7,863 matches
-
scuză tipică la îndemînă. El a fost înalt funcționar al dictaturii, dar a servit numai aparent regimul, în realitate el era agent, el îl submina, el informa cutare țară străină și astăzi aliată, așa cum bine îi stă românului "imparțial". Slabă scuză, tristă scuză." Din 20 septembrie 1944 a semnat ciclul de articole despre situația politică a României după asasinarea lui I. Gh. Duca, înfierînd pe legionari, monarhia absolutistă a lui Carol al II-lea, despre eroarea de a-l fi eliminat
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
la îndemînă. El a fost înalt funcționar al dictaturii, dar a servit numai aparent regimul, în realitate el era agent, el îl submina, el informa cutare țară străină și astăzi aliată, așa cum bine îi stă românului "imparțial". Slabă scuză, tristă scuză." Din 20 septembrie 1944 a semnat ciclul de articole despre situația politică a României după asasinarea lui I. Gh. Duca, înfierînd pe legionari, monarhia absolutistă a lui Carol al II-lea, despre eroarea de a-l fi eliminat pe N.
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
adevărat obscene de pe zidurile unor imobile publice, s-a găsit să rescrie istoria cu bidineaua celui mai reacționar pedeserism, la Universitate și la Arhitectură. Prostie? Provocare? Ordin? Indiferent de motiv, partidul în numele căruia Gherasim a ajuns primar ar trebui să ceară scuze alegătorilor și să-i retragă acestuia sprijinul politic. * La începutul săptămânii trecute ROMÂNIA LIBERĂ a publicat un articol în care se afirmă că premierul Năstase își construiește pe strada Muzeul Zambaccian un imobil cu "șase nivele" aducîndu-i premierului acuzații care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil, decupînd în momentul trecător plăcerea
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
în curînd, se vor sfîșia, tot între ei, pentru puținii bănuți alocați pentru cinematografie. Nu știu care va fi, de acum înainte, mersul administrativ al lucrurilor, dar, presupunînd o utopică variantă roz - că prim-ministrul însuși v-ar "da înapoi" studioul, cu scuzele de rigoare -, mă întreb: cum ați mai putea lucra cu ei? Cum ați putea să le trimiteți scenariile, ca să... Ca să ce? Ce "Comitet de lectură" poate hotărî ce să facă și ce să nu facă un artist? Probabil că, și
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
o percepție subiectivă extrem de bine conturată pun în scenă o atitudine existențială cu totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent căruia nu-i găsește niciodată scuza de a fi numai un moment în timp, între atîtea altele. Poză retușată a apărut, la Cartea Românească, în urma unui concurs național de debut. Autoarea, Ioana Nicolaie, nu se află la prima apariție în volum: Portretul Ioanei este numele secțiunii
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
că sînt un rău conducător de Grigurcu, așa cum sînt și de Eugen Simion, de Dimisianu etc." Dar nu cumva, fie-ne îngăduit a ne întreba, intoleranța d-lui Alexandru George se lățește ca o pată, tocmai prin această tentativă de scuză (explicație, dacă dorește) ce reia punctul de plecare? Ce să semnifice altceva acest "rău conducător de...", referitor la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de relevanță, în principiu, ergo în alb, iar nu avînd în vedere opiniile lor anume, concretizate prin
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
corpus atît de bogat și lămuritor de note și comentarii, înclin să mă ocup, în cronica mea, de acest compartiment al ediției. (Nu pot să nu recunosc că meseria mea de cronicar de ediții mă îndreaptă, fără alte explicații și scuze, spre acest capitol al ediției Caragiale). Și pentru că spațiul unei cronici e, totuși, fatalmente limitat, mă voi opri exclusiv la primul volum al ediției. Firește că sumarul respectă împărțirea operei literare în volumele publicate de scriitor în timpul vieții și o
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
reprezintă o noutate, căci înainte de 1989 ne feream de el ca dracul de tămîie. Iar paginile de cult al lui Ceaușescu, impuse nouă, ca și tuturor publicațiilor, numai politice nu erau (în sensul firesc). (Pagini pentru care ne-am cerut scuze cititorilor, în decembrie 1989: nu știu nici o altă publicație care să fi făcut acest gest autocritic.) Politica noastră a fost și a rămas politica literaturii - și, mai în general, a culturii române. Nu ne-am dorit să fim o revistă
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
neobosit scotocitor prin arcanele Bibliotecii, nu făcea parte dintr-o specie pe cale de dispariție - a persoanelor avînd astfel de preocupări. Era singurul reprezentant dintr-o specie inventată de el și care se cheamă Z. Ornea. * Dacă ne înșelăm, ne cerem scuze, dar singurul politician care s-a învrednicit să consacre un memento lui Z. Ornea a fost Petre Roman. Probabil că imensa majoritate a politicienilor români n-a auzit de Z. Ornea, deși cărțile sale ar trebui să facă parte din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
s-a mai vorbit. Iar cînd unele primării s-au dovedit receptive la ideea iubitorilor Mareșalului, asociațiile au obținut cîștig de cauză în justiție. Trei observații vreau să fac în legătură cu acest subiect. Prima este aceea că, deși există explicații, nici o scuză nu poate fi invocată de către promotorii de după Revoluție ai imaginii Mareșalului. A fost un bun român" - iată remarca obișnuită, dar suspectă de naționalism. Xenofobii nu sînt adevărați patrioți. Și disprețul, ca să nu spun oprimarea politică directă a altor națiuni, nu
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
realul se suprapun într-o mișcare aleatorie. Conversațiile sînt amicale, nelipsind ușoarele altercații între moralizatoarea Beth, medicul ce vede zilnic atrocități la spital și pentru a le suporta se refugiază în bulimie și ironicul Sean, dar sînt imediat reparate prin scuze sau neutralizate mental printr-o replică adresată în gînd celuilalt, așa cum procedează Charles. Se vorbește mult; literatura nu putea lipsi dat fiind mediul din care fac parte personajele. Brian, cel care visase cîndva să devină scriitor, fericit să fie avocatul
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
cărui președinte e tot unul dintre frații Păunescu. Ziaristul bătut de finanțator nu e cunoscut decît ca angajat al Pro TV. Ceva îl face pe Cronicar să creadă că în mai puțin de o săptămînă nefericitul ziarist îi va cere scuze finanțatorului că l-a lovit cu fața în pumn și îi va mulțumi pentru potopul de înjurături scabroase pe care i le-a adresat Gigi Becali.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
să menționez că Premiul "pentru opera omnia" - nu contează că l-a primit subsemnatul sau altcineva - răspunde, în plan pecuniar, sumei de cincisprezece milioane de lei. Raportat la standardul de viață pe care l-am atins odinioară - cer din nou scuze pentru comparația "scandaloasă"! - nu reprezintă mai mult decît salariul pe care-l primeam lunar ca redactor al unui periodic cultural din provincie. La atît se cade a fi evaluată o "operă întreagă", o viață întreagă? Nădăjduiesc că nu-mi va
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
și super-serialul australian - al cărui titlu îl poartă și piesa - se produc drame de aici, crime, morți subite și toate astea inundate de lumină pe scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului și al unui protagonist pentru a găsi o scuză în fața publicului, plauzibilă pentru întîrzierea reprezentației cu Cyrano de Bergerac, care, de altfel, nu va avea loc niciodată, - se petrece după o cortină roz, transparentă, o imagine neinspirată, consumată acolo pînă la capăt, și nu doar sugerată, de-a dreptul
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
din Van (era și o provincie cu același nume) au dezertat la ruși. Deși faptele n-au fost verificate, e posibil ca un număr de cîteva sute să fi procedat astfel. Autoritățile turcești au invocat aceasta, în fața opiniei publice, drept scuză pentru tratamentul aplicat ulterior întregii populații armenești. La intrarea Turciei în război l-a revocat pe guvernatorul împăciuitor al provinciei, înlocuindu-l cu un altul, cumnat cu unul dintre cei trei conducători ai Comitetului "Uniune și Progres". Cînd armatele rusești
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
gard. Cred că deocamdată sîntem țara tuturor șanselor ratate. Ideea că într-o zi vor veni basarabenii, că vor dori ei unirea cînd vom sta mult mai bine economic, este o găselniță infantilă sau, mai exact, o amînare și o scuză foarte vinovată. Urmărind ceea ce se petrece de un deceniu încoace, n-am nici o îndoială că atunci cînd vom sta noi foarte bine economic, ei, basarabenii, nu vor mai vorbi românește, ci rusește, nu vor mai fi independenți nici măcar de formă
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
conservatori notorii, privilegiați ai guvernării actuale, ca și acoliții acestora, imprudenți profitori de ocazie. Ei se grăbesc a contabiliza adeziunile, nu multe, la noua varietate de compromis, încă mai debilă decît cele "consacrate", întrucît n-ar mai putea beneficia de scuza vreunei "obligativități". Cred că sînteți de acord: a te ridica împotriva moralei imanente a creației literare (căci aceasta se află în chestiune, iar nu moralizarea exterioară, tezismul moral susținut în perioada interbelică de N. Iorga, Brătescu-Voinești, Const. Kirițescu) înseamnă a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
transmisă la Versoix de doi emisari prezidențiali, Opaschi și Talpeș, Ion Iliescu a încercat lovitura de imagine a vieții sale. Refuzat politicos de Rege, dl Iliescu mai face un pas; dă publicității și motivele acestui refuz - agenda ocupată dinainte - precum și scuzele pe care i l-ea cerut fostul suveran al României că nu poate participa la inaugurarea Muzeului Național de Artă de la Cotroceni. Mai mult, dl Iliescu anunță, prin consilierii săi, și promisiunea Regelui de a reveni în țară, în următoarele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
Altfel spus, reîntors la Cotroceni, Ion Iliescu semnalizează din toate puterile că vrea să recupereze handicapul unei relații proaste cu Regele Mihai și că Majestatea Sa n-ar avea, în principiu, nimic împotriva inițiativei sale. Intrînd în detalii, Regele cere scuze că nu poate da curs unei invitații făcute în pripă, în timp ce președintele Iliescu uită de toate mîrlăniile și vexațiunile cu care s-a confruntat Regele din '90 pînă în '96, de fiecare dată cînd voia să-și viziteze țara. Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
făcute în pripă, în timp ce președintele Iliescu uită de toate mîrlăniile și vexațiunile cu care s-a confruntat Regele din '90 pînă în '96, de fiecare dată cînd voia să-și viziteze țara. Din păcate, presa cotidiană n-a perceput semnificația scuzelor Regelui, o admirabilă lecție de politețe protocolară, oferită gratuit de la Versoix celor care ar trebui să aibă urechi de auzit la Cotroceni. * Se pare că unii dintre consilierii de azi ai dlui Iliescu au studiat cu atenție punctele forte ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
în spasmele) unei metodologii caustice la extrem și în impetuozitățile unor instantanee expresionist-cinetice, ele derutează". Sau, la Nicolae Breban, "neplăcute barbarisme (afrontez, se mariză, habituați, a reculat, a pasa idei, briliant - ca adjectiv -, bavardez, cauzez...)", defect, însoțit, e adevărat, de scuza că el ar fi în măsură a dovedi "totala concentrare a povestitorului asupra sa însuși, asupra subiectului și mesajului și profesiunii de credință, neluarea aminte la formele și structurile specifice genului". Sau, în legătură cu volumul Fragmente despre cuvinte al lui Toma
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
descoperă că a citit prost dosarul profesorului și că nu există motive ca acesta să fie considerat turnător. Uită însă a-i aduce la cunoștință eroarea. Trec două luni. Abia în februarie, profesorul e public și oficial reabilitat. Deocamdată, fără scuzele de rigoare. Din toată această tristă poveste, un lucru rezultă cu limpezime: membrii CNSAS par să ignore că dezvăluirile lor, dincolo de importanța pe care o au pentru imaginea instituțiilor statului, se referă la oameni care au dreptul la o imagine
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
ar fi obligatoriu ca erorile să se repete? Oare membrii CNSAS nu pot să-și ia măsuri firești de prevedere? Chiar și felul în care CNSAS și-a recunoscut greșeala comportă discuții. Dacă n-ar fi solicitat să-i prezentăm scuze public, cu siguranță am fi făcut-o", spune secretarul Colegiului. Două luni n-au fost totuși suficiente. Oare cîte ar mai fi trebuit să treacă pentru ca să ajungă pînă în satul Cubulcut, comuna Săcuieni, la fostul profesor și director, scuzele Colegiului
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
prezentăm scuze public, cu siguranță am fi făcut-o", spune secretarul Colegiului. Două luni n-au fost totuși suficiente. Oare cîte ar mai fi trebuit să treacă pentru ca să ajungă pînă în satul Cubulcut, comuna Săcuieni, la fostul profesor și director, scuzele Colegiului? Ca să nu mai spun că alți doi membri ai CNSAS (sînt multe guri mari în Colegiu) au propria versiune despre Rakoczy, care ar fi fost totuși...colaborator. Și, încă o dată: oare ce s-a petrecut cu acest om în
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]