911 matches
-
terminologie pentru descrierea acestora). Formațiunile secretoare specifice reprezentanților din familia Compositae sunt perii secretori și canalele secretoare. Acestea sunt analizate de numeroși autori, dintre care, de structura perilor se ocupă Col (1899), Herail (1901) (care descrie la Chrysanthemum cinerareifolium peri secretori cu pedicel biseriat) sau Tiwari și Sahuo (1980) (care menționează, de asemenea, peri secretori biseriați la Calendula officinalis). Canalele oleifere de la compozite constituie, la sfârșitul secolului trecut, subiectul unei lucrări mai ample, elaborată de Van Tieghem (1871). în 1903 1904
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
și canalele secretoare. Acestea sunt analizate de numeroși autori, dintre care, de structura perilor se ocupă Col (1899), Herail (1901) (care descrie la Chrysanthemum cinerareifolium peri secretori cu pedicel biseriat) sau Tiwari și Sahuo (1980) (care menționează, de asemenea, peri secretori biseriați la Calendula officinalis). Canalele oleifere de la compozite constituie, la sfârșitul secolului trecut, subiectul unei lucrări mai ample, elaborată de Van Tieghem (1871). în 1903 1904, Col se ocupă de aparatul secretor al compozeelor. Tetley ( 1925) semnalează prezența canalelor secretoare
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
și Sahuo (1980) (care menționează, de asemenea, peri secretori biseriați la Calendula officinalis). Canalele oleifere de la compozite constituie, la sfârșitul secolului trecut, subiectul unei lucrări mai ample, elaborată de Van Tieghem (1871). în 1903 1904, Col se ocupă de aparatul secretor al compozeelor. Tetley ( 1925) semnalează prezența canalelor secretoare în tulpină, frunză și rădăcină. Pe cele din rădăcină le diferențiază în canale endodermice, a căror formare este în legătură cu dezvoltarea endodermei și neendodermice, care iau naștere în rădăcină în stadii târzii de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
secretori biseriați la Calendula officinalis). Canalele oleifere de la compozite constituie, la sfârșitul secolului trecut, subiectul unei lucrări mai ample, elaborată de Van Tieghem (1871). în 1903 1904, Col se ocupă de aparatul secretor al compozeelor. Tetley ( 1925) semnalează prezența canalelor secretoare în tulpină, frunză și rădăcină. Pe cele din rădăcină le diferențiază în canale endodermice, a căror formare este în legătură cu dezvoltarea endodermei și neendodermice, care iau naștere în rădăcină în stadii târzii de dezvoltare ale acesteia. După Solereder (1899), numărul și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
frunză și rădăcină. Pe cele din rădăcină le diferențiază în canale endodermice, a căror formare este în legătură cu dezvoltarea endodermei și neendodermice, care iau naștere în rădăcină în stadii târzii de dezvoltare ale acesteia. După Solereder (1899), numărul și distribuția canalelor secretoare în tulpină ar avea rol în identificarea genurilor. Același autor consideră că în rădăcina și tulpina de la aceeași specie, canalele iau naștere ca două sisteme separate și rămân distincte. De asemenea, în atenția cercetătorilor au intrat și organele vegetative tulpina
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice referitoare la alte genuri de compozee, menționăm pe cele elaborate de Drurry și Watson (1965), Tiwari și Sahuo (1980), Carlquist (1958), toate abordând mai cu seamă structura perilor tectori și secretori. La noi, Burduja și Rugină publică, în 1968, un articol referitor la Cichorium intybus, ocupându se comparativ de structura unor exemplare normale și anormale. Puține lucrări se referă în mod special la genul Chrysanthemum. Între acestea menționam pe cea publicată
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
dizolvat 1 g fucsina (100 ml). După ce acestea s-au decolorat, au fost spălate cu apă curentă până la înroșirea nervurilor. Preparatele totale astfel obținute au fost fixate în glicero gelatină. Pe aceste preparate totale s-a efectuat și numărarea perilor secretori de la speciile investigate. S-a urmărit numărul de peri secretori de pe frunze de mărimi diferite, în patru regiuni ale limbului foliar și anume: apicală, mijlocie apicală, mijlocie-1 bazală și bazală. Pentru fiecare caz s-au numărat de 25 ori perii
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
decolorat, au fost spălate cu apă curentă până la înroșirea nervurilor. Preparatele totale astfel obținute au fost fixate în glicero gelatină. Pe aceste preparate totale s-a efectuat și numărarea perilor secretori de la speciile investigate. S-a urmărit numărul de peri secretori de pe frunze de mărimi diferite, în patru regiuni ale limbului foliar și anume: apicală, mijlocie apicală, mijlocie-1 bazală și bazală. Pentru fiecare caz s-au numărat de 25 ori perii de pe câte 1mm2, după care s-a făcut media. Rezultatele
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
meatic și două fascicule conducătoare de tip colateral, dispuse față în față. În lungul epicotilului (foto 51), conturul secțiunii transversale devine pătratic-hexagonal, cu coaste atenuate. Epiderma se menține cu celule izodiametrice, din loc în loc fiind vizibili perii tectori și peri secretori; aceștia din urmă sunt scurți, de tip Mentha, cu baza unicelulară, ovat-piriformă, cu pedicelul unicelular, foarte scurt, cu glanda octocelulară, acoperită de o cuticulă comună. În coastele principale, 1-2 straturi corticale hipodermice au celule de tip colenchimatic, iar în parenchimul
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
cu 2 perechi de primordii foliare. Analizând intemodurile următoare ale plantulei se observă că structura rămâne aceeași, diferențele privind doar numărul straturilor de colenchim; țesuturile conducătoare formează fascicule de mărime diferită. La nivelul epidermei distingem frecvenți peri tectori și peri secretori cu glanda pluricelulară; în scoarța externă se observă cavități aerifere, iar în dreptul celor patru coaste, fascicule conducătoare cu structură primară, de mărime diferită. Fasciculele sunt de tip colateral deschis, având vase de xilem dispuse în șiruri radiare. Țesutul meristematic de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
conduce, cu vârsta, la edificarea structurii secundare. Spre baza apexului caulinar, conturul secțiunii transversale devine aproape eliptic, cu două concavități laterale (foto 57). Epiderma, scoarța și măduva sunt complet diferențiate; la nivelul epidermei s-au format peri tectori și peri secretori, dar nu s-a declanșat încă procesul de stomatogeneză. În ceea ce privește structura țesuturilor conducătoare, procesul de histogeneză este în curs de desfășurare, iar cel de traheogeneză este abia declanșat; doar în fasciculele foliare structura este complet definitivă. În celelalte fascicule, foarte
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Peretele extern este mult mai gros, aproape în totalitate cutinizat, realizând un relief sinuos, crenelat. Din loc în loc se observă peri tectori foarte lungi, pluricelulari, cu celula terminală flexuoasă, alungită și ascuțită la vârf; pereții celulari sunt foarte groși. Perii secretori sunt formați dintr-o bază unicelulară, un pedicel unicelular și o glandă octocelulară, acoperită de o cuticulă comună, puternic bombată. De asemenea, se observă stomate vizibil proeminente deasupra epidermei. Scoarța este diferențiată în țesut colenchimatic tangențial spre exterior și țesut
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
straturi de suber spre exterior, peste care epiderma se menține încă. Apariția timpurie a felogenului în tulpina unor specii de Salvia a fost remarcată de Lemesle (1928). În treimea inferioară, epiderma se menține, perii tectori fiind foarte rari, iar cei secretori lipsesc; coastele sunt mai atenuate: o periderma este continuă, de grosime diferită pe cele patru laturi ale tulpinii; o colenchimul este vizibil mai cu seama în coaste; în grosimea liberului se observă grupe de sclereide sau sclereide izolate, cu pereții
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
țesut colenchimatic (foto. 58). Epiderma prezintă celule izodiametrice sau ușor alungite tangențial, cu pereții extern și intern mai îngroșați decât ceilalți. Peretele extern este acoperit de o cuticulă groasă, crenelată. Din loc în loc se observă peri tectori lungi și peri secretori pluricelulari. Perii tectori au celule cu pereții foarte groși, celula terminală fiind puternic alungită. Aceștia au fost descriși încă din 1901 de către Hérail; el precizează că peri tectori sunt mai adesea bicelulari, cu celula terminală având extremitatea subțire și alungită
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Perii tectori au celule cu pereții foarte groși, celula terminală fiind puternic alungită. Aceștia au fost descriși încă din 1901 de către Hérail; el precizează că peri tectori sunt mai adesea bicelulari, cu celula terminală având extremitatea subțire și alungită. Perii secretori sunt, de asemenea, lungi, cu celula bazală a pedicelului având peretele extrem de gros, iar glanda este unicelulară; acest tip de peri amintește de cei ai primulaceelor și geraniaceelor. În poziție hipodermică se află țesut colenchimatic pluristratificat la cele două fețe
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
cordonul de procambiu, care ulterior se va diferenția în floem la fața abaxială și xilem la cea adaxială. Procesul de histogeneză a limbului foliar se traduce deci mai întâi prin diferențierea epidermei (în care se edifică peri tectori și peri secretori, iar ulterior stomateă, iar apoi a celulelor stratului hipodermic adaxial; acestea, alungindu se treptat perpendicular față de epidermă, formează 1-2 straturi palisadice. Limbul de la frunza matură este puternic vălurat, toate nervurile, dar îndeosebi cea mediană, proeminând puternic la fața inferioară (mai
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Cuticula este foarte groasă în dreptul nervurii mediane, mai subțire în dreptul nervurilor laterale și foarte subțire între nervuri. Epiderma văzută de fața este formată din celule poligonale, cu pereții laterali drepți; din loc în loc se observă stomate de tip diacitic, peri secretori de diferite tipuri și numeroși peri tectori; stomatele sunt prezente în ambele epiderme, deci limbul este amfistomatic (fig. 11 -A). Perii tectori sunt asemănători cu cei menționați la pețiol. Perii secretori sunt de două categorii: unii relativ scurți, cu glanda
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
loc în loc se observă stomate de tip diacitic, peri secretori de diferite tipuri și numeroși peri tectori; stomatele sunt prezente în ambele epiderme, deci limbul este amfistomatic (fig. 11 -A). Perii tectori sunt asemănători cu cei menționați la pețiol. Perii secretori sunt de două categorii: unii relativ scurți, cu glanda unicelulară, iar alții cu un pedicel unicelular foarte scurt, aproape sesili, cu glanda foarte mare, formată din 8 celule secretoare, acoperite de o cuticulă comună. Mezofilul este în cea mai mare
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
-A). Perii tectori sunt asemănători cu cei menționați la pețiol. Perii secretori sunt de două categorii: unii relativ scurți, cu glanda unicelulară, iar alții cu un pedicel unicelular foarte scurt, aproape sesili, cu glanda foarte mare, formată din 8 celule secretoare, acoperite de o cuticulă comună. Mezofilul este în cea mai mare parte de tip palisadic, format din 2-3 straturi de celule înalte; doar 2-3 straturi de la fața abaxială au celule izodiametrice, alcătuind un țesut lacunos (fig. 11 B). Pe alocuri
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
11) Perii reprezintă formațiuni importante, cu rol protector și cu rol în secreția uleiurilor (care constituie principiile active ale plantei); ei ajută în același timp la identificarea plantei în droguri, având deci importanță taxonomică. Sunt de două categorii: tectori și secretori. Perii tectori sunt lungi, flexuoși, cu celula terminală alungită, filamentoasă, cu pereții groși; ei se găsesc în număr foarte mare pe frunzele tinere (foto. 66, 67); la frunzele mature și la cele bătrâne cad în mare parte (foto. 68, 69
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
mare parte (foto. 68, 69). Fiind morți la maturitate și plini cu aer, conferă frunzelor tinere o culoare argintie și un aspect catifelat. Pe tulpină, perii tectori se găsesc de la bază (unde sunt singurii prezenți) până la vârf (unde predomina cei secretori). Perii secretori sunt de trei categorii: • peri mai lungi, cu bază unicelulară, pedicel unicelular lung și glandă unicelulară; se întâlnesc îndeosebi pe pețiol; • peri cu glandă bicelulară și cu pedicel unicelular lung; • peri cu glanda octocelulară, pedicel scurt, unicelular și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
foto. 68, 69). Fiind morți la maturitate și plini cu aer, conferă frunzelor tinere o culoare argintie și un aspect catifelat. Pe tulpină, perii tectori se găsesc de la bază (unde sunt singurii prezenți) până la vârf (unde predomina cei secretori). Perii secretori sunt de trei categorii: • peri mai lungi, cu bază unicelulară, pedicel unicelular lung și glandă unicelulară; se întâlnesc îndeosebi pe pețiol; • peri cu glandă bicelulară și cu pedicel unicelular lung; • peri cu glanda octocelulară, pedicel scurt, unicelular și baza unicelulară
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
ca o protubetanță pe epidermă; în urma unei diviziuni asimetrice rezultă o celulă bazală vacuolizată și o celulă apicală cu un conținut citoplasmatic dens; aceasta din urmă suferă o nouă diviziune, rezultând celula picior și o celulă apicală. La maturitate, perii secretori au opt celule mari, acoperite de o cuticula bombată, datorită difuziunii uleiului volatil prin peretele primar și acumularea sa între acesta și cuticulă. Având în vedere faptul că organele vegetative de la Salvia officinalis, în special frunzele, prezintă o pilozitate bine
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
organizare. Autorul preia punctul de vedere al lui Koehl (1996), conform căruia lantele nu sunt mult diferite de animale în ceea ce privește relația dintre fenotip și succesul reputat de specie din punct de vedere ecologic. Astfel, prezența perilor (atât tectori cât și secretori) poate influența atât individul în cauză, cât și alți indivizi ai aceleiași specii sau din specii diferite ce fac parte din aceeași comunitate. Faptul că o plantă are frunzele pubescente și că aceasta o apără într-un anumit grad de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
precum și din mezofil ce se diferențiază timpuriu în țesut de tip lacunos. • Din celulele epidermei superioare (interne) iau naștere, în treimea inferioară a tubului corolei, peri lungi, vii, puternic vacuolizați, iar în 2/3 superioare ale acesteia papile, cu rol secretor. CONCLUZII În lucrarea de față am urmărit caracterizarea cât mai completă, din punct de vedere histo-anatomic și ultrastructural a speciei de plante medicinale și aromatice luată în studiu, Salvia officinalis L. Unele dintre rezultatele investigațiilor histo anatomice au confirmat date
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]