966 matches
-
să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privirile vag jinduitoare ale multor altor clienți. În clipa În care Valerică Așchiopoaie, buldozerist originar din Moțca-Neamț, Își privi „șeasul cu Împărțeală“ (electronic, n.n.) și citi pe cadran ora 22:15, colegul lui de muncă, șoferul Zare Popescu, scuipă În scrumieră o bucată de sticlă de la paharul din care mai devreme mușcase și, ridicându-se brusc de la masă, se Îndreaptă spre „fileul francezilor“. La capătul lui Îl descoperise pe un fost coleg de armată: teristul Radu A. Grințu.) „Printr-o ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în comitat. Vorbind de lup... uite că apare contingentul ebraic. Ellis Loew îl conduse pe Lesnick înapoi în încăpere, ajutându-l să se așeze într-un balansoar de lângă șemineu. Bătrânul își aranjă în poală un pachet de Gauloises, bricheta și scrumiera, punându-și un picior subțire ca un băț peste celălalt, ca să le țină laolaltă. Loew trase niște scaune în jurul său, formând un semicerc. Smith îi făcu cu ochiul și se așeză. Mal văzu cutiile de carton pline cu dosare, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după ce mai scap de treabă. Ai chef să m-ajuți? Karen Hiltscher încercă să-i facă și ea cu ochiul, dar geana falsă pe care o purta i se blocă sub ochi, așa că trebui să-și stingă țigara într-o scrumieră, ca să-și recupereze apoi geana. Danny se uită în altă parte, dezgustat. Karen păru bosumflată. — Ce vrei cu dosarele alea? Danny se uita fix la peretele muștar, în așa fel încât Karen să nu-i vadă expresia feței. — Sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șterse sudoarea de pe gât și se gândi la niște apă cu gheață. Văzu frigiderul, se întinse și îi deschise ușa, apoi, când văzu ce era înăuntru, se aruncă spre chiuvetă. Doi globi oculari spoiți cu un jeleu transparent într-o scrumieră. Un deget uman retezat deasupra unui pachet de fasole verde. Danny vomită până ce începu să-l doară pieptul și stomacul i se goli de tot. Deschise robinetul, se spălă până când apa începu să i se strecoare în mănuși și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Roșie se țineau de mână și se sărutau peste masă din cinci în cinci minute - indiscutabil, iubiți. Își aminti declarația făcută lui Lesnick de către Loftis - „Claire e singura femeie pe care am iubit-o” - și se simți gelos. *** Paharele și scrumierele loviră masa. Mal se întoarse din trecut - svastici și lațuri de spânzurătoare - și îi văzu pe camarazii de vânătoare ai Roșiilor fixându-l cu privirea. Dudley îi împinse un pahar curat și sticla. Mal i-o împinse înapoi, apoi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am cooperat, deși Niles e măgar. Dar n-am avut încredere că LAPD o să cerceteze cum trebuie zona, așa că am făcut-o eu. Tocmai făceam o pauză în mașină în momentul în care m-a văzut Niles. Dietrich luă o scrumieră și își stinse țigara. Și nu m-ai sunat? Cu o pistă atât de serioasă? M-am grăbit, domnule. Îmi cer iertare. Dietrich spuse: — Nu sunt sigur că înghit povestea ta. De ce n-ai vorbit cu proprietăreasa înainte să cercetezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
garaj, o lăsă acolo și luă liftul. Iar în dreptul ușii lui stătea Audrey Anders, într-o rochie aurie de lame, cu țechini sclipitori. Haina din blană de nurcă, udată de ploaie, îi stătea în poală. O folosea pe post de scrumieră. Când îl văzu pe Buzz, zise: — E modelul de anul trecut. Mickey o să-mi cumpere una nouă. Apoi stinse chiștocul pe guler. Buzz o ajută pe Audrey să se ridice în picioare, ținându-i mâinile doar o clipă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un gigolo. Ce zici de răspunsul meu? — Evaziv. Claire râse și mângâie scrumiera. În mai împlinesc patruzeci de ani. Așa că mersi pentru reducere. — Era sinceră. Nu, nu era. Agăț-o acum! Mai bine mai devreme decât mai târziu. — Claire, am credibilitate politică în fața ta? — Da, ai. — Atunci hai să încercăm și altceva. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat pe scenă?”. „Merge, nu mă plâng. Noi, artiștii (ochii i se lipiseră de sutele răspândite În evantai pe măsuță, lângă cele două pahare cu vin, carafă și scrumieră) avem alte vederi decât cei care stau numai Într-un loc. Vedem multe, trăim multe, Întâlnim lume și obiceiuri fel de fel. Ceea ce unor oameni așezați ca dumneavoastră vi se poate părea nelalocul lui nouă ni se pare firesc. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
Tipul era pus pe taclale. —Bine, am bolborosit eu. Dar știi, colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-un documentar rock. Peste tot erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi necunoscuți dormeau pe canapea. Un altul zăcea pe podea. Nimeni nu s-a mișcat când am intrat înăuntru. Când am deschis frigiderul ca să bag bucata de brânză, o avalanșă de cutii de bere a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-i iasă din orbite: Și când vrem ASTA? Iar Stalin a răspuns: —Acum! Pe parcursul micului dejun, au existat variații pline de energie pe aceeași temă. Printre celelalte lucruri dorite se numărau rotulele lui Luke Costello prezentate pe post de scrumiere, fundul lui Luke Costello pe post de preșuleț de șters picioarele, puțica lui Luke Costello pe post de brățară și, bineînțeles, biluțele lui Luke Costello, puse la pahar, folosite ca ținte, în loc de mingi de golf sau pentru jonglerie, pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el îmi spunea că-l văzuse pe Luke, cu zece minute înainte, la Tadgh’s Boghole, iar eu și Brigit ne repezeam cu viteza luminii până la Boghole, când ajungeam acolo nu mai găseam decât un pahar gol de JD, o scrumieră fumegândă și un scaun cald încă ce păstra forma fundului lui Luke. Foarte frustrant. în sfârșit, m-am întâlnit cu el în ziua pe care îmi place s-o numesc Marțea cea Neagră. Aia a fost ziua în care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrebă Eva, de-acum implicată cu totul în problemele psihologiei rozătoarelor. Sigur că nu. Șobolanii doar ființează. La șobolani nu-i nici un fel de Schadenfreude. — Ce-i aia Schadenfreude? — Vărul primar al lui Weltschmerz, zise Sally, stingându-și țigara în scrumieră. Prin urmare, putem face cu toții orice vrem și oricând vrem s-o facem. Ăsta-i mesajul. Dar numai oamenii de genul lui Ge ajung să știe care-i gândacu’ care umblă după bălegar. — Cară gândacu’? se miră Eva. — Ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic și convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede el cu adevărat despre Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altfel o încurci, să știi. O pățești, să știi“. Femeia zăpezilor se retrage, speriată, hocus-pocus, a dispărut, cu plic cu tot. Florin râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin prețiozitate, o încercare nostalgică de a recrea atmosfera unui New England dispărut care a fost, în realitate, mult mai aspru și și mai sărac decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dispar toate urmele acelei vieți. Inventatorul supraviețuiește în invențiile sale, arhitectul supraviețuiește în clădiri, dar cei mai mulți nu lasă în urmă monumente sau realizări durabile, ci un raft cu albume de fotografii, un carnet de note din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima dimineață a unei vacanțe abia amintite. Câteva lucruri, câteva documente și o mână de impresii lăsate asupra altora. Care, invariabil, spun istorii despre persoana decedată, dar, de cele mai multe ori, încurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]