5,253 matches
-
cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe aici? Nu am văzut-o din primăvară. Am sunat-o de câteva ori, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
De ce n-am fost la înmormântare și am stat cinci zile arestat? Te uiți prin jur, să nu te vadă cineva că vorbești cu mine, să nu te compromiți... Stai liniștit, nu-i nevoie să-mi răspunzi sau să te scuzi. Te înțeleg, nu ești nici primul, nici ultimul om care evită... Gheorghe își turnă și el un pahar, ridică sticla de apă minerală, se uită la etichetă, apoi la Victor. În sfârșit, își descleștă fălcile puternice: Mai greșești și tu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aplauda după ce voi citi lista... Nu mai putu continua, deoarece ușa se deschise brusc și un bătrânel în palton, cu căciula pe cap, pătrunse în sală, fără a fi anunțat sau măcar să bată la ușă. Bună seara la toată lumea! Mă scuzați că am întârziat, nu mă dezbrac că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram îngrijorați că ne-ați uitat... ne scuzați că noi deja am început... Bine ați făcut, eu am venit doar să vă ascult și să vă dau unele indicații. Am venit cu o mașină, nu am mai avut timp să vă anunț, dar continuați! Își scoase doar căciula
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
citit lista asta, ca apoi mulți să nu se mai găsească în pozițiile stabilite de voi. Nu, domnilor, noi trebuie să avem în vedere interesele partidului și nu pe cele personale sau de grup. Dar vorbeați de o cafeluță... Mă scuzați, domnule vicepreședinte, prioritate la noi a avut munca desfășurată de către fiecare... Mergi, domnule Tălparu, și spune-i lui Lili să vină imediat. Drăgulescu își scoase încet ochelarii, îi șterse cu atenție, după care începu să-i privească pe cei rămași
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
respecți limita de cinci sute de caractere, cu tot cu spații. Ficțiuni Reale va rămâne un loc unde îți vei putea spune povestea. Florin Piersic jr P.S. De la bun început am spus că eu nu voi publica nici o povestire în acest volum. Scuze că nu m am ținut de cuvânt. Și că nici măcar n-am respectat regulile. Oricum, mai lucrez puțin la titlu. Cuvânt înainte e un clișeu tare obosit. Frați de cruce Laila e cu trei ani mai mică decât mine. E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și ziua în care curiozitatea a înfrânt rușinea și, când am văzut-o pornind către budă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
convine, bine, dacă nu, cărați-vă la Domnul vostru, că al nostru nu mai are nevoie de voi!" Noi am Înțeles, nu știu dacă Înțelegeți voi ce vă pregătiți cu propriile mânuțe și căpșoare luminate de stăpânii voștri. Știți (mă scuzați că vă tot plictisesc cu citate de la bunii noștri oameni simpli și ei ca și noi, nu ca voi!) că "așa cum Îți așterni, așa dormi" și mai știți că Domnii noștri vorbeau cu respect despre "Măria Sa Poporul"? Și ați auzit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
absolvent de liceu) cu temeinice cunoștințe de limba română. Dacă nu știați asta, v-o spun eu, care am corectat destul În viață. Să vedem câte greșeli se fac zilnic pe ecrane; cândva erau sancționate, acum se cer sau nu scuze și se trece mai departe. Și exemplele curg râu. Nu se știe a compune o scrisoare, o cerere, o plângere. Nu-i nevoie de specialist la primărie pentru asta. E nevoie de un primar care să știe să aprecieze dacă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
confundat acest „al Omului” cu singularul „eu - mie - al meu”. Și nu numai dumneata, domnule parlamentar. Asta e nenorocirea, că nouăzeci la sută dintre parlamentari sunt asemenea matale, ba unii chiar mai jos, exemplu semnificativ Domnul parlamentar Raj (să mă scuze domnia sa că i-am uitat numele de familie, dar prenumele mă face să zâmbesc, pentru că-mi aduce aminte că pe la sfârșitul anilor ’50, Începutul lui ’60 era În vogă filmul indian cu Raj Kapur. Și de aici mulți părinți mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
timp! Cine poate înota împotriva curentului, indiferent dacă se menține multă vreme la suprafață sau curentul îl trage la fund, e cineva! Spune-mi... bine... lasă, se precipită ea. Îmi vorbești altă dată de tatăl dumitale... Iarăși!? De tatăl tău, scuză-mă, dar spune-mi acum, spune-mi ce-i cu Tom. Din prima clipă. De cum te-am revăzut, am vrut să-ți spun, dar n-am putut. Pe urmă, credeam că știi oricum. Se vedea pe tine. Ascultă! șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o vorbă. Că o să fie mai lungă sau mai scurtă, nu depinde de mine ci de îndrumătorul meu. Din câte-mi dau seama, el mă îndeamnă de mult să mă apuc din nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect: tot frământ de mai mult timp ce și cum, despre
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
bucuroasă că l-am găsit! Am întins mâna să-l iau dintre celelalte, când, în fața mea, un bărbat înalt, elegant, l-a ridicat pe neașteptate. Părea la fel de fericit că-l descoperise... M-am blocat. Dacă aș fi fost mai rapidă! - Scuzați-mă, am avut senzația că voiați să răsfoiți aceeași carte. Sau greșesc? L-am privit în ochi. Fatal! Cei mai frumoși ochi albaștri văzuți vreodată. Până atunci, expresia „dragoste la prima vedere” mi se păruse o exagerare. Nu, nu era
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să te cunosc. Dar intrați în casă, vă fac imediat o cafea. - Nu, mamă, stăm aici, afară. E așa plăcut... Cine știe când vom mai prinde o zi frumoasă ca asta. - Bine, cum vreți voi. - Ana, te rog să mă scuzi un pic, mă duc s-o ajut pe mama. - Nicio problemă, mergi liniștită. Am rămas singură, preț de câteva minute. Pe terasă - o măsuță și trei fotolii de răchită. Curte mare, mărginită de pomi, în special cireși, din câte mi-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
deasă de aici sunt o adevărată binecuvântare. Astăzi nu a venit prea multă lume, probabil și pentru că nu este sfârșit de săptămână. O zăresc așezată la o masă, nu departe de intrare. Îmi face semn cu mâna. - Mă aștepți demult? Scuză-mi întârzierea. - Stai liniștită, asta să fie cea mai mare problemă: că te-am așteptat câteva minute. Uneori, aștepți o viață întreagă. Știu să aștept. Zâmbește. O privesc și îmi dau seama că ochii ei și-au schimbat culoarea, au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ridica să plece... Nu te mișca! Te rog! Ești perfectă! Și lumina cade atât de bine! - Cu mine vorbiți? Dumnezeule! Nu mai fusese doar un gând. Gândul se transformase într-o rugăminte rostită tare și apăsat. - Vă rog să mă scuzați, n-am vrut să vă tulbur. De obicei... Se opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se pricepea la asta - nu avea mai mult de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de dorința de a intra, eventual, în posesia unui exemplar. Mereu am considerat că dacă ai cumpărat o carte bună, chiar și atunci când nu ți-ai propus, ai făcut o investiție extraordinară pentru minte și, mai ales, pentru suflet. - Mă scuzați, n-aș vrea să vă tulbur liniștea, dar puteți să -mi spuneți dacă aceste cărți sunt de vânzare? - Domnul mă privește lung, își scoate ochelarii și zâmbește. - Nu, nu sunt de vânzare. De ce întrebați? - Văzându-le pe masa dvs. într-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Silviu și Pavel, le rezervaseră și lor un loc alături de ei pe nisip. La acea oră soarele nu era foarte puternic dar de ultraviolete se bucurau din plin. Când tinerii au plecat să se plimbe pe malul apei, Pavel se scuzase față de Teia că nu era o companie tocmai plăcută, nu se odihnise bine și oboseala era singura cauză a stării lui apatice. Apoi au discutat despre preocupările lor, despre serviciu, despre faptul că erau singuri cu copiii la mare. Pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
zi pe domnul profesor. Eu am fost rea în acel moment: am spus răspicat să-l anunțe pe profesor în raportul de gardă pentru că la ora 8, imediat după raport, voi fi și eu la domnia sa. Tânăra doctoriță s-a scuzat că-mi spune mie, dar peste noapte nu e bine să se frământe prea mult viitoarea mamă. Corect! Așa am plecat spre casă, dându-mi întâlnire cu N.C. pentru a doua zi la ora 8 a.m. în fața maternității - Începuse cutremurul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o vorbă. Că o să fie mai lungă sau mai scurtă, nu depinde de mine ci de îndrumătorul meu. Din câte-mi dau seama, el mă îndeamnă de mult să mă apuc din nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect: tot frământ de mai mult timp ce și cum, despre
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în plus: enigma ce învăluie narațiunea din caiet, posibilitatea de a descoperi secretul unei vieți, plăcerea decodării unei povești de dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va fi avut în vedere riscul unei „autodeconspirări”, chiar dacă pune trăirile sale în seama unui erou imaginar: Profesorul R. Presupun că a redactat povestea din acest caiet după întoarcerea din Siberia. Memoriile din exilul siberian, de le
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vremea redactării acestor pagini, refulările (și frustrările!) sexuale de atunci încă își spun cuvântul. Legătura Profesorului cu Teodora cunoaște momente de „îngheț”, pauze lungi, deoarece fiecare dintre ei este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
indirect, în confesiuni scurte făcute acestui bărbat în care a început să aibă tot mai multă încredere. Și constată aceasta cu oarecare teamă și nemulțumire... Drept răspuns, Profesorul i-a oferit o poezioară, un „exercițiu poetic”, zice el, cerându-și scuze pentru eventualele „versuri șchioape” sau expresii „neinspirate”. O face știind bine că orice femeie sensibilă este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
soluția cea mai bună: fie readucerea scriitorului în actualitate, fie „reînhumarea” lui prin depunerea caietului în arhiva Muzeului. Sper ca nu cumva, Doamne ferește!, publicarea comentariului meu să fie tot un fel de „reînhumare”... Iar eu să fiu nevoit să mă scuz (în fața mea): „Am încercat să mi fac datoria... etc. etc.” Truisme! 14 aprilie 2007 Domnul R. continuă să-și întâlnească iubita în locul știut. Dar ceva mai rar. Se simte însă tot mai atașat de „burtica” ei, pe care o mângâie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]