1,566 matches
-
Alex Goldiș Claudiu Komartin, Cobalt, București, Casa de Editură Max Blecher, 92 pag. Evoluția carierei scriitoricești a lui Claudiu Komartin a avut un traseu cel puțin in-teresant. Instalat destul de repede în vârful canonului douămiist - responsabil, alături de Dan Coman, de dimensiunea lui neoexpresionistă-, autorul Păpușarului și a altor insomnii a întârziat să confirme, prin volumele următoare, așteptările
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
dogmaticilor,/ Ceva onorabil, sau, hai, scuzabil,/ Dar să scrii poezie adevărată-i riscant,/ Calea Binelui dac-o urmezi,/ Devii greu de suportat./ Scriind poezie,/ Ai lumea împotriva ta” (p. 14). Sigur, e și mult răsfăț în acest lamento, mult bovarism scriitoricesc, dar, din punctul meu de vedere, e și un exercițiu de delimitare. Față de o tradiție prea calmă pentru incandescențele adevăratei poezii, așa cum o percepe și-o concepe acum poetul. Curios e că, după ce tocmai tratează de sus pastelurile lui Alecsandri
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
scriitori amăgiți de literatură. Deja o vedetă, Cazimir acuză dezvrăjirea literaturii față cu suferința umană și ține discursuri lui Evghenie, devenit un fel de ucenic, despre iluziile artei. Până aici povestea pare cunoscută. Doi poeți deveniți prozatori își trăiesc destinul scriitoricesc în viteze diferite. Unul resemnat după consacrare, celălalt își prelungește inocența și amână debutul. Începutul romanului e anemic mai ales prin ideile livrate. De pildă, e comică ambiția lui Cazimir de a testa țăranii cu privire la literatura actuală, la fel limbajul
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
înainta alăturatele articole, pentru a se publica în Revista istorică, dacă le veți socoti de vreun interes. Cred că scrisoarea lui Gheorghe Peșacov 1, personagiu aproape necunoscut, nu e cu totul lipsită de însemnătate, dovedind opinii literare și o activitate scriitoricească pe care nimeni nu le-a studiat până acum. Pe cealaltă 2 am pus-o în legătură cu versurile asupra Eteriei publicate de d[umnea]voastră 3 mai înainte și comentate ulterior de d[omnu]l Vârtosu 4, ea referindu-se la
Noi contribuții la bibliografia lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5149_a_6474]
-
talentați, ci și bolnavi, bătrâni sau de-a dreptul săraci.” Și, un alt fragment din acest articol care ar trebui citit de toți cei care doresc să se informeze corect despre Uniunea Scriitorilor: „Unde-i, apoi, mă întreb, codul onoarei scriitoricești, solidaritatea de breaslă a celor care atacă din interior structurile actuale ale Uniunii? Din acest trist război nu are nimeni de câștigat, proliferează doar vulgara satisfacție a unora de a asista la terfelirea unor nume de autori respectați. Un proces
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
chipuri. Doar că, atunci când are ocazia, pune în pagină cu dezinvoltură câte un astfel de crochiu (cele două avându-l ca protagonist pe poetul Ion Mureșan sunt realmente memorabile). Mai trebuie spus că nicăieri, aici, nu se întrevede obsesia rezervației scriitoricești. Alexandru Vlad urmărește oamenii, nu colegii de breaslă. Apar aici patroni de lanțuri hoteliere în Alaska; pescari amatori refuzați de societatea de tranziție; foști deținuți politici trăindu-și ultimii ani pe șantiere, printre muncitori, în ipostaze aproape șamanice; ratați sublimi
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
fiecare, tainele lor. De altfel, când, datorită maturizării și experienței de viață, mi s-a luat un văl magic de pe ochi și m-am lămurit că nu e neapărat așa, actul scrisului a început și el să sufere și stazele scriitoricești să devină tot mai dese” (pp. 116 - 117). Legate mai mult printr-o astfel de concepție ecumenică decât printr-o intenție auctorială (ele apărând pe parcursul mai multor ani în reviste ca „Vatra”, „Familia” sau „Observator cultural”), prozele de aici împărtășesc
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
și de cititor, și de prieten, de însoțitor, circa un sfert de veac, al său. Să spun mai întîi că folosesc termenul cu convingerea că e extrem de caracterizant pentru Gheorghe Crăciun. Îl desprind din seria sinonimică a travaliului intelectual și scriitoricesc intens, a efortului dedicat total, constant, pe brînci, ani și decenii la rînd, a „transpirației” despre care Edison spunea că, alături de un procent de 1% inspirație, intră cu o cotă de 99% în compoziția geniului. După felul în care confirmă
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ediții complete a operei, necunoașterea bibliografiei, dispariția unor manuscrise și o memorialistică îndoielnică privitoare la poetul Nicolae Labiș au creat o anume stare de confuzie, întreținută de cei din preajma lui Mihai Beniuc, care monitorizau, cu mijloacele specifice epocii, orice existență scriitoricească și, mai ales, orice deviere a unora dintre cei afirmați și impuși în viața literară și culturală a României postbelice. Poezia Medicul, recent descoperită, este scrisă în anul 1955 și evocă, în sintagme sugestive, drama unui doctor, care, fără nici o
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
Am intersectat cărțile serioase despre moarte cu literatura ficțională, fiindcă față în față cu moartea textele omului sunt ficțiuni, indiferent că pornesc de la datele furnizate, dibuind, de știință ori de la cele extrase din trăirea pură și simplă secondată de talentul scriitoricesc”. Al treilea palier este al literaturii ca atare și este unul plural, format din tot atâtea straturi câte opere literare sunt chemate la analiză. În acest plan nu contează atât înlănțuirea scrierilor și posibilitatea lor de a relaționa una cu
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
Se zice că polițiștii înșiși le-au adus benzină și motorină cu canistra, ca să poată ajunge cu mașinile până la benzinării. Ca-n filmele cu proști! Pățanii de România. Un festival literar de tradiție La Târgu-Jiu și Târgu-Cărbunești, cu o participare scriitoricească numeroasă și prestigioasă, a avut loc a XXXIII-a ediție a Festivalului „Tudor Arghezi”. Programul manifestărilor a cuprins un simpozion dedicat operei lui Arghezi, lansări de cărți și reviste, vernisajul unei expoziții a artistei Imola Feldberg Popescu (care trăiește în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3592_a_4917]
-
de înțelegere a literaturii. În șase eseuri (pe care, din modestie sau, dimpotrivă, din frondă, le numește „povestiri”), el face „un fel de critică literară” (p. 157), ocupându-se în principal de marii scriitori și, mai mult, de marile viziuni scriitoricești. Intenția nu e nici pe departe una autoritaristă. Nu fixarea sau (mai la modă) zdruncinarea canonului o are Zografi în vedere. Shakespeare rămâne Shakespeare, Moliére rămâne Moliére, Dostoievski rămâne Dostoievski. Pur și simplu, Infinitul dinăuntru propune o metodă flexibilă și
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
Scriitorul în impas”, în care discută situația delicată în care se află scriitorii români contemporani. El trece în revistă cu înțelegere dificultățile pe care le-a înfruntat anul trecut Uniunea Scriitorilor și caută soluții pentru o ființare normală a asociației scriitoricești și a revistelor sale. Rezolvarea pe care o întrevede este aceea pe care am propus-o și noi, repetat, în paginile revistei noastre: „...intervenția Ministerului Culturii, care să echivaleze revistele susținute de Uniunea Scriitorilor cu celelalte instituții pe care le
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
cuvântul „orice” e cât se poate de potrivit aici). S-a vorbit despre talentul de portretist pe care l-ar dovedi aceste pagini. După mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar și
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
de altă părere, Al. Tzigara-Samurcaș calificându-l în Memorii drept „un împăunat și teatral filfizon”. Să fi avut el în vedere aplecarea lui I.Th. Florescu către travestiuri și gesturi spectaculoase? Posibil: deghizarea magistratului în Boris Sarafov nu este o invenție scriitoricească a lui Caragiale, ci și o formă obișnuită de acțiune profesională, după cum aflăm din cartea lui Constantin Bacalbașa Bucureștii de altădată. Iată un fragment edificator: „D. Florescu devenise «om al zilei» ca judecător de instrucție, felul său de a ancheta
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
2009. 3 Iată ce scria Ioan Pintea, îngrijitorul ediției Ispita lecturii, Dacia, 2000, p. 7: „Am adunat în acest volum, oarecum amalgamat, mărturisiri, recenzii, eseuri, fragmente... în cele din urmă, cu sentimentul că mă văd împlinind, în continuare, o moștenire scriitoricească de excepție”. 4 Așa cum s-a mai observat, Jurnalul fericirii poate fi interpretat și ca un eseu, fiindcă este puternic impregnat cu referiri la filozofi ca Plotin, Heidegger, Kierkegaard etc., la scriitori ca Dostoievski, Camus, Balzac, Iorga etc., la tablouri
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
a semnalat prefacerile poeziei autorului timișorean. Dumitru Țepeneag a fost prezentat de Ovidiu Moceanu, care a trecut în revistă istoria onirismului românesc și a pus în lumină însemnătatea politică a orientării. După cele două expuneri introductive în opera și traseul scriitoricesc ale invitaților, a sosit rândul acestora din urmă să dea frâu liber fluxului „confesiunilor de autor”. Dorin Tudoran a atras atenția că „nimic în poezie nu poate fi mai presus de imaginație” și a conchis, de asemenea, poetic, că descoperirea
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
sumă de legende, care, uneori, tind să devină insurmontabile. Literatura sa epistolară, redusă cantitativ, conține o sumă importantă de informații, note, date și precizări despre sine și despre confrații săi care i-au înrâurit, într-un fel sau altul, destinul scriitoricesc și cel uman. Epistolele scrise la vârsta de doar cincisprezece ani și trimise prietenului și îndrumătorului său, Mihai Zaharia 2, necunoscute până acum, surprind grație inocenței, sincerității și unei purități genuine, specifice, de altfel, creatorilor extrem de însemnați. Informațiile din aceste
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
mulțumi să fie primul violonist și pianist din lume și ar lăsa altora «compoziția», toate ar fi în regulă și România fericită.” Oribilă manifestare a „instinctului primar agresiv” la un personaj care și-a dovedit cu asupra de măsură talentul scriitoricesc! Imprecațiile nu se opresc însă aici. Trei zile mai târziu, în 17 martie 1936, spiritul retrograd lovește din nou: „Zarva care continuă să se facă în jurul operei lui Morcovescu îmi confirmă un fenomen foarte interesant care învederează evoluția săvârșită în
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
Mihăilescu are dreptate când afirmă că „rostul acestui amețitor amalgam de nume, titluri, epoci, stiluri și informații cvasiconfidențiale este de a cotrobăi în zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi cețurile ce acoperă anumite zone, idei și destine scriitoricești, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie)”. Tehnica la care recurge adesea istoricul literar e aceea a corelațiilor, a asocierilor, a recontextualizărilor
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
directe, față către față, a devenit ceva atât de rar, încât e mai aproape de miracol decât de normalitate. Conversând, la Timișoara, cu un prozator care deplângea împuținarea celor interesați de carte și cerând candidaților la funcția de președinte al breslei scriitoricești să se implice și în această chestiune, dl Nicolae Manolescu a răspuns, cu umor: „Deocamdată, noi suntem Uniunea Scriitorilor... Vom vedea ce vom face când vom deveni Uniunea Cititorilor...” Dl Manolescu are, tehnic, dreptate. Mi-e teamă însă că ne
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
Blumberg își afișează cu destul realism raționamentul, totul părând bine calculat dinainte - metodă, ordine, rigoare - și trădând un cartezianism debordant, care, astăzi, ar putea smulge un zâmbet lectorului pus deja în temă cu destinul și cu posteritatea - supralicitată, în defavoarea celei scriitoricești, crede Ion Bogdan Lefter - a alter-egoului monahal steinhardtian. Simptomatic, la N. Steinhardt, pentru reluarea vechilor teme burgheze și pentru rescrierea lor în cheie creștină, este și conceptul de comesenie, pe care viitorul monah îl apropie în chip teologic de ideea
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
În schimb trimiterile la tematica prozelor kafkiene sunt evidente în paratexte. Titlul, Fii fără fii poate fi o parafrază a sintagmei „fiii fiilor mei” din textul kafkian Preocupările unui tată de familie și mai cu seamă definește destinul personal și scriitoricesc al lui Kafka, el însuși un fiu fără urmași, în viață și în literatură. Iar epigraful este o însemnare din Jurnalul lui Kafka, purtând data de 2 august 1914: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază, m-am dus să înnot
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
autoarea cărții invocate, The Grass Is Singing (Iarba cântă), precum și a unei serii de povestiri cu temă africană. Nici formula narativă, nici exotismul inerent nu amintesc cu nimic de clocotitorul urbanism din cărțile lui Braine, Sillitoe ori Storey. Experiența ei scriitoricească se recunoștea, mai degrabă, în complexele de vinovăție ale unei întregi literaturi a Sudului american - dar, deocamdată, fără tenta experimentalistă a lui William Faulkner sau Erskine Caldwell și fără visceralitatea romanelor lui Flannery O’Connor. Primele ei cărți erau transcrieri
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]