432 matches
-
în postmodernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creației poetice în vremuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Komik und Humor, pp. 328. 96 Diogene Laertiu, II, 20 (πώγος πεЃ βονЃ Ѕιελέλυη). 97 Această idee apare cu siguranță filosofică în Memorabilia, IV, 6 (Dialogul cu Euthydemos), chiar și la Xenofon, care de altminteri ne oferă o imagine destul de searbădă și de superficială despre Socrate. Heinrich Maier (Sokrates, pp. 57-62) a și demonstrat de altfel că toată această parte din Memorabilia cărei îi aparține dialogul respectiv, este împrumutată din dialogurile platonice sau imitată după ele. 98 Cf. Heinrich Maier, Sokrates
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie? Încercă să apere toate acestea față de sine însuși. Și deodată simți întreaga inconsistență a tot ceea ce voia el să apere. Nu avea ce apăra“. Pe de altă parte, ceea ce ne desparte de Ivan Ilici și de viața lui cea searbădă e tocmai conștiința faptului că facem ceea ce trebuie. Nu e nimic mai satisfăcător decât să lupți împotriva ignoranței (și nimic mai enervant sau mai lipsit de speranță, recunosc): consider că, într-o lume în care comunicare înseamnă media, iar media
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
citea Memoriile în manuscris, găsea că au un stil „abominabil“. La fel gândea probabil și Duclos, care le citea și el, pentru a scoate de acolo detalii asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau incorect, stufos sau arbitrar, stilul secolului al XVIII-lea ne face să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
același drum suitor. Este important ca conținutul Bisericii și modul ei de transmitere, în virtutea caracterului său vital-practic, "să se bucure din partea Bisericii de o tâlcuire prin care să se facă evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nici uleios. Când resursele interioare nu-ți sunt irigate, totul devine deshidratat. Cum să fie umorul în cazul de față dacă nu uscat, iască, gata să ia foc?! Nu poți avea pretenția unor construcții complicate dacă personajul e atât de searbăd. Limbajul compensează în schimb sărăcia epicului printrun comic tragic dar păstos. E un limbaj abrupt, când sec, când irigat cu toate aluviunile limbii. Se întâmplă ca personajul cărții să-și rateze momentele de construire a propriei sale inteligențe. E aruncat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată a formei 14. Tot ce prinde a se înființa ia trup, ființând se formează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
multi alții vor descoperi, cum-necum, adevărul respectiv, așa încât disconfortul creat de el să pară mai obiectiv. E vorba de tact, mă-nțelegi? Îngăduința intră în pierderile calculate ale omului cu acces la rațiuni sociale mai înalte. Recita fără convingere litania searbădă menită să-i aureoleze ceva ce Ondine numise cândva o putință inumană de a îndura, mai potrivită vitelor de povară. Asta se petrecuse chiar înainte ca ea să-l părăsească, aidoma unui toreador ce refuză să-și strice mâna pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă, încercând să mă antreneze în viața lui searbăda, uneori comică și alteori tragică. Dar eu eram Lăură și trebuia să rămân Lăură, fiindcă în mintea mea se născuse deja idealul, profesia perfectă, cea care îmi venea credeam eu că o mânușa. Mi-ar fi oferit posibilitatea să închid
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Fulgi de nea cad fără a putea fi opriți nici măcar de gândurile noastre... Zăpada căzută are aproximativ un metru înălțime și tot crește. Ninge abundent și continuu de câteva zile. Cerul s-a descătușat, după foarte mulți ani cu ierni serbede. Tot acest peisaj feeric, urmărit de la etajul 1, pare desprins dintr-o poveste. O poveste la care mulți nu au acces. Nasul mi se lipește de sticla ferestrei, gândurile îmi pleacă departe ori dispar așa cum au venit pur și simplu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
domeniul cultural sunt semne îmbucurătoare, începuturi făgăduitoare. Revista Mărăști se prezintă bine, îndeosebi ca execuție tehnică. Hârtia fină și tiparul ireproșabil nu sunt lucruri comune în ziua de azi. Acest prim număr aduce, după un „Cuvânt înainte” cam nepieptănat și searbăd, un material literar destul de onorabil, dar de valoare inegală. Nuvela dlui Const CehanRacoviță, fără a fi pe deplin închegată, fără a spune ceva nou, are totuși calități reale care lasă să se întrevadă că autorul, cu ceva mai mult control
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține, a menține; a apărea și a apare, a dispărea și dispare p). ied, iapă, eu, ea, el, este, era, Europa ieftin, iepure, a ieși, pierde, pieri, viers; înghieț, îngheață, chem, chiamă. q). fii, fiică, alături, luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te cuprindă o furie neputincioasă împotriva acestui fel de a viețui din care lipsește însăși trăirea, din care lipsesc cele mai elementare emoții ale existenței. Totul devine judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
9 iulie 1971) SADOVEANU Ion Marin Etica lui Ion Marin Sadovean (nota V. I.) „ĂA te lipsi, a te deposeda cu voință, cu bună știință și dăruire de ceea ce ai fi putut reține pentru tine într-o viață fără vis, searbădă, dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă i se pare searbădă dacă degetele statuii nu vor fi la fel de vii ca ale sculptorului. El rupe vălurile și declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947 II Sâmbătă 4 oct[ombrie] [1947] Ce scrisoare caraghioasă pe verso. O înșiruire searbădă, în care pare că sunt cuprinsă de mania egocentrică, când de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și vieții mele. Îmi pare că trăiesc o altă viață în care sunt spectator și actor în același
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
portrete la fel de mari ale idolilor noștri naționali: G. Dej, Ana Pauker. Am cântat „Internaționala“ și de acum înainte ne salutăm cu pumnul ridicat și cu vorbele: Trăiască Republica Populară Română! [...] 30/1948 I 15 ianuarie 1948, joi [...] După-masă, lecție cu searbăda Lenore, apoi la ora 5 ultima ședință a partidului socialist dizolvat. Mari greutăți pentru primirea noastră în „Partidul Unic Muncitoresc“. Se vorbește de un „compromis“ al celui nou și de mari greutăți pentru primirea noastră. Mouette, nu știu ce să te sfătuiesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să nu fie uitat niciodată. De fapt puterea cântării asupra comunității este aproape cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
regizori, va fi ca o marionetă, un simplu executant ce va aștepta veșnic să-i fie rezolvate semnele de întrebare vis-a-vis de text, personaj, situații. Acest lucru nu este constructiv și din cauza unor astfel de carențe munca actorului poate deveni searbădă și lipsită de interes, atât pentru el cât și pentru spectatori. Fără imaginație nu poți fi artist. Actorul are nevoie de imaginație activă nu pasivă. Deci, un actor, când vrea să-și imagineze că se află într-un anume loc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lui Decebal, așa cum apare pe Columnă, poartă o rochie cu două șlițuri laterale profunde?" Amicul, după câteva minute teatrale de gândire, a răspuns: "pentru intimidarea adversarului, domnule profesor", răspuns răsplătit cu hohote de râs și cu nota 10. Adevărul științific, searbăd pe lângă explicația lui Ilie, era că femeile dacilor mergeau călare și ca atare șlițurile le înlesneau mișcările. Ilie mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei de la Botoșani. Luat la ochi de mai demult de "Maiorul Caltaboș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a pricepe Just oamenii, lucrurile și evenimentele". Am ști dinainte tot ce este "parte ascunsă" a vieții; nu ar mai fi nici un secret. Îmi închipui însă că un om dotat cu această calitate supremă ar trăi o viață foarte searbădă, fără nici un gust; ca o bere fără alcool, viața acelui dotat cu acest "bun simț" nu ar mai face doi bani. De aceea, probabil, bunul simț este destul de rar și poate că este chiar periculos. Obiceiurile noastre, plăcerea noastră, libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Turcesc, tot turcesc. Colibă e slav. Influențe... Meseriile sunt nemțești, florile franțuzești... dar rastel vine din italiană: rastello. În latină: rastellum. Ca și rău, tot din latină. Reus: acuzat. Și perpetuu, noapte, nocturn, nobil, nod. Latinisme, toate. Și seară, și searbăd, și zi, și ziar, și zână. Dar zid este slav, ca și zâmbet... Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și diac și diacon. Ce-i asta, diac? Aici scrie «copist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
telenovelei, într-o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
distincție între animalul real și animalul-semn, între sensul propriu și cel figurat: primul nu are mare greutate, cel din urmă este cel care participă efectiv și decisiv la alcătuirea unei realități moralizatoare mult mai autentice pentru creștinul medieval decât cea searbădă, lipsită de sens, pe care i-ar fi putut-o oferi simpla contemplare a naturii. Pe scurt, ceea ce se întâmplă sub acțiunea creștinismului este mutarea accentului dinspre o perspectivă realistă, "naturalistă" către una simbolică, moralizatoare. Obiectiv vorbind, din punct de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zilei ce-o trăim... Dar, Doamne, ce blestem a pus pe noi prigoană, De ce atâta trudă... ? când azi o risipim. Ne risipim iubirea... cu clipa care trece, Cu fiecare pas, sau zi, mai jos cădem, Croim o lume dură... și searbădă, și rece... Și mergem împreună dar nu ne mai vedem. Referință Bibliografică: Ne risipim iubirea ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NE RISIEditura Pim IUBIREA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Ne_risiEditura Pim_iubirea_marin_bunget_1364475724.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/345456_a_346785]