572 matches
-
mămica are dreptate, să mă culc?, vezi?, tu știi tot cînd mă uit la tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît. Curajos. A adormit cu un nod În gît, cînd se crăpa de ziuă, dar a adormit Întorcîndu-se cu spatele la scrin. Puțin mai tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară, uitase să suie la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi amintesc bine, ultimul meu plîns de copil și avea În ei, Încă de pe atunci, ceva tulbure și amar“. Federico Chiesa, Tempo di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate; niciodată nu se servește ceaiul în ele... cum se obișnuiește, le are din zestrea neveste-sii... la asemenea oameni, așa se obișnuiește... și iată că acum le-a scos, desigur, în onoarea dumneavoastră, atât de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să mă Întorc și a doua zi dacă era necesar, mi-a adus o cafea, mi-a aprins lumina și s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să se termine tot. Nevastă-sa îi aruncase niște vorbe grele când a ajuns acasă. El urcase fără zgomot pe scările din spate, de la bucătărie, dar ea l-a simțit. L-a luat de mână și l-a dus către scrin, a tras un sertar și a pornit un reportofon.Vocea Laurei răzbătea strident în noapte, a lui se auzea mai slab. Stătea în fața lui cu mâinile la spate. -Ce ai de gand? Din fericire a aparut fiică-sa și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
rafturi de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat Mariana. Doar știi ce-a zis doctoru, că porcăriile alea sunt bune decât la nimic. Io sunt altă chestie, că tre să mă lupt cu slugile. Dacă nu adorm, chiar că are la ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sperie. Ce-a apucat-o? Nu se mângâia pe ea, ci oglinda. Oglinda care e doar un obiect, nimic altceva. Oglinda în care chipul ei era rece. Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ușile tuturor camerelor deschise. S-a trezit brusc. A înaintat încet, cu respirația tăiată și un nod în gât. În camera mare trebăluiau, oftând, bătrâna doamnă Cecilia Beldiman și nora doamnei Marga Pop. Una căutase ceva de zor în scrinul pe care îl încuia cu grijă. Cealaltă acoperea oglinzile cu cearceafuri albe. În acea clipă îndelunga așteptare a izbucnit într-o explozie de durere, neliniște, muțenie, neîncredere, spaimă, ca o pasăre beată izbită de geam pe timp de furtună, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lemn fusese deplasată din cauza sîrmelor de ancorare, și Jim ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui, o movilă mortuară se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chipul, restul fiind ascuns privirilor sau chiar de-a dreptul îngropat, vârât adânc în pământ. Mască de piatră sau de lemn, uneori de bronz sau de pământ ars. Se întâmplă și ca efigia lui Dionysos să fie închisă într-un scrin, într-o „cutie neagră”. Zeul teatrului, zeul cu mască își are statuile lui. Este interesant de remarcat faptul că efigia măștii fixate pe un stâlp pare să se fi constituit în Atica la sfârșitul secolului al VI-lea, astfel încât, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nivelele lui cele mai de sus și cu spațiile lui subterane, unde își urmează cursul laolaltă atâtea destine umane și unde se aud neîncetat zgomote și voci, trăiesc două personaje-cheie: în pod, Bătrânul filozof care împăiază păsări, posesor al unui scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub pământ, omul se simte bine în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ei bine, faptul că „totul este dublu”, că totul are un dublu. Moș Crăciun, cel în puterea căruia stă să-i dăruiască filozofului o pereche nouă de ochi, este și cel ce „evocă”, cel ce „conjură”, cel ce va deschide scrinul enigmatic, lăsând să iasă la lumină trecutul: veritabil magician ce reînvie amintirile din anii tinereții, care face ca morții să revină printre cei vii, tot așa cum îl va face pe copil să se întoarcă acasă și tot așa cum, la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea se aude foșnetul hârtiei, care consemnează răspicat ultima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă. Sub pat nu găsi decât alte perechi de pantofi și nimic altceva. Muzica de operă continua să răsune în camera de alături. Mal își verifică ceasul. Văzu că era 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Huțan să-mi acorde un interviu publicat în martie 2008, ca un cadou pe care am vrut să i-l fac la aniversarea a 87 de ani. Și îmi stăruie în minte momentul în care, trăgând un sertar dintr-un scrin vechi, a scos de acolo insigna de pilot militar al Aviației Regale Române, insigna pe care a purtat-o în Crimeea. Pentru ea, este mai prețioasă decât orice decorație. Și, mărturisesc, vulturul cu aripile desfăcute căpătase o patină nobilă și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
capul pentru delictul de revoltă împotriva ierarhiei. Kleist însuși, după ani de zbateri tragice, se sinucide... Desigur, dacă tribulațiile bietului Ioanide ar fi fost descrise realist de către creatorul lui, n-ași fi fost atât de rău impresionat de acest roman (Scrinul negru). În carte, lui Ioanide i se deschid toate ușile, fără să i se ceară altceva decât declarații lozincarde despre socialism, îi era ușor să le dea? în realitate, în viață adică, după apariția romanului Bietul Ioanide, G. Că-linescu a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stăpânească iritarea la auzul vor belor lui. Nu-i vedea expresia, simțea doar masajul ritmic, pre siunea blândă a mâinii ei, care nu se modificase În nici un fel. O pendulă bogat ornamentată i-a atras atenția. Era așezată pe un scrin, ai fi zis că sunt valuri de aur topit care se scurg pe pantele unui munte. Ticăitul părea să fie acordat cu mișcările insistente ale mâinilor lui Z. Asta i-a amintit metronomul de pe pianul stricat al lui Karl. Lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]