând, față de "integrala" Caragiale, închinată celor 150 de ani de la naștere (30 ianuarie 2002) și 90 de la moartea scriitorului (13 iunie 2002). Reacție firească pentru oricine a consultat sau măcar și-a oprit privirea asupra a două ediții de mare importanță. Dintre care, una, capitală: Ediția Paul Zarifopol-Șerban Cioculescu, în șapte volume. Inițiată de Paul Zarifopol în 1930 și
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
Autorii ediției nu se sfiesc să-i recunoască valoarea și sprijinul, participarea la definitivarea, în timpul util, a întreprinderii lor de anvergură. Numai cu datele oferite de Bibliografie a fost posibilă cuprinderea fără tăgadă a spațiului și timpului apariției textelor, participarea scriitorilor din diferite zone ale țării, la promovarea operei lui Caragiale. Un surplus al lămuririi depline, mai mult decât prețios, posibil doar prin recuperarea textelor, din periodice - evident - pe care nu le-au parcurs în nici un caz nu le-au frunzărit
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela în adevăr cunoscător al istoriei contemporane sau, după cum afirma d-sa cu propriul său termen "amestecat în întâmplările cele mari ale istoriei contemporane", atunci cei patru
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție. Stilul leneș-tensionat contrastează violent cu indicarea-pe-jumătate a morții, concentrată în cîteva rînduri, din final. O carte cu întorsături de frază și de raționament neașteptate, pentru gusturi rafinate, a unui scriitor de la care așteptăm cu nerăbdare să mai scoată ceva din deja mediatizatul său sertar... Alexandru Vona - Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, Editura " Biblioteca Apostrof", Cluj, 2001
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
douăzeci de ani trimițându-le unei edituri în 1912, publicate după doi ani, grație intervenției lui Ezra Pound. Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost scrise după trăirea a două îngrozitoare războaie și semieliberarea țării sale de sub puterea britanică. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă, cea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în 1912, publicate după doi ani, grație intervenției lui Ezra Pound. Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost scrise după trăirea a două îngrozitoare războaie și semieliberarea țării sale de sub puterea britanică. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă, cea mai lungă, Morții, adăugată la ediția nouă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]