6,083 matches
-
și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei de mult ajutor; mătura prin casă, spăla vesela
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că nu puteam înțelege. Înțelegeam însă destul de bine cât de greu era atunci când, pentru a ne putea mărturisi și împărtăși cu Sfintele Taine, trebuia să plecăm la biserica din alt sat, care nu era la fel de aproape. În acea zi, ne sculam la ora trei din noapte și mergeam pe jos ore întregi, pentru a ajunge la timp la biserică. Era pe atunci, când mă gândeam ce bine ar fi să avem și noi biserica noastră și părintele nostru. - Va veni și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
media să fie relevantă. I1, I2 și I3 sunt scoruri factoriale înmulțite cu 100. Cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât problemele din categoria respectivă sunt considerate mai grave. I1 - prețuri și locuri de muncă. I2 - servicii medicale, scoli, creșe, grădinițe, transport în comun, aprovizionare cu alimente. I3 - corupție, infracțiuni, curățenie în localitate, locuințe. Chiar și în condițiile în care se controlează, prin procedee analitice, rolul variabilelor de status (vârstă, avere, educație, sex, mediu rezidențial), diferențierile regionale în percepția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care nu se deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din toate acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oricine. Bine îmbrăcată, chiar rafinat îmbrăcată. "Comunismul a fost bun ca pâinea caldă, mai ales pentru cei cărora nu le plăcea munca", îi spune băiatul cel mic, în timp ce Zinzin încearcă să se ridice din pat. E o tâmpenie să te scoli la cinci dimineața, să mergi pe orice vreme și în orice condiții la serviciu, chiar dacă acolo tragi mâța de coadă sau tricotezi în sertar. Nici postcomunismul nu e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
este chiar în fața peronului de unde voi lua feribotul pentru a ajunge la plaja de la Manly, mai am douăzeci de minute până la plecare, trebuie să-mi omor timpul cu ceva, azi am una din zilele mele bune, de dimineață m-am sculat cu soarele în nas și cu un fel de bucurie idioată în vene, îmi vine să strâng în brațe pe toată lumea, deși nu am niciun motiv de fericire idioată, un tânăr se uită peste ochelari la mine și mă întreabă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară abia se prefiră cu greu printre norii bulgăriți pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
găsit o soluție! Nu e ceea ce așteptam de la înțeleptul meu soț! - Atunci, ce? Dacă se căsătorește așa de tânăr, e treaba lui! Nimeni, niciodată, nu poate hotărî pentru celălalt ce e și care e timpul cel mai potrivit. Cine se scoală de dimineață! nu spune românul așa? E viața lui. Își ia o fată frumoasă, cu tot ce cuprind în rotundul lor cuvinte : vino încoace!... Nimeni nu știe mai mult ca Vișinel ce foc arde în această inimă de țigancă tânără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care nu am trecut niciodată. Reîntors în cetate la Arad, cu gradul de sergent, m-am ocupat de instruirea soldaților din noul ciclu, îndeplinind și alte funcții în intervalul orar 15-7. Unitatea noastră fiind una de graniță, de Vest, ne sculau noaptea alarmele săptămânale, și ieșeam în misiune înarmați până-n dinți, iar sarcina mea era să scot și să protejez cu plutonul pe care îl conduceam cel mai sfânt simbol militar, Drapelul Regimentului. Aplicațiile tactice în regim de război au fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul Îi devenise plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
răspândea în cameră zeci de fâșii de lumină de diferite mărimi. Îi plăcea să se lase dezmierdat de căldura ce venea de-afară. Era promisiunea unei zile; un început care putea deveni tot ceea ce-și dorea el. S-a sculat de pe canapea și a vrut să ridice jaluzelele, ca să simtă și mai bine razele soarelui, însă după primii pași și-a amintit. Ieri. Întreaga zi; fără început și fără sfârșit, concentrată în numai două ore. Două ore în care altcineva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nașteri. - Domnule doctor, e o situație de excepție, veni Olga cu părerea. S ar putea să avem două nașteri simultane... - În timp ce eu mă ocup de colega noastră, tu vezi de Rafira. N-o auzi!? Ocheșica asta e în stare să scoale în picioare tot spitalul... - După un travaliu de aproape patru ore, Rafira născu un băiețel dolofan, cu perișor negru, creț, cu o față măslinie, care cum dădu cu ochii de noua lui lume, scoase un țipăt ce nu părea nicidecum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ați aruncat oamenii în stradă? I ați! Ați umplut lumea cu șomeri? Da. În cazul ăsta, unde să mai fi muncit, oamenii ca mine, de pildă? Unde, ai? Nicăieri. Acum, ceva mai către zilele noastre, un ministru dobitoc,a zis: sculați-vă, șomeri; treziți-vă din viața voastră de lenevie; și umblați să vă găsiți de muncă. și munciți. și trăiți. Unde, mă, dobitocimea lumii, ar fi intrebat, Eroul, dacă fi fost cazul? Dar n-a fost. Într-o zi, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au dus acasă. În dimineața următoare s-a auzit, la poarta celui cu arpagica: gata, mă, cu arpagica, ai reușit s-o plantezi? Când, că, doar ce am intrat în cameră, și am și adormit. Iar acum abea m-am sculat. Lasă c-o pui, poate, astăzi. Nu e timpul potrivit. Nu vezi că norii stau gata să-și scuture prima zăpadă peste noi și meleagurile noastre? Ba, da, văd. Mai bine hai și ne-om drege nițel, după aseară. Intră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au lăsat și s-au dus. Badea Gherasim, simțind mai multă liniște, s-a mutat, de pe scaun, sub masă. și, cu fața în jos, dă-i la sforăit și la horcăit. Paznicii de noapte au vrut și ei să-l scoale, și să-l trimită acasă. Mai cu seamă că teancurile de bani erau pe măsuță. N-au avut pe cine. L-au lăsat în pace. Dimineața, pe la șapte, badea Gherasim s-a trezit. și-a luat banii, fără să mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am să uit asta -, la căpătâiul mamei ei moarte. Era într-o noapte, foarte târziu. Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe ăsta!“ M-am trezit tremurând tot. Ardeam ca un cuptor. Eram lac de sudoare. Obrajii, în flăcări; m-am sculat să beau apă și să-mi umezesc fața, ca să scap de coșmar. Apoi m-am culcat la loc. Dar n-am mai putut să adorm. În umbra luminoasă, priveam fix cana de pe etajeră. Aveam impresia că, atâta timp cât va rămâne acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am ridicat să o pun într-un loc mai sigur. Dar un impuls misterios și neașteptat mă făcu să o lovesc involuntar. Recipientul căzu și se sparse. În sfârșit, mi-am închis ochii strâns. Mi se păru că doica se sculase pentru a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cea a măcelarului din față. Ființa asta trebuie să fi jucat un rol în viața mea; fără îndoială că o întâlnisem de mai multe ori. Această umbră era dublul meu, se materializase în cercul restrâns al vieții mele. M-am sculat să aprind lampa; silueta se topi și dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. M-am examinat în oglindă, dar nu am recunoscut fața care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea era acum mai viguroasă decât mine, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
text dostoievskian, celebrul Patrice Chéreau . Nu rău, firește. Textul nu era nici el unul oareca re, firește. La spectacol nu se adunaseră nici ei, firește, ageamii. Și totuși... După un sfert de oră de ascultat, spectatorii au Început să se scoale de pe scaune și să iasă. Din păcate, această libertate a lor - că-n fond, e dreptul publicului să adere, ori nu, la o reprezentație ; plus că mioriticii nu-s dedulciți la spectacole lectură! Dar dreptul celui din stal nu coincidea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului, tot blocu'!" " Ho, fă! Se te borsesti asa? Mi-a scăpat dân mână, că era corent", se dezvinovățește cu un aer jignit brunetul. "Si, p-ormă, se? Că doar e aproape zese. Oamenii cumsăcade e trezi dăza la ora
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]