1,460 matches
-
compătimire. Stârniți de construcția problematică a eroilor și, mai ales, de cadențele fabulei, determinați, așadar, de aceste surse de autopropulsare textuală, abordăm, ca pe-o necesitate, impusă de asimilarea intelectuală a mesajului (întrucât, sesizându-i, intuitiv, profunzimea, dorim să-l scrutăm mai atent și să-l înțelegem), cea de a doua lectură - cea structural-funcțională. Aceasta lasă deoparte, lasă în urmă, anecdotica și, dat fiind că ține de teoria literară, caută configurații și mecanisme. Așa se face că un studiu cât de
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 691 din 21 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului cheamă-mă și te alint sunt cronicarul de serviciu, laleaua care se oferă brumei pentru sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar inflația o ia înaintea zorilor de pe Avrig la brutarii unde merg să-mi iau zilnic un covrig cuvintele adesea mint și au o falsă strălucire destinul - veșnic o capcană cu multe încâlcite fire Referință Bibliografică
CRONICARUL DE SERVICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351334_a_352663]
-
aceia care vor să realizeze (din perspectiva general pro-umană) omul îmbunătățit, într-o societate optimă a umanității îndumnezeite. De aceea, Deoumanismul va deveni cea dintâi credință a prezentului continuu, pentru atâta timp cât va dori să fie astfel Inspiratorul său, Divinul! „Cine scrutează retrospectiv evoluția culturii moderne și îi cercetează sursele ajunge, mergând în urmă pe linii neîntrerupte, la cotitură treptat săvârșită în Europa secolelor XIV - XVI, perioada simțită ca o Renaștere (și astfel numită chiar de cei care au trăit-o). Epoca
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
o româncă de vreo 20 de ani. Spunea că e din Reșita și că locuiește în Grecia de șase ani. Fericită că suntem români am avut în compania ei câteva minute plăcute. În port trona statuia unui căpitan de marină scrutând orizontul cu binoclul la ochi. Se pare că a fost ultimul commandant al flotei grecești care, în strâmtoarea Skiatos, a depus o ultimă rezistență trupelor germane (1940-41) în așa-zisă „Bătălie a Greciei”. Următorul popas îl facem la plaja Koukounaries
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
suferințele umanității. De aceea și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
abia aștepta să ajungă la local. Litoralul i-a făcut o impresie urâtă, abia atunci realiza că pentru ea marea însemna soare, apă albastră sau verzuie cu valuri veșnice și vapoare albe sosind sau plecând sub cerul limpede. Nuntașii o scrutau din priviri, nu știau cine e, iar alții pe motiv că știau că e prietena lui Raul, din Ardeal. Au stat la mijloc în locuri centrale. Ascultau muzica turcească ce era neobișnuită pentru urechile ei și admirau dansul mirilor. La
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
se unduia pe valuri de senin Înaltul și Adâncul se contopeau în elemente oarbe Plutind într-o derivă vidă spre un țărm sublim. Prieten îi era doar Timpul, pe care nu-l simțea a trece Superluminice secunde îi erau milenii Scruta în depărtări neantul nepătruns și rece Necontenit rostea treimice ectenii Era atât de tânăr și avea în ochi sclipiri spectrale Imponderabil lenevea în spații transcendente Recompunea versificând galacticele roiuri abisale Ori răscolea prin nebuloase după energii latente Vibra pe radiația
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânțelesuri atânci,însinuând mereu o altă față a adevărului:Am pornit prin viață ca zălog/ Chip al curiozității infantile/ La fiecare răscruce un bulldog/nemilos mă scruta prin lentile(Grădini de vară).Descrierea fiind, deopotrivă, o formă de posedare și de investigare a obiectului și al trăirilor.Tot astfel poezia lui Ion Untaru poate fi și o formă de magie și de obnubilare a realului: Închid ochii
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
grabă, că el este soldat în termen, dar acum se află în concediu pe care îl petrece cu ea. Peste câteva zile a invitat-o pe Ana la el acasă. Fata se uita lung la băiatul cu părul roșu, îi scruta privirea albastră din cei doi ochi senini, care parcă nu erau în stare să mintă. Afirma cu tărie că și maică sa este acasă, chiar o așteaptă s-o cunoască, iar fata l-a crezut. Cu stângăcie a intrat în
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
pas înainte omului i se deschidea un ochi până când și-a dat seama că vede aceleași lucruri de fiecare dată cu alți ochi Și tot astfel în fiecare zi până când el însuși a luat înfățișarea unui iris reflectând cerul Și scrutându-se pe sine, a descoperit un cer nou Referință Bibliografică: Cer interior / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CER INTERIOR de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355364_a_356693]
-
În descrierea itinerarului, povestitorul nu folosește toponimele satelor amintite dar, atenți la tabloul „topografic” al locurilor acestui periplu vânătoresc, e ușor de dedus că pașii personajelor sadoveniene au călcat potecile satelor miroslăveștene. E neîndoielnică probabilitatea mare ca scriitorul să fi scrutat des, din lunca de la Verșeni, pădurea legendară, legată de vremurile descălecatului lui Dragoș. Astfel, spațial, autenticitatea parcursului ales de scriitor pentru vânătoarea de mistreți devine verosimilă. Iată și fragmentul care încurajează motivarea deducerii de mai sus: "Duminică (...) dis- de-dimineață
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
noastră, un meleag De nestemate și candoare Toarnă viața ceru-n călimări Nopțile scoteam bostanii-afară Aprindeam întrânșii lumânări Și fugeam, că bezna înfioară Am pornit prin viață ca zălog Chip al curiozității infantile La fiece răscruce un buldog Nemilos mă scruta prin lentile Un șirag de perle scăpătat Sparge iar oglinzile de ceară În care prinde să mă doară Vămile acestui califat Referință Bibliografică: Grădini de vară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011
GRĂDINI DE VARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356678_a_358007]
-
scrisori venite-s de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate, Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta fără tine, Cu ochii azi zadarnic scrutez zarea, Ca și un val m-ar vrea cuprins uitarea, Dar nu știu cum se face că numai doru-mi vine. Și ca un nefăcut doar ploaia vine Se-aud doar picurii-n fereastră Eu ies ca altădată pe terasă Știind ca sunt
DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356759_a_358088]
-
satisfacții, câștiguri și aplauze, diplome și medalii, recunoștința lumii, dese strângeri de mână, calde felicitări! Deci luptă, luptă-ntruna! Dă ce-i mai bun din tine, descoperă-ți talentul, vocația, chemarea, și vei avea încântarea! Planează lin, privește, cunoaște amănuntul, scrutează orice plan, că-n zare, bătrânețea apare cu regrete, și e ireversibil acest drum înapoi! Nu mă numesc Neagoe, nici Basarab, copile, și nici tu, Teodosie, dar în aceste zile, trăind lumi paralele în era Cyber-Punk, e-mpărtășim ideea, necazul
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
și decorațiile de pe piept, se dezbracă repede de haină militară și aruncă cu ea în mulțime. După un timp, când mulțimea s-a mai potolit, generalul rămas în cămașă și cu capul descoperit se urcă repede pe un zid și, scrutând cu privirea cerul și mulțimea, începu un discurs în felul următor: - “Undeva, între cer și pământ, între vii și morți e o ceată de îngeri și o adiere de gelozie, a zis generalul... Undeva, între oameni și zei, între săraci
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului RELATIVITATE Pornind din punctul cel mai mic, Din apa mării ridicând talazuri, Te superi din totul, zâmbind la nimic Produci reacții, bucurii și uneori necazuri. Urcând pe culmi deasupra tuturor Relativă-ți este stăpânirea absolută, Scrutezi o clipă zarea și vezi în viitor Și cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută. Când ești la înălțimea care sunt și eu Pieptul îți pulsează în ritm vioi. Îmi spui, sunt fericită și mereu Fericiți aș vrea să fim amândoi
RELATIVITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355584_a_356913]
-
două versuri - Ana Maria Gîbu merită numele de poetă și îi străvăd un drum luminos pe acest tărâm fascinant. Nu e de mirare, pentru că Ana Maria, precum o liană, s-a suit pe umeri de flori și de acolo a scrutat orizontul. De la această înălțime poate aprecia valorile adevărate din mulțimea de false valori. Cu toate acestea, întoarcerea la poveste este inerentă: copila jinduiește la vremea basmelor „din lumea fără litere” - aluzie la timpul când mama, tata, bunica îi citeau povești
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
zăresc, valuri-valuri, cenușiul scoarței terestre: Carpații, Alpii Ionici (sau, poate, cei Dinarici), apoi Alpii propriu-ziși, cei consacrați ca fiind cei mai semeți din Europa. Desigur, mă refer doar la partea italiană a acestora, munți pe care am putut să-i scrutez mai facil, timp de vreo jumătate de oră, de la înălțimi din ce în ce mai prielnice voluptoasei mele curiozități, când aeronava începu manevrele de aterizare. Și la decolare, și la aterizare cerul și-a tras storurile de nori în lături, parcă să-mi lumineze
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
din capitolele acestei cărți. Titlul cărții și al doilea capitol este „Scrâșnetul Universului” ce exprimă uriașa forță de naștere a Universului, care s-a născut și încă se naște sub ochii navelor spațiale, care de circa 50 și de ani scrutează Universul și planetele Galaxiei noastre. Veți citi acest al doilea capitol și-mi veți da dreptate. El, Universul, strănută, se zbate, se mișcă, scoate foc și pară precum și balaurul din poveste, scuipă gaze și lavă, ca în final să se
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
socoti că ele cad pe cale, Sau în genunea largă și lacomă de toate Ce-nghite năzuințe pe loc și face moarte ? Stai, te rog, o clipită, și cugetă mai calm Și dacă nu ai harul caută-l într-un psalm. Scrutează drumul vieții cu dor și cu răbdare Și pragul senectuții îți va da alinare... Îndreaptă doar privirea spre pragul cel de sus Și vezi că dezlegarea ți-o dă doar El, Iisus Laval, decembrie, 2014 O, DOAMNE, DOAMNE , de Melania
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
să închid, spuse Shantal Perlyn. Adio partenere. Nu știu dacă ne vom mai revedea! -Și altă dată trimite o cârtiță. E mai sigură, adăugă locotenentul Silan făcând un semn cu mâna. Trecu o jumătate de oră timp în care locotenentul scrută camerele de luat vederi. -Oprește! spuse locotenentul și mașinăria greoaie se opri cu un balans scurt în direcția de mers. Locotenentul apucă o centură pe care atârnau două arme. Spuse către soldatul Lup: -Ies afară! Trimite o dronă în spatele meu
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
înalt” și își astupă urechile pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]