561 matches
-
a doua zi, forțele acestea s-au pus în mișcare. Patru state de la nord de Confederație (Tennessee, Arkansas, Carolina de Nord, și Virginia), care respinseseră repetat până atunci propunerile confederate, au refuzat să trimită forțe împotriva vecinilor, declarând și ele secesiunea, și aderând la Confederație. Pentru a răsplăti Virginia, capitala Confederației a fost mutată la Richmond. Orașul a devenit un simbol al Confederației. Richmond era într-o poziție foarte vulnerabilă, la capătul unui drum de aprovizionare confederat foarte lung. Deși Richmond
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
condusă de generalii Joseph E. Johnston și P. G. T. Beauregard. În această bătălie, generalul confederat Thomas Jackson a primit porecla de "Stonewall" ("Zid de piatră") datorită rezistenței opuse unioniștilor. Alarmați de înfrângere, și într-o tentativă de a preveni secesiunea altor state sclavagiste, Congresul SUA a adoptat Rezoluția Crittenden-Johnson la 25 iulie, în care se spunea că războiul este luptat pentru păstrarea Uniunii și nu pentru desființarea sclaviei. Generalul-maior George B. McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
înrolat în armata unionistă în număr mare, inclusiv născuți în Germania și născuți în Irlanda. Liderii nordiști au fost de acord că victoria finală reprezintă mai mult decât doar încetarea luptelor. Ea trebuia să cuprindă cele două scopuri ale războiului: secesiunea trebuia repudiată total, și toate formele de sclavie trebuia să fie eliminate. Ei nu au căzut de acord asupra criteriilor pentru aceste scopuri, asupra gradului de control federal ce avea să fie impus Sudului, și asupra procesului prin care statele
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
efort produs de un război fratricid. Astfel, intrarea statului Kansas a fost de natură politică, acesta fiind cunoscut ca un stat cu o opinie preponderent anti-sclavie (înclinând sensibil balanța politică împotriva menținerii sclaviei), intrarea statului West Virginia a fost rezultatul secesiunii părții de vest a statului Virginia, a cărui parte rămasă (coincizând cu statul Virginia de azi) a fost liderul moral, economic și conceptual al Confederației, iar intrarea statului Nevada a fost una pur economică, întrucât Uniunea avea nevoie de cantitățile
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 1870 () [Corola-website/Science/304320_a_305649]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de "Secession". Termenul de "secesiune", o variantă germană
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de "Secession". Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului ""Art Nouveau"" apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München" ("Münchener Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial. Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste ("International Style"). Klimt i-a influențat pe pictorii expresioniști Egon Schiele și Oskar Kokoschka. De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi: Case în stil Secession din Turda), Timișoara (Baia Publică Neptun), Arad etc. Secesiunea vieneză (video)
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
de opere noi. Totuși, o propunere de punere pe scenă a controversatei opere "Salomeea" de Richard Strauss a fost respinsă de cenzura vieneză. La începutul anului 1902, Mahler la cunoscut pe Alfred Roller, un artist și designer asociat cu mișcarea Secesiunii vieneze. Un an mai târziu, Mahler l-a numit designer de scenă șef al Operei, unde debutul lui Roller a fost pentru opera "Tristan și Isolda". Colaborarea dintre Mahler și Roller a creat peste 20 de producții celebrate, precum "Fidelio
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
altor etnii majoritate din Nigeria, a dus la declanșarea unui război civil, prin declarația de independență a Republicii Biafra, citită de șeful său Lt. Col. Chukumeka Odumegwu Ojukwu (după alte surse, Odumegwu Emeka Ojukwu) pe 30 mai 1967. Unul din motivele secesiunii era acela că etnia Igbo, în majoritate creștină și animistă, dorea să se elibereze de sub tutela federală a etniei Haoussa, în majoritate musulmană, mai ales după ce mulți ingbo au fost uciși în nordul Nigeriei, unde migraseră spre a se ocupa
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
de președinte au fost câștigate de karaciaiul Valdimir Semionov în dauna contracandidatului cerkes Stanislav Derev, au izbucnit proteste, existând acuzații de fraude electorale. După ce un tribunal local a recunoscut ca valabile rezultatele alegerilor, susținătorii lui Derev au protestat, cerând chiar secesiunea. Un atentat terorist cu mașină capcană a ucis două persoane în 2001 și a fost pus pe seama separatiștilor ceceni. Cele mai multe întreprinderi industriale se află în capitala republicii, Cerkessk. Cele mai multe unități industriale sunt din ramurile industriei chimice și ale celei alimentare
Karaciai-Cerchezia () [Corola-website/Science/305716_a_307045]
-
legături care să împiedice îndepărtarea de Paris a noilor națiuni apărute pe harta politică a lumii. Principalul colaborator al lui de Gaulle în această întreprindere a fost Jacques Foccart, consilierul pe probleme africane, cel care este responsabil în special pentru secesiunea Biafrei (războiul civil din Nigeria) din deceniul al șaptelea. Mai jos este prezentată o listă a țărilor care au făcut parte din imperiul colonial francez în ultimii 500 de ani parțial sau total, sau care au fost sub suveranitatea Franței
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
din nord, contribuind astfel la succesul Republicii Olandeze. În plus, la sfârșitul războiului, zone întinse ale Țărilor de Jos de sud au fost pierdute de spanioli în favoarea Franței. În acea vreme nu se folosea încă expresia „război de independență”, iar secesiunea față de o monarhie era ceva de neconceput. Prima fază a conflictului poate fi considerată ca fiind Războiul de independență olandez. A doua fază a avut ca obiectiv central obținerea oficială a recunoașterii independenței Țărilor de Jos, deja stabilită de facto
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
politică. Este unul din întemeietorii în 1989 a Partidului Democratic Sârb ("Srpska Demokratska Stranka") din Bosnia-Herzegovina, al cărui scop declarat a fost protejarea comunității sârbești și a intereselor ei prin menținerea Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
a fost nume informal folosit pentru a desemna formațiunea statală cunoscută drept Regatul Siciliei care a existat în sudul Peninsulei Italice după secesiunea insulei Sicilia față de vechiul Regat al Siciliei, ca urmare a rebeliunii Vecerniilor Siciliene din 1282. Cunoscut contemporanilor ca regat al Siciliei așa cum era el "de jure" ca parte din acel regat, i s-a conferit numele de "Regatul Neapolelui" pentru
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
libertății de deplasare, curentului electric și a căldurii. Potrivit scrisorii, după 1999, au avut loc 8.500 de omucideri sau dispăruții care nu erau de etnie albaneză și niciun făptaș nu a fost tras la răspundere. Aceștia consideră o posibilă secesiune a provinciei Kosovo de către guvernul sârb „ca o trădare a statului de neiertat nici de Dumnezeu, nici de popor”. În 2011, după șapte ani de la incident, Ministrul sârb de Externe, Vuk Jeremić, a declarat la Wheaton College din Chicago: Comunitatea
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
tahioni furnizați de guvern. În timpul administrației președintelui Morgan Clark,ISN a fost supusă cenzurii. Odată cu izbucnirea Războiului Civil în interiorul Alianței,un grup de reporteri ISN a încercat să prezinte în direct știri necenzurate despre bombardarea coloniei de pe Marte și despre secesiunea coloniilor Proxima III și Orion VII,ceea ce a provocat intervenția forțelor militare și întreruperea emisiei timp de câteva săptămâni. După reluarea emisiei,ISN a fost transformată într-o mașinărie de propagandă supusă președintelui Clark. A devenit cunoscut faptul că prezentatorii
Interstellar Network News () [Corola-website/Science/314235_a_315564]