7,237 matches
-
se culcase? Ce se întâmpla? De ce-l aștepta? Cumnată-sa coborî și-i puse palma peste gură. Sssst! O simți neliniștită, ca un foc gata să izbucnească. Ce-i? Ce s-a mai întâmplat!? Nu s-a-ntâmplat nimic, nimic, scutură capul Cerboaica. Sssst, îl rugă iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dezmeticească. Îl auzi pe Invalid citind cu glas tare: "Bonurile valabile azi, 21 august 1944: pâine, bonurile numărul 269 și 270; săpun, bonul 276 pentru 250 de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton, tropăind să-și scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată de prezența soacrei. Nemaipomenit! repetă el. Își freca palmele, parcă-l scutura frigul. Nu știa cum să se stăpânească. Eram convins că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat... Mi-a dat la un moment dat prin gând să te caut cu poliția... Observă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce facem cu el? Străinul se scutură ca sub o izbitură primită prin pământ. Fața i se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă! Repede! Ce are? I s-a făcut rău. Acu-i acu! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela, care-o fi, care poate să moară... Despre ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
loc al trupului ei făcut să zburde și să se zbenguie ca vântul ce i se ghemuia roșcat la picioare lingându-i genunchii și-ncălzindu-i coapsele pline. Nopți cu stele albe înflorite-n crengile de măr, boltite deasupra capului, scuturându-și pulberea de argint curat și de pirită drept în sângele ei ostenit de așteptare. Cerurile, încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mângâiat clapele pianului cu degetele ei de fantasmă în ritmul ultimului foxtrot al domnului Goodman din Aurora. EPILOG Cerboaica îi auzi chemarea de departe. Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vrei să-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a norilor ce se prăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și cădea șiroaie în căruță, transformându-mă în scurt timp într-o grămadă de noroiu. Aceasta însă nu era nimic în comparație cu altă incomoditate pe care începui să o simt. Mișcările acestei rigide mașini, trasă cu iuțeală pe drumul gloduros, îmi scuturau tot capul cu violență, dându-mi senzația că îmi dislocă toate membrele, apoi începu să mă doară capul, durerea devenind intolerabilă, ori de câte ori căruța dădea de o piatră ori alt obstacol, era aruncată cu violență în aer, făcând să mi se
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
televiziune care ne transmit comenzi subliminale pe care foarte multă lume nu le percepe. În același timp, însă, se ridică din ce în ce mai multe voci în aproape toată mass-media sau în cărți, oameni dotați în domeniul lor și mai departe, care ne scutură bine pe toți și ne roagă sau ne poruncesc să ne scuturăm, de oboseala spirituală, să ne regăsim și să pornim din nou la luptă. 28.05.2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
le percepe. În același timp, însă, se ridică din ce în ce mai multe voci în aproape toată mass-media sau în cărți, oameni dotați în domeniul lor și mai departe, care ne scutură bine pe toți și ne roagă sau ne poruncesc să ne scuturăm, de oboseala spirituală, să ne regăsim și să pornim din nou la luptă. 28.05.2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să scriu decât câteva rânduri și iar mă opresc. Acum miam aprins lumânarea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a început vara și totuși iată-mă, întreagă și nevătămată. Pasă-mi-te culoarea asta îmi priește, dar în ceea ce te privește ...Aș fi preferat să fii un măr verde, aveam siguranța că vom petrece împreună cel puțin până când se scutură primele frunze. O privi încruntat. Își dorea să se oprească din turuit. La urma urmei cine se credea? Nu era decât o ...pară. Verde. Din invidie? Căzuse ca și el, într-o altă noapte cu furtună, în iarbă. Și atunci
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca și pentru Baudelaire, ciocnirea idealității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fioros, așa cum ne-a fost nouă, într-o lume mai normală. Păi noi am trăit sub regalitate, scriam pe Palatul regal „De închiriat“ și nu pățeam nimic! A venit bolșevismul rus cu armele peste el, peste tineret, și el se scutură la mal ca rața de apă. S-a văzut acum, în răscoala din ’89... Generația actuală e grea de glorie. Ca să te scuturi de bolșevism în plin bolșevism — păi cum se cheamă asta? GENIU Geniul e relief, noutate, invenție, creare
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și nu pățeam nimic! A venit bolșevismul rus cu armele peste el, peste tineret, și el se scutură la mal ca rața de apă. S-a văzut acum, în răscoala din ’89... Generația actuală e grea de glorie. Ca să te scuturi de bolșevism în plin bolșevism — păi cum se cheamă asta? GENIU Geniul e relief, noutate, invenție, creare de epocă și stil. Nu e neapărat un înțelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în măsura în care originalitatea e posibilă. În fond, maxima mea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]