455 matches
-
întrebări ale vieții și dă un sens existenței sale, depășind viața biologică 6. Astfel comunicarea religioasă, prin aspectul său discursiv, comportă o multitudine de laturi, de la discursul lăuntric la cel exterior și simbolic, însă toate au aceeași rădăcină: în discursul Scripturistic, Hristic și apoi apostolic și patristic, ajungând în zilele noastre la transmiterea acestuia prin felurite forme pe care le voi aborda în cartea de față. Religia este cea mai veche, completă și complexă formă discursivă, pentru că pornește de la simboluri cu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
o noutate în sensul bun al cuvântului, însă nu pot înțelege și nici accepta ca o doamnă cu nume nobiliar să-și facă publicitate ucigând suflete"130. Autoarea ridiculizează întreaga istorie a mântuirii și schimbă voit întreaga logică a textului scripturistic dorind a obține efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstrație "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliștii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
încă de pe atunci actualul Patriarh al BOR se familiariza cu lumea presei, cea pe care actualmente o susține prin trustul de presă "Bazilica". De asemenea, în perioada 20 februarie-16 iunie 1990, același cotidian a purtat chiar pe frontispiciu un citat scripturistic. "Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conștiință? (I Corinteni 10, 29)"144. Activitatea discursivă religioasă de factură spirituală a constituit, în acea perioadă de romantism post-revoluționar, o preocupare preponderentă a respectivului cotidian. Titluri precum " Să privim
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
cele informative, aflate la discreție, întrucât contextul recuperării discursului religios românesc s-a derulat concomitent cu achiziția noilor tehnici de comunicare, în special a internetului, cel care pune la dispoziția celor interesați o multitudine de discursuri religioase, începând de la cel scripturistic și terminând cu predici sau discursuri ce pot fi accesate live. Dar, pe lângă informații, e nevoie de abilitate în comunicarea discursului religios. Este mult mai simplu să oferi date tehnice, politice, economice decât de natură spirituală, deoarece lezarea credinței este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ortodocși, era complet eronat, acesta trebuind luat într-un sens mai larg, care nu ar cuprinde întreg versetul, ci mai multe: cele din Cartea Facerii III, versetele 17-20. Sensul atribut de către arhimandrit acestui citat era așadar următorul: "Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el"143. Această idee se baza pe faptul că, în momentul izgonirii din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înfrățire a popoarelor în fața morții. Prin urmare, el mărturisea că: Nu mi-am făcut decât o datorie de conștiință, cunoscând că numai clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu trebuie însă a ne descuraja: diamantul nu-și pierde strălucirea nici chiar în noroi"202. În fața unor asemenea opoziții, similare în ambele țări ce aveau o religie ortodoxă majoritară, el interpreta acțiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așa vă spun și eu. (Flacăra Sacră, II, 5, 1935, pp. 4-5) Cremațiunea și religia creștină "Țărână ești și în țărână vei merge" (V) Transpunând demagogia politică pe teren religios, unii dintre credincioși noștri și nu cei inițiați în subtilitățile scripturistice văd, în acest citat, o poruncă expresă a lui Dumnezeu asupra felului cum trebuie să fie tratat stârvul omenesc după moarte, adică să fie dat pământului din care a fost luat, iar nu incinerat. Se-nțelege de la sine că bieții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
creat. Mi-ai călcat porunca, dar te-ai înfrânt pe tine însuți. Blestemat fie, deci, acest pământ și-n trudă să-și scoți hrana de pe el. Întoarce-te, deci, la el, căci din el ai fost luat! Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el. Ar fi o insultă adusă măreției divine, dacă am atribui lui Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el. Ar fi o insultă adusă măreției divine, dacă am atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni, siliți de foame și urmăriți de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stârvului omenesc" și despre Tradiție, vom arăta și alte erori ce se-mpotrivesc incinerării umane, pe motive religioase. (Flacăra Sacră, II, 7-8, 1935, pp. 1-2, 4) Cremațiunea și religia creștină (VI) În articolul precedent, am arătat până la evidență, că citatul scripturistic "țărână ești și în țărână te vei întoarce" de care inconștient se servesc preoții, pentru a combate cremațiunea, este absolut de strictă interpretare. De aceia, înadins am expus ambele capitole din Geneză (II și III) ca să vadă, de partea cui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Scriptură, pe care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și "idolatri", fiindcă venerăm icoanele. Și poate că ei au mai multă dreptate scripturistică, decât teologii noștri, cari atacă instituția cremațiunii în neștire, dacă ținem seama și ne conformăm Decalogului din Sfânta Scriptură (porunca I-a), care ne vorbește despre "unitatea" lui Dumnezeu și "spiritualitatea" Lui. Noi știm că nici Moise nu a putut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Deuter XXXII 17; Psalmi 106 37 (tr. 105, 36); de Merodach (Ier. Cap. 50 2); de Nebo (Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cap 4. v.17) "... Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții" (II. Corinteni Cap. 1 v.9). Aș putea să citez sute de texte scripturistice pentru edificarea spirituală a fraților preoți, care nu cred că mai înviază mortul, după ce a fost incinerat. Este o aberație aceasta, ca să nu o numesc ignoranță sau necredință". Le recomand să citească necontenit Sf. Scriptură și-n special Noul Testament, neuitând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ceia ce privește incinerarea din punct de vedere religios creștin. Nu mi-am făcut decât o datorie de conștiință, cunoscând, că numai clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu trebuie însă a ne descuraja: diamantul nu-și pierde strălucirea nici chiar în noroi. Prețuiesc nespus de mult străduința vechii dvs. reviste "Oganj" a cărei propagandă a adus și aduce o considerabilă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pentru Însuși Mesia, e o sumă absolut jignitoare! După Exod 21,32, „dacă un taur împunge un slujitor sau o slujitoare, să se dea treizeci de didrahme de argint stăpânului lor”. Isus echivalat cu un rob împuns de taur! Conexiunile scripturistice trimit la Zaharia 11,12 (kaˆ œsthsan tÕn misqÒn mou tri£konta ¢rguroàj) și, desigur, la episodul vinderii lui Iosif de către frații săi ismaeliților. După Gen. 37,28, Iosif a fost vândut pe douăzeci de galbeni, la originea târgului aflându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aici au ajuns la Iuda și apoi la proprietarul Câmpului olarului. Inventatorul legendei spune că ar fi văzut o asemenea monedă la Nürnberg, turnată după un original aflat la Rhodos. Prin urmare, motivul celor „treizeci de arginți” este un construct scripturistic care accentuează kenoza Mântuitorului: Dumnezeu vândut cu prețul unui rob! La fel stau lucrurile și în privința Cinei de Taină. Matei sporește numărul de informații, conversația dintre Isus și discipoli transformându-se într-o veritabilă dramă cu suspans. Iată fragmentul (Mt.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla încă în centrul atenției intelectuale. Epoca a cunoscut, de altfel, o adevărată explozie a studiilor liturgice și teologice. De asemenea, asistăm la nașterea misiologiei, ca atitudine față de lumea necreștină, fundamentată scripturistic. Pentru a schița contextul cultural, ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute în 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bisericii"14. Luther pune accent pe credință, și nu pe faptele bune în vederea mântuirii; credința în mila lui Dumnezeu peste toate păcatele (Sola fide). Faptele bune reprezintă rodul credinței, nicidecum principiul ei. Din contră, catolicismul are un punct de vedere scripturistic extrem de clar: credință fără fapte este moarte (Epistola Sf. Apostol Iacob 2, 17-20), iar omul va fi judecat după propriile fapte exemplul paharului de apă dat săracului (Evanghelia după Matei 25, 37-40). Prin urmare, mântuirea se realizează prin credință și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia lui Luther este presbiteriană, "adică supusă autorității pur spirituale a obștei conduse de bătrâni păstori de suflete, încercați în credință, dar fără altă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sălășluiască și să petreacă în noi". Această nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura plenitudinii energiei creatoare divine. Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru om, în măsura în care "se împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești. Adoptarea unei "culturi îmbisericite", printr-un mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire) de la ortodoxie (dreapta credință). Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se poate realiza decât printr-o autentică mișcare de reînnoire religioasă care să cuprindă, printre altele, și primenirea unei părți importante
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sens, ci două sensuri distincte. Iubirea către aproape nu este fundată în iubirea către Dumnezeu, conform interpretării teologiei catolice. Această comunitate de iubire pe care creștinismul catolic o impune ca o consecință a iubirii de Dumnezeu nu se susține nici măcar scripturistic, textele evanghelice fiind extrem de clare în acest sens. Astfel, argumentul pentru extinderea conceptului de iubire la aproape nu există. Demonstrația lui Nae Ionescu este convingătoare, bine motivată doctrinar, canonic, fără nici o urmă de confuzie. În volumul al doilea al tratatului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf. Lc 23, 47). Absența acestor virtuți evanghelice, bazate pe doctrina scripturistică, ar duce la prăbușirea întregii construcții a creștinismului. Prin urmare, credința interzice creștinului să se înroleze în armată și să lupte, pentru că tocmai pe durata războiului este constrâns să încalce în chip înfiorător dreptatea și blândețea, surorile bunătății, pentru că: Cine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
97. În preajma examenelor din septembrie, a început a răsfoi și manualele, mai ales din cele de fizică și matematici, pe care nu le putea suferi. Credințerul Iacob Onea susține că, probabil prin septembrie, va fi fost supus la un examen scripturistic, din limba elenă, dar n-a putut reuși. Profesorul Olimpiu Blăjan, care îl izolase într-o sală, l-a găsit plîngînd de necaz și de rușine că nu putuse lucra tema ce-i fusese dată la examenul de limba greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]