112,413 matches
-
Constantin Țoiu De "Secolul 20" mă leagă o nedreptate. Timp de opt luni, în jurul anului 1960, cât a ținut pregătirea primului număr apărut anevoie, am fost cel dintâi și singurul redactor al acestei reviste. Greutatea era să alegi materialul "extern". Politica schimbându-se iute
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
se plătea bine. Nu numai proletcultiștii profitau de acest lucru. Ciudat, unul din marile paradoxuri ale vremii. Utopia părea aici că brusc ațipește... Țin minte că slujbașii Uniunii mă lăudau pentru hărnicia, disciplina și eforturile mele singuratece la realizarea proiectatului "Secol 20"... Lucram pe rupte, fără orar, de dimineața de la șapte până ce cădea seara, cu pauză la cantina locală. Fiindcă în acest timp aveau loc și întâmplări hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele hotărîri (...) obligatorii pentru Facultatea de filologie din București, Institututul de lingvistică din București, IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3: "Limba română literară a apărut în secolul al XVI-lea pe baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare stau traducerile
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare stau traducerile de texte bisericești din secolul al XVI-lea, tipăriturile lui Coresi, care au folosit mai ales graiul muntenesc (evident, nici sfera religioasă, nici identitatea regională nu puteau fi formulate explicit). Latura de onestitate profesională a conținutului apare însă incredibil și comic deformată prin modul de
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
doua din partea selecționatei lumii. Cum să strici serbarea madrilenilor? Așa că de la 3-0 în primele 50 de minute, selecționata s-a dat la o parte și Real a egalat. Un 3-3 înduioșător și penibil! Cea mai mare echipă de fotbal a secolului încheiat este o umbră la începutul noului secol. Colecția ei de staruri nu valorează nici cît Avîntul Ciorogîrla, deși pe fiecare star s-a dat o sumă cît bugetul întregului sport românesc pe 2002. Pînă și Steaua cea stinsă în
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
madrilenilor? Așa că de la 3-0 în primele 50 de minute, selecționata s-a dat la o parte și Real a egalat. Un 3-3 înduioșător și penibil! Cea mai mare echipă de fotbal a secolului încheiat este o umbră la începutul noului secol. Colecția ei de staruri nu valorează nici cît Avîntul Ciorogîrla, deși pe fiecare star s-a dat o sumă cît bugetul întregului sport românesc pe 2002. Pînă și Steaua cea stinsă în drumul spre titlu joacă mai bine. Zău dacă
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
dispensa de această speță menită a-i configura o conștiință și a-i asigura o continuitate substanțială, începînd cu cele fondatoare (asiriană, iudaică, egipteană, greacă, latină), străbătînd Renașterea, Reforma, Iluminismul, Romantismul, pînă la "scriitorii angajați" sau "scriitorii disidenți" de la finele secolului al XX-lea. Poate că, în esență, orice scriitor este un disident sui generis, intrînd într-un inevitabil conflict, măcar parțial, cu mediul proxim și cu contextul istoric: "Un intelectual este un scriitor împotriva căruia toți sînt aparent ostili, dar
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
a căror supremă izbândă e tinicheaua pe care le-a agățat-o în piept Ion Iliescu în chip de medalie. Curioasă specie: pe de-o parte, scriu la presa culturală de opoziție ("22", "România literară", "Observator cultural") sau "elitistă" ("Dilema", "Secolul 21", "Lettre internationale" etc), pe de alta sunt de-un stângism înfiorător, numărând pe degete și jubilând la extinderea în Europa a păguboasei social-democrații. Destui dintre ei au ajuns să-și convertească vocația de turnători refulați în vocație de vânători
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
Nicolae Manolescu Sub acest titlu publicația Deci, editată de Academia Cațavencu și cu sprijinul Fundației Anonimul, reia un joc inventat în prima parte a secolului trecut de Gide și Valéry. E vorba de a numi cele zece cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie. Fără precizarea de la urmă, jocul e același în publicația menționată. După Andrei Pleșu, am intrat eu
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei - să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput și acceptat de semeni. Care, și ei, la rîndul lor, sînt avizi, de ce
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
acidul boem Mărgărit nu-l slăbește o clipă pe unul din răsfățații pasteliști ai regimului. Acesta, indignat, recurge la soluția ultimă. La care Mărgărit, prompt: Măi, T., tu vrei să ne convingi cu miliția că ai talent?! După jumătate de secol, un alt rapsod în albastru (nomina odiosa) a apelat recent la o întreagă armată de bodiguarzi, ca să ne convingă de vocația-i parietală. Și asta, într-o distinsă aulă, în a cărei incintă - maculată acum - sînt sigur că nu voi
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
romancier înseamnă să te subordonezi exclusiv regulilor genului, suprimând orice judecată morală sau ideologică în favoarea îndoielii și relativității specifice "artei romanului" (și artei în general). Nu putem încheia fără a spune că "lista lui Kundera" cu artiști acuzați în procesele secolului poate fi completată și cu românii Mircea Eliade, Emil Cioran și chiar Eugen Ionescu. Cartea Alexandrei Laignel Lavastine este doar ultimul rechizitoriu. Tribunal și proces Filosofilor existenței le plăcea să insufle o semnificație filosofică cuvintelor limbajului cotidian. Îmi este dificil
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
mereu absolut; asta înseamnă: că nu privește un act izolat, o crimă anume (un furt, o fraudă, un viol), ci personalitatea acuzatului în ansamblul ei. K. își caută greșeala în "evenimentele cele mai mărunte" ale întregii sale vieți; Bezuhov, în secolul nostru, ar fi așadar acuzat, în același timp, pentru iubirea și pentru ura sa față de Napoleon. Ca și pentru bețivăneala lui, căci, fiind absolut, procesul privește atât viața publică, cât și pe cea privată; Brod îl condamnă la moarte pe
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
Chiar atunci când este intentat morților, un proces este modalitatea de a putea fi condamnați la moarte a doua oară: arzându-le cărțile, îndepărtându-le numele din manualele școlare, demolându-le monumentele, rebotezând străzile care le-au purtat numele. Procesul contra secolului De aproape șaptezeci de ani, Europa trăiește sub un regim al proceselor. Câți acuzați printre marii artiști ai secolului... N-am să vorbesc decât despre cei care reprezentau ceva pentru mine. Începând cu anii douăzeci, au fost cei vânați de
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
arzându-le cărțile, îndepărtându-le numele din manualele școlare, demolându-le monumentele, rebotezând străzile care le-au purtat numele. Procesul contra secolului De aproape șaptezeci de ani, Europa trăiește sub un regim al proceselor. Câți acuzați printre marii artiști ai secolului... N-am să vorbesc decât despre cei care reprezentau ceva pentru mine. Începând cu anii douăzeci, au fost cei vânați de tribunalul moralei revoluționare: Bunin, Andreev, Meyerhold, Pilniak, Veprik (muzician evreu rus, martir uitat al artei moderne; el a îndrăznit
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
el reglează conturile. Astfel sunt urmăriți de proces cei acuzați de simpatii pronaziste; Hamsun, Heidegger (toată gândirea dizidenților cehi, cu Patocka în frunte îi este datoare), Richard Strauss, Gottfried Benn, von Doderer, Drieu la Rochelle, Céline (în 1992, jumătate de secol după război, un prefect indignat refuză să-i declare casa monument istoric); partizanii lui Mussolini: Pirandello, Malaparte, Marinetti, Ezra Pound (luni de zile, armata americană l-a ținut ca pe o fiară într-o cușcă, sub soarele arzător al Italiei
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
fi trădat idealurile revoluționare, acuzabil mâine de a le fi avut), Tibor Dery (câteva din prozele acestui scriitor comunist, închis după masacrul de la Budapesta, au fost pentru mine primul mare răspuns literar, nonpropagandistic, dat stalinismului). Floarea cea mai aleasă a secolului, arta modernă a anilor douăzeci și treizeci, a fost chiar triplu cenzurată: mai întâi de către tribunalul nazist, în calitate de ENTARTETE KUNST, "artă degenerată" apoi de către tribunalul comunist ca "formalism, elitism străin poporului"; și, în fine, de către tribunalul capitalismului triumfător, în calitate de artă
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
un eveniment de nejustificat, inacceptabil, care contrazice logica, dar care este totuși real. Inconștient, suntem toți tentați să ocolim scandalurile, să facem ca și cum ele n-ar exista. De aceea preferăm să spunem că marii oameni ai culturii, compromiși în ororile secolului nostru, sunt niște nemernici; este logic, este în ordinea lucrurilor, dar nu este adevărat. Dacă n-ar fi la mijloc decât vanitatea lor, știind că sunt văzuți, priviți, judecați, artiștii, filosofii ar fi anxioși de grijulii să fie onești și
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
lor, știind că sunt văzuți, priviți, judecați, artiștii, filosofii ar fi anxioși de grijulii să fie onești și curajoși, să fie de partea cea bună, de partea adevărului. Ceea ce face scandalul mai indescifrabil. Dacă nu vrem să ieșim din acest secol la fel de proști cum am intrat, trebuie să abandonăm moralismul facil al procesului și să gândim la enigma acestui scandal, s-o gândim până la capăt, chiar dacă acest lucru ar fi să conducă la repunerea în chestiune a tuturor certitudinilor pe care
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
acestor rătăciri, conțin o cunoaștere existențială pe care, dacă ar înțelege-o, ar putea să-i facă mai maturi. Căci puterea culturii aici se află: ea răscumpără oroarea transsubstanțiind-o în înțelepciune existențială. Dacă spiritul procesului reușește să distrugă cultura acestui secol, nu va mai rămâne după noi decât amintirea atrocităților cântate de un cor de copii. Traducere și prezentare de Simona Cioculescu
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
Pavel Șușară Cu un an în urmă se stingea din viață Alin Gheorghiu, unul dintre cei mai impor- tanți pictori români din ultima jumătate de secol, un artist de a cărui prezență se leagă nu doar reinstaurarea limbajului după un deceniu bun de ofensivă propagandistică și de umilință estetică, ci și ridicarea acestuia la cote unice de autonomie și de expresivitate. Pentru a rememora acest episod
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui James Joyce, capodoperă mai mult invocată decât citită - dar asta este o altă poveste cu snobi!), criticii au început să-și dea seama de mutația de valori produsă în gustul
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
subterană, ca fluxul informațional al menirii, i-au unit începutul și sfîrșitul sud-est european". Și încă: "Fabrica de căruțe "Lungu", fondată în 1860, a premers fabricii de căruțe și caroserii "Carol Weindel și fiii" din Sibiu. În anii '20 ai secolului trecut, firma livra căruțe și în Grecia. În 1912, soția protopopului Emilian Cioran, cîștiga la Rășinari un concurs al copiilor frumoși și sănătoși, ținîndu-l în brațe, în fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
firma livra căruțe și în Grecia. În 1912, soția protopopului Emilian Cioran, cîștiga la Rășinari un concurs al copiilor frumoși și sănătoși, ținîndu-l în brațe, în fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez al secolului XX". Tot acolo, un urmaș, probabil, al familiei Lungu, schițează istoricul fabricii. Iar căruța reprodusă după un desen de epocă este o minune. C Un portret pe număr îl are ca protagonist pe poetul Petre Stoica. Din nou, ilustrația este
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
61) în mod cu totul surprinzător, Ioan Holender îi privește cu multă înțelegere pe cei care au susținut nazismul și comunismul deși, în calitate de etnic evreu și de descendent al unei familii înstărite a avut de suferit de pe urma ambelor totalitarisme ale secolului XX. Franchețea cu care vorbește despre aceste lucruri dovedește o corectitudine morală fără reproș: "Nici naționalizarea, nici pierderea fabricii nu au făcut din mine un dușman al regimului (comunist - n.m., T. U.). Nutream o simpatie pentru sistemul acela, fără să
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]