2,171 matches
-
Nu există titlu mai mare și mai important !!!!! Dacă ai înțeles că aceasta este identitatea creștinului născut din nou, te mai interesează faptul că ești șomer? Sau că ai o boală oarecare? Sau că ești prea gras, prea slab, prea scund, prea înalt, prea urât, prea.... etc? Efeseni 2:20 "Fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos." Care este temelia pe care sunt zidit eu? Temelia unei case poate fi din beton foarte puternic, însă
CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360861_a_362190]
-
și chiar mă bucur. Complexul de inferioritate mi-a dispărut de atunci. Eu cred că toți cei care nu L-au cunoscut niciodată pe Isus într-un mod personal sunt nefericiți în diferite aspecte. Reporter: Unii cred că sunt prea scunzi, alții prea înalți, unii prea grași, alții prea bruneți, prea blonzi, cu prea multe coșuri pe față, cu nasul prea lung, cu ochii prea căprui etc. Cosmin Arjan: Exact! Mulți au un complex de inferioritate, iar unii ajung la droguri
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360858_a_362187]
-
creat-o și a lăsat-o în bătaia palmelor jandarmului, luând-o de aici, din căsuța ei sărăcăcioasă, dar liniștită, de pe malul stâng al râului Doamnei Clara, a fost providențială. A fost crescută Sultănica în frica lui Dumnezeu, în odaia scundă cu pământ pe jos unde, deasupra mesei, pe peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Musafirul meu, își aducea aminte cu nostalgie fixând ochii aproape înlăcrimați, într-un punct fix, pe un ulcior de Horezu, adresându-se mamei sale: - Îți amintești, mamă? Să fi avut 7-8 ani când bunicul a chemat în curte un nene scund, puțin schiop și cu o mână mai mică, dacă nu mă înșel, chiar dreapta, ca să așeze lemnele în șură. Doream doar să-l ajut, când fără să vreau am aruncat un lemn peste mâna bolnavă. Ce mult m-a afectat
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
sau vârstă. Recordul pe înălțime, de zece etaje e imposibil de suplimentat. În schimb se dezvoltă tot mai mult obiceiul de a imprima mișcare construcțiilor, așa că mai nou se practică deplasarea pe străzi. În Tarragona există echipe de castellers (mai scunde) care s-au specializat în a urca și coborâ treptele catedralei în formație completă, pe verticală!! Piramidele se clasifică după numărul de etaje și după cel al persoanelor care compun un nivel. Există un tabel oficial - Tabla de Puntuaciones Unificada
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
deci dintr-o dată de așa noroc. Omul din fața sa nu îi spuse nimic ci doar luă lingura de lemn de alături și începu să amestece în blid foarte încet după care își întinse iar mâinile pe masă. Hangiul, un grec scund și cu niște ochi iscoditori veni de îndată lângă masă. - Ce dorește stăpânul meu? întrebă acesta într-un dialect ivrit aproximativ, văzând straiele cu care era îmbrăcat Baraba. - Vin din cel mai bun. Doi sextarius de vin. Zece cotili elini
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
ce sperăm; Căci vom putea ca să gustam A liniștei singurătate. Și vom dezveli deodată Eterne taine, mult profunde, Ce infinitul le ascunde Acestei lumi, ce-n van le cată; Și vom zîmbi, ca de-o erată, De-a lumii cunoștințe scunde! Al nostru ochi descoperi-va Reală față-a tot ce este Și printr-o vraja, ca-n poveste, Tot universul lămuri-și-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a par - măreață veste; Iar adevăr, frumos și bine, Făr-a răni
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
sală. Zâmbeau, privind amuzați la judecător. Băiatul era înalt, de peste 1,75 metri ori mai mult, cu o constituție fizică robustă. Oricine l-ar fi analizat cu privirea, ar fi apreciat că are cel puțin 23-25 de ani. Fata, mai scundă, dolofană și foarte bine legată, cu sâni mari lăsați la vedere atât cât erau în afara sutienului, adică mai mult de jumătate, convingea pe oricine că este o fată trecută de vârsta majoratului. Președintele instanței de judecată îi privea pe cei
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
deci dintr-o dată de așa noroc. Omul din fața sa nu îi spuse nimic ci doar luă lingura de lemn de alături și începu să amestece în blid foarte încet după care își întinse iar mâinile pe masă. Hangiul, un grec scund și cu niște ochi iscoditori veni de îndată lângă masă. - Ce dorește stăpânul meu? întrebă acesta într-un dialect ivrit aproximativ, văzând straiele cu care era îmbrăcat Baraba. - Vin din cel mai bun. Doi sextarius de vin. Zece cotili elini
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
am încercat să mă conving că totul era doar de impresie, că nimic din ce auzisem noi despre kemași nu putea fi real. Am numărat, din obișnuință, timpul scurs între un apus și altul, fără a scăpa din priviri adăposturile scunde și solide printre care mișunau cei care ne capturaseră. Fuseseră aprinse focuri și nu îmi rămânea decât să sper că nu se pregăteau să ne frigă. În cele din urmă, am fost înșfăcate și îmbrâncite în fața căpeteniei. Era o namilă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în legăturile metalice, cuplate în stâlpii solizi cu cleme magnetice, împrăștiind războinicii de pe ea, ca pe niște pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în jur. -- Nimic neobișnuit, spuse vocea vibrantă de lângă mine, un cutremur. Mă protejase de schijele de lemn cu trupul său. Prin platoșa metalică pe care o
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
mi, Doamne, tinerețea înapoi să merg pe deal cu mama și cu tata să simt parfumul fânului cosit și să duc apă rece cu găleata. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi, să merg la școală, iarna, în opinci, iar pe măsuța scundă din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc lumina clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi s-ascult cum
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
corăbii între atâtea vapoare, niște ferotenii lipsite de personalitate. Navele de astăzi nu se mai prea deosebesc unele de altele. Parcă-s făcute la presă!... Râsese prelung după observația sa, ca de o glumă bună. Era un bătrânel ceva mai scund, dar vânjos, cu o pilozitate pronunțată pe piept și pe umeri, ochii săi mici, apropiați, căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la cele patru colțuri
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
spațiul amazoanelor). Angajatele din sat: infirmiere, bucătărese, femei de serviciu, își vedeau copiii, nepoții, vecinii căsătoriți „bine”, că din atâtea fete, una tot se va lua și cu odrasla lor. Era un deliciu să le urmărești: blonde, brunete, roșcate, înalte, scunde, plinuțe, zvelte, cu ochii mari și mici, sfioase sau peste măsură de îndrăznețe. Trebuia doar să știi ce vrei și să acționezi repede, să nu ți-o sufle careva pe cea aleasă de tine. Toată viața satului s-a animat
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
Am mers apoi, cu toții, la o „reuniue tovărășească”, căci era sâmbătă seara, și muzica era bună, iar când a fost tangoul mult așteptat, eu, care de regulă sprijineam pereții sălilor de dans (din timiditate, din teamă de ridicol, căci eram scund și complexat și nu-mi plăcea să dau din coate, spre a atinge umărul fetei, pe care aș fi dorit s-o invit la dans frumos și decent) iată, eu am avut același curaj negândit, necalculat, pe care-l avusesem
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
dorise să le invite pentru motivul că nu le cunoștea el bine. Ceilalți oaspeți, erau vreo zece cu toții, dintre care doar două fete, una dintre ele, Ella părea a fi anorexică, atât era de slabă și cealaltă, Gemma o fată scundă și plinuță, care fuma mult, judecând după degetele îngălbenite de nicotină și țigara nelipsită din colțul gurii. Ceilalți erau amici de-ai lui Marco, trei dintre ei componenți ai trupei dintre care făcea parte și Ella și Gemma. Restul trupei
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
-n iarnă pribegesc și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n salturi nu mă trezesc - nu știu unde-l ascund: nu-s vinovat - ci blestemat de-nalturi... și lepra-ncape-n timpul tot mai scund iar mai zvâcnesc din viață - și cadavrul urmează - ca o umbră - somnul meu: n-a răsărit nici luna - crește navlul marfa de preț m-a copleșit de greu... ...ce ai făcut cu viața - cu smaraldul tu - orb căzut cu trăsnetul
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
noi. Era ca o „parada modei” (inclusiv după ce m-am măritat). Taică-meu avea scaun cumpărat și le explica „vecinilor”: „ăla mic, e ăla mare...ăla mare, e ăla mic”. M-am prăpădit de râs (ginerele cel mare era mai scund, iar cel înalt era ginerele cel mic!). Întotdeauna de Florii aveam o febră musculară, de neimaginat, nu doar de la curățenia generală, cât mai ales de la văruirea pomilor, de la stradă și din grădină...peste 100 de bucăți. Dar se merita! Nimic
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
Comică Urania țupăia dintr-o Gaură Neagră-n alta când mobilu-i țârâi deodată - tocmai când privea către ceruri cu instrumente Astronomice - Divinelepregăteau Globul Ceresc - prorocire @ reuniune fără pereche. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Înalt unul Altul scund Omu-i da binețe în pridvor la casa mare Gospodina printre treburi Dincolo... doar umbre...ceață... Bătrânii înțelepți cu meșterul cioplitor se-nțelegeau despre înălțarea cea sacră legendă? semn heraldic? Doar oameni cu faimă și obârșii - Bătrânii înțelepți cu meșterul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
venea mașina cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să o facă cât de cât primitoare, având grijă să o mențină curată, ordonată, să șteargă praful permanent. Puse laptele la fiert și așeză pe ochiul alăturat
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
mă și avantajă. Întotdeauna am avut însă o problemă cu încălțările, cât de înalte să fie ele. O femeie serioasă nu trece de 5 cm la birou, ei bine aici nu am putut sa ma încadrez niciodată. Chiar dacă nu eram scunda și nici nu păream la 1,75 metri, țocurile mai înalte m-au fascinat că o garanție a unei feminități subtile, a unei atracții că moneda de schimb într-o lume fără surprize, previzibilă, inerta și asexuata, așa cum părea să
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
se uită la viața ei, ca și cum ar fi superofertă de amintiri. Vede cât de tare e bătută și de tac-su și de mă-sa, să-l ia pe Nicuță de bărbat, că are zece pogoane în Bărăgan. E mai scund decât ea. Și iar o bate. Îl vede pe Mihai, cât de înalt și frumos e. Iar o bate și tac-su și mă-sa. Îl vede pe Mihai, acum e boier de oraș. Maior de armată și secretar de
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
are nicio vină, căpitanul o ținea lângă cum că e un criminal imperialist, că a vrut să se îmbogățească, vânzând carne de vită la negru. Noroc că Miliția e vigilentă. - Bă, cheamă-ți lighioana aia mică, zise Amza, un țigan scund din Bora, pe care, țăranii din comuna Ciulnița, l-au prins într-o noapte, imediat după război, la furat de găini, la învățător, care avea trei găini amărâte și ciufulite, că pe alea moțate i le-au rechiziționat rușii. I-
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
strânsă de atât amar de vreme. - Bă, țăran jegos, i-a mai zis Amza lui Nicuță adu-l p-ăla micul, hai, fuga marș! Nicuță a dat fuga și l-a adus pe P, pe atunci un copil, mai degrabă scund pentru vârsta sa, foarte slab, cu capul mare, tuns zero și cu ochii căprui spre verde închis, rotunzi și iscoditori. Îl privea curios și oarecum mirat pe Amza, nu mai văzuse o astfel de arătare. Amza era o piticanie tuciurie
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]