2,307 matches
-
width="600"] Alexandra Horghidan, Fără titlu, 2014.[/caption] Obiectificarea femeii, deși se manifestă azi sub noi înfățișări, rămâne un produs aproape clasic al patriarhatului. De la „zeificarea” frumuseții feminine, între simbol al purității divine (simbolul Fecioarei) și pilon-sursă al ispitei (simbolul seducătoarei, al Evei), evoluția metamorfica a patriarhatului reinventează frumusețea sub simbolul izbândei egalității de gen, păstrând totodată neschimbate elementele sale de bază ce ii reîntăresc și reproduc raporturile de dominație specifice. Femeia rămâne prinsă între două condiții identitare contradictorii: 1) femeia
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
ei absolută hollywoodiană, cunoscută drept „mașină de vise”, este un element contemporan de bază pentru construcția identităților de gen patriarhale, hipersexualizarea și obiectificarea femeii fiind armă principala pentru asigurarea propriului succes. Nicicând emanciparea femeii nu a fost mai vizibilă, mai seducătoare, măi impresionantă și mai înșelătoare decât în cadrul artei cinematografice - dovadă a puternicii influențe asupra imaginarului nostru. Afirmarea femeii în cinematografie, pe cât de elogiata, rămâne în mare parte redusă în cadrul limitelor deja stabilite ale obiectificării acesteia și ale profitului de pe urma sexualizării
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
profitului de pe urma sexualizării ei. Ca mecanisme audio-vizuale de reîntărire a raporturilor de dominație patriarhala, regăsim reprezentarea personajelor cinematografice feminine mai totdeauna în legătură cu un personaj masculin și arareori reprezentate de sine stătătoare. Portretul acestora va trimite în general la o figură seducătoare, pasivă și dramatică, făcând astfel apel la identificarea spectatoarelor cu propria lor experiență de viață. Întrebarea rămâne: identificarea spectatoarei cu profilul pasiv al personajului feminin are ca scop identificarea acesteia cu povestea personajului sau naturalizarea, si automat interiorizarea, identității feminine
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
tuberculoză. Lamarr a primit recenzii bune la debutul ei în filmul american "Algiers" (1938) cu Charles Boyer, care a cerut ca Lamarr să fie inclusă în distribuție după ce a întâlnit-o la o petrecere. La Hollywood, ea a jucat invariabil seducătoarea plină de farmec de origini exotice. Lamarr a jucat alături de cei mai populari bărbați ai epocii. Multele ei filme includ: "Boom Town" (1940) cu Clark Gable și Spencer Tracy, "Comrade X" cu Gable, "White Cargo" (1942), "Tortilla Flat" (1942) cu
Hedy Lamarr () [Corola-website/Science/332560_a_333889]
-
unde locuiau, până ce întâlnirea amanților a luat sfârșit. Alexander Penn a mai avut o fiică cu Rachel, pe care a numit-o Sinilga (devenită mai târziu Sinilga Eisenschreiber-Penn) după numele unui personaj feminin din mitologia tungusă, sau al unei șamane seducătoare - personaj al unei cărți de Viaceaslav Șișkov. La mijlocul vieții, poetul s-a îmbolnăvit de diabet, maladie care s-a complicat în ultimii săi ani, medicii fiind nevoiți să-i amputeze un picior, iar mai pe urmă, și piciorul celălalt. Alexander
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
pe artistă pentru faptul că deși „nu este Leona [...], ea își poate controla vocea”. Adrian Thrills de la "Daily Mail" a fost de părere că „The Flood se construiește începând cu o introducere acustică care se transformă într-o baladă trip-hop seducătoare care se potrivește perfect cu vocea tânguioasă a lui Cole”. Maddy Costa de la "The Guardian" a criticat „calitatea slabă exacerbată de imposibilitatea lui Cole de a interpreta o baladă și dificultatea sa ([care este] de înțeles) de a injecta sentimente
The Flood (cântec de Cheryl Cole) () [Corola-website/Science/321572_a_322901]
-
în chip de Bachus sau sultan, de umil funcționar într-o gară sau de cititor al "Gazetei raiului", într-un colț de paradis. Femeia de la Eva până în zilele noastre conține chipuri și siluete de femei în atitudinile cele mai diferite, seducătoare, grațioase și puțin ridicole, alungându-și plictiseala prin stațiunile la modă sau purtând într-o mână puternică un steag pe care scrie ""VREM!"". Ciclul D-ale zilei era un fel de oglindă a societății contemporane. Seria a treia, cel puțin
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
dispariția lui Adonis, pornește în căutarea lui și îl găsește orientându-se după urmele de sânge. Nu îl poate readuce la viață, dar transpune, cel puțin, culorile lui Adonis în dediței, flori proaspete de pădure. Adonis era însă atât de seducător încât, ajungând în Infern, a fost îndrăgit de Persefona. Afrodita i s-a plâns lui Zeus, Adonis ezită în alegerea uneia dintre ele (indecizia Balanței), iar Zeus, foarte plictisit, a pronunțat o sentință de echilibru și conciliere: Adonis urma să
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
a câștigat. Despre acest moment, autorul a comentat într-un interviu: „"Tema era (...) cea din «Solaris» al lui Tarkovski, tratată în cheie comică - unde se duce omenirea atunci când nu mai există nicio planetă de cucerit. Nu e o poveste prea seducătoare pentru piața românească. (...) Tudor Giurgiu a fost în comisia de atunci a concursului HBO, iar după ce a citit scenariul a venit să-mi strângă mâna"”. La începutul anilor 2000, Dinulescu a participat sub aliasul colectiv Ionescu la realizarea piesei „România
Luca Dinulescu () [Corola-website/Science/321517_a_322846]
-
italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban "Don Juan" și "Pândă și seducție" au repus în circulație multe dintre ideile din "Jurnalul seducătorului", emise de Kierkegaard. Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
mega-evenimentelor nu au mai mult succes? </b></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO">De ce critică la adresa candidaturilor și mega-evenimentelor nu dă mai multe rezultate? Sau, altfel spus, de ce candidatura pentru mega-evenimente este atat de seducătoare? Cum și de ce au ajuns mega-evenimentele să fie dominante?</spân></spân></spân></spân></p> <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;">[...]</spân></spân></p> <spân style="font-family: Cambria,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân style="font-family
Războiul candidaturilor: Capital emoţional şi urbanism antreprenorial în competiția din Spania pentru titlul de CEaC 2016 - fragmente* () [Corola-website/Science/296103_a_297432]
-
la persoana I. Din aceasta, detectivul deduce că Douglas s-a identificat el-însuși cu eroul povestirii, romanul putând fi unul autobiografic. Holmes a înțeles acum totul. El și Watson merg să o viziteze pe Isadora Klein, o femeie bogată și seducătoare care se folosea de bărbați pentru a obține ceea ce voia. Aceasta este pe cale să se mărite cu tânărul duce de Lomond, deși există o diferență de vârstă între cei doi. La început, doamna refuză să-i primească. Cu toate acestea
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Eric a avut o reputație teribilă. El a făcut rareori ceea ce a spus că va face și niciodată nu și-a păstrat promisiunea. În plus, el a fost un seducător ", neținând seama de vârsta sau statutul femeilor pe care le urmărea. Incapacitatea lui de a se controla în cele din urmă l-a costa viața. Legenda spune că mai mulți nobili au făcut un jurământ că îl vor asasina pe
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
vorba, se pare, de un personaj frumos și de o forță neobișnuită, ca urmare a antrenamentului său. Latura sa copilărească ca și o latură mai întunecată, oscilarea sa constantă între aristocrație (Raoul d'Andrésy) și plebe (Arsène Lupin), un caracter seducător și misterios, i-au asigurat succesul în rândul numeroșilor cititori. Lupin își dovedește talentul în numeroasele aventuri care urmează cronologic și au loc în Franța din perioada Belle Époque și, apoi în Années Folles. Nicio enigmă nu scapă înțelegerii personajului
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
crimă și respectul pentru femei îl face să fie foarte simpatic și astăzi pentru un public larg: el restituie unele bijuterii furate de la femei frumoase doar pentru a obține de la acestea un mic zâmbet. Șarmant, el nu este decât un seducător infailibil, ceea ce-i conferă personajului o dimensiune mai umană în comparație cu alte personaje literare. El dă dovadă și de patriotism, mai ales în timpul episoadelor situate în perioada Primului Război Mondial. Ia inițiativa mai multor operațiuni diplomatice în favoarea Franței, care ar fi schimbat, după cum
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând mai multe picturi, schițe și desene, este povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea idealizată a femeii eterne: când amantă, când vrăjitoare, când ucigașă, când zeiță. În compoziția sa poetică ""Orfeu"", Moreau înfățișează o
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
contagioase. Și chiar când nu suntem de acord cu el, trebuie să-i admirăm profunzimea, substanța și autenticitatea gândirii sale. Mulți au admis cât de mult i-au influențat umanismul și autenticitatea acestuia, cu alte cuvinte Eliade juca rolul unui seducător.” Apar pe urma Rodica Ionesco (soția lui Eugen Ionescu) și față acesteia Mărie France Ionesco. Ele ne dau foarte interesante amănunte despre relațiile dintre Eliade și Ionesco, precum și Lisette Perlea, sora lui Christinel și soția cunoscutului dirijor la Scală și
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
critici, fiind cotat cu un calificativ rar întâlnit pe Rotten Tomatoes, 99% („Certified Fresh”) cu 85 din 86 de recenzii pozitive. Criticul de film Roger Ebert a acordat filmului patru stele din patru și l-a catalogt drept „frumos și seducător, cinic și torsionat, unul dintre cele mai bune filme de anul acesta.” La o dată ulterioară l-a inclus în lista personală de „filme bune” și l-a descris ca fiind un „film noir, așa și este, ba chiar mai mult
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
sale. Hoffmann îi poruncește să o aducă pe Coppélia în fata invitaților curioși. Pentru a-l compromite pe Hoffmann și a-l aduce în pragul falimentului, unul dintre invitați se furișează în laboratorul lui Coppélius și se travestește în păpușa seducătoare. Spre deliciul asistenței, presupusa Coppélia cucerește bărbații, unul după altul. Distracția continua până când Franz cade și el "victima" păpușii, stârnind gelozia proaspetei sale soții și supărarea tatălui. La rândul său, Coppélius devine gelos. El smulge "păpușa", care tocmai îl îmbrățișa
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
vreme, Franz revine în locul unde a cunoscut-o pe Coppélia, căutând-o în zadar. Preocupat, nu își da seama că Swanilda l-a urmărit până aici. Supărată, ea privește cum Franz, aflat încă în puterea vrăjii, rememorează întâlnirea cu păpușa seducătoare. Intrat pe ușa secretă, Coppélius reapare, căutând o batistă pierdută de Coppélia. Franz și Coppélius se întâlnesc. Franz îi mărturisește inventatorului că s-a îndrăgostit de Coppélia și că și-ar da chiar și viața să o mai vadă o dată
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
neputând să-și impună prin proprie voință regula castității, și-a suprimat dorințele carnale prin castrare. Alungat din comunitatea cavalerilor de către Titurel, Klingsor alege spiritul răului și va purta cavalerilor o ură nemărginită. El reușește să atragă în cursă, cu ajutorul seducătoarei Kundry, aflată sub vraja lui, câțiva gardieni ai Sfântului Graal, pe care îi ține prizonieri în castelul său și pe care vrea să-i întoarcă împotriva vechilor lor colegi de arme. Titurel îmbătrânește, însă este menținut în viață datorită Sfântului
Parsifal () [Corola-website/Science/323044_a_324373]
-
de-al treilea copil, Pauline, a cărei paternitate este uneori atribuită lui Talleyrand. În ciuda faptului că a fost însoțitoarea lui (el avea cu 39 de ani mai mult decât ea) ea a avut mai mulți iubiți câștigând o reputație de seducătoare formidabilă și născând trei fiice nelegitime (dintre care una născută în 1816 a fost probabil Božena Němcová, marea scriitoare cehă, tatăl ei fiind contele Karel Jan Clam Martinić, iubitul ei de la Congresul de la Viena; celelalte două, Julie Zulmé și Antonine
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
său. Împins de sora lui care este scenaristă, el a trimis manuscrisul la Editions Robert Laffont la începutul lui 1999. Opt zile mai târziu, editura l-a anunțat că manuscrisul va fi publicat. Povestea scrisă de el este atât de seducătoare și de convingătoare, încât a fost prezentată editorilor din străinătate înainte de a fi fost publicată în Franța. Un "pitch" scurt trimis la Los Angeles a provocat interesul marilor studiouri de film americane. Este debutul. În noaptea de 20 spre 21
Marc Levy () [Corola-website/Science/316726_a_318055]
-
se decupează din peisaj (cu excepția, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei și nu mănânci, cum să mori sănătos?”), fiindcă eul memorialistului este copleșitor. În plus, în gura celor mai multe sunt puse, invadant, convingerile autorului. N-are-a face, de vreme ce acestea sunt seducătoare. Sunt pagini ce strălucesc a Gh. Brăescu, Tony Bacalbașa, Păstorel prozatorul sau Mușatescu (v. de ex. «Intermezzo la băi»), răsucite cu șart ca să dea un exemplu Valahiei de azi. Spre exemplu, cum va fi viitorul politic? Simplu: «o să fie ca
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
Flondor. De multe ori, au fost situații bizare, când neatenția a devenit trădare. Un astfel de caz s-a petrecut în anul 1920, când se refugiase la Hotin, venind din Galiția, o distinsă doamnă, însoțită de două fiice, frumoase și seducătoare. Stabilte la Cernăuți, una din tinere s-a căsătorit cu un consul francez, iar, cealaltă l-a cunoscut pe generalul Ludovic Mircescu, comandantul Diviziei a 8-a, cu sediul la Cernăuți. Tânărul general de cavalerie, care frecventa luxoasele saloane ale
Ludovic Mircescu () [Corola-website/Science/304869_a_306198]