1,005 matches
-
verrät die Genese der polemischen Energie von Arghezi, durch die Hervorhebung einiger relevanten Aspekte aus der Biographie des Dichters, die implizit oder explizit in seinem konfessionellen Diskurses anwesend sind, sei dieser persönlich (so wie die Korrespondenz) oder offen/öffentlich (wie seine Publizistik); die zweite Richtung beschreibt und nuanciert das Bild des homo polemicus, durch seine moralische Dimension. Hier hat uns besonders die Art beschäftigt, in der der Moralist sich ausdrückt, durch die ästhetische Einzigartigkeit durch die er den ethischen Inhalt seiner
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aus der Biographie des Dichters, die implizit oder explizit in seinem konfessionellen Diskurses anwesend sind, sei dieser persönlich (so wie die Korrespondenz) oder offen/öffentlich (wie seine Publizistik); die zweite Richtung beschreibt und nuanciert das Bild des homo polemicus, durch seine moralische Dimension. Hier hat uns besonders die Art beschäftigt, in der der Moralist sich ausdrückt, durch die ästhetische Einzigartigkeit durch die er den ethischen Inhalt seiner Uberzeugungen darstellt. Im vierten Kapitel, Explizit und Implizit im polemischen Diskurs von Arghezi, haben
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
limbaj. Înseamnă și să fii respins in afara numelui tatălui fiindcă a te supune înseamnă să asculți și să aparții. Să asculți de tatăl tău înseamnă să te i te supui, să-ți cunoști locul (gehorden, hören wollen, gehören, wohin sein Wesen gehört). Să te sustragi acestui discurs înseamnă să-ți pierzi locul, să fii fiul pierdut, oaia rătăcită, vagabondul nomad al deșertului. Nu împărtășim convingerea Marhei Robert că Franz Kafka s-a interesat mai întâi de limbaj și mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile ontologice europene, abjurând (momentan) spaimele trecerii. Poetul din Vămile pustiei se vrea "Sein und Lichtung / Pithie și vrăjitoarele Diotimei" -, un vizionar amintitor de Hölderlin. Fără să fi avut un program estetic declarat, în deceniile al șaptelea și al optulea ale secolului trecut se afirmau câțiva debutanți dintr-o promoție a ruralilor: Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în totalitatea lor, sub severă observație, din unghiuri diverse și să le delimiteze cu precizie în sfera lor de cuprindere, formală ori semantică. Este un prim și obligatoriu demers hermeneutic. Punînd în mișcare instrumentalul analitic al lui Martin Heidegger din Sein und Zeit, autoarea dovedește perfectă aplicare pe teren mioritic în ce privește constituirea și fenomenologia Dasein ului. Se constată că nu numai despre un Păstor pierdut în pustietate geografică este vorba în Miorița, în primul rînd, ci despre Ființă ca prototip al
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
4 Teoria, critica și istoria literară 1. Philip August Boeckh, Encyklopădie und Methodologie der philolo-gischen Wisenschaften Leipzig, 1877 (ediția a II-a, 1886). 2. F. W. Bateson, Correspondence, în Scrutiny, IV (1935), pp. 181-185. 3. Ernst Troeltsch, Der Historismus und seine Probleme, Tubingen, 1922; Der Historismus und seine Vberwindung, Berlin, 1924. 4. Hardin Craig, Literary Study and the Scholarly Profession, Seattle, statul Washington, 1944, p. 70. Vezi, de asemenea, pp. 126-127: "Ultima generație a hotărât, într-un mod cam neașteptat, că
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Vezi și Oskar Walzel, Objektive Erzăhlunc/, în Das Wortkunstwerk, Leipzig, 1926, p. 182 și urm. și J. W. Beach, The Twentieth-Century Novel, New York, 1932. 25. Ludwig, op. cit., pp. 66-67: Structura romanelor lui Dickens se aseamănă cu cea a unor piese: Seine Romane sind erzăhlte Dramen mit Zwischenmusik, d.i., erzăhlter. Despre James si Ibsen, vezi Francis Fergusson, James' Idea of Dramatic Form, în Kenyan Review, V (1943), pp. 495-507. 26. Despre "descriere" și "dramă" vezi James, Art of the Novel, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
marcante personalități în domeniul istoriei religiilor. Importanta sa monografie despre profetul Islamului a fost tradusă în numeroase limbi: Muhammaed: Hans liv och hans tro, Stockholm, 1930 = Muhammed: The Man and His Faith, 1936 (trad. de Theophil Menzel)/New York, 1956 = Mohammed: Sein Lebenund sein Glaube, Göttingen, 1932. Dintre lucrările sale, vezi și Der Ursprung des Islams und das Christentum, 1926 (despre influența creștinismului siriac asupra Islamului timpuriu); Die Frage der religiösen Anlage. Religionsgeschichtlich beleuchtet, Uppsala, 1932. Cf. s.v. Annemarie Schimmel, „Tor Andræ
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în domeniul istoriei religiilor. Importanta sa monografie despre profetul Islamului a fost tradusă în numeroase limbi: Muhammaed: Hans liv och hans tro, Stockholm, 1930 = Muhammed: The Man and His Faith, 1936 (trad. de Theophil Menzel)/New York, 1956 = Mohammed: Sein Lebenund sein Glaube, Göttingen, 1932. Dintre lucrările sale, vezi și Der Ursprung des Islams und das Christentum, 1926 (despre influența creștinismului siriac asupra Islamului timpuriu); Die Frage der religiösen Anlage. Religionsgeschichtlich beleuchtet, Uppsala, 1932. Cf. s.v. Annemarie Schimmel, „Tor Andræ”, în Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lui S. se produce în 1983, cu apariția cărții de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. Ulterior publică mai multe volume de poezie, teatru, critică literară și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
într-o conferință că "La typologie ne peut apporter de preuves de l'apparentement d'une langue à une famille, ni non plus d'apparentement plus étroit à un sous-ensemble de langues plutôt qu'à țel ou țel autre au sein d'une même famille de langues: leș langues changent de types et des langues de familles différentes peuvent être de même type, quel que soit le genre de typologie prise en compte, que ce soit l'ancienne distinguant langues flexionnelles
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
und Kategorien von Funktionen und Verfahren, der einheitlichen Prinzipien der inhaltlichen und materiellen Strukturierung einer Sprache. Das Sprachsystem stellt jeweils durch seine funktionellen Einheiten die höhere Einheit von auf der Ebene der Sparchnorm verschiedenen Realisierungen dar, und der Sprachtypus durch seine höheren Einheiten (Typen und Kategorien bzw. Prinzipien) die Einheitlichkeit von auf der Ebene des Sprachsystems verschiedenen Funktionen und Ausdrucksverfahren. Und șo, wie sich das Sprachsystem în der Sprachnorm (bzw. în mehreren Sprachnormen) realisiert, realisiert sich der Sprachtypus im Sprachsystem (bzw
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
zum Rechtssystem dazugehören, und die daraus folgenden Kontroversen, werden auch im ersten Kapitel angegangen. Das zweite Kapitel ist der förmlicher Strukturierung von rechtlichen und moralischen Normen, ihrer Charakteristiken und Klassifizierungen gewidmet. Weiterhin wird die Theorie, anhand welcher müssen nicht aus sein abgeleitet werden kann, erläutert. Am Ende des Kapitels werden verschiedene Theorien über die Quellen der Normativität bei den Philosophen der Moderne hervorgehoben. Das letzte Kapitel dieser Arbeit beschäftigt sich mit der Identifizierung der Bruchstelle zwischen Recht und Moral aber auch
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de poèmes inédits, pentru care Centre Național du Livre îi acordă o bursă. Se apropie și de creațiile altor poeți și, mai rar, de textele unor prozatori români, publicând studii, articole și tălmăciri în „Action poétique”, „La Quinzaine littéraire”, „Europe”, „Seine et Danube”, „MEET”, „Poésie”, „Missives”, „Cahiers Benjamin Fondane” (Israel), „Continuum” (Israel) ș.a. ori în reviste din România - „Apostrof”, „Poesis”, „Observator cultural”, „Vatra”. În decembrie 1997 s-a realizat la Théâtre-Poème din Bruxelles, în cadrul festivalului „Pour un symbolisme européen”, un spectacol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
ianuarie; Marta Petreu, Poeți români în limba franceză, APF, 2002, 9; Marie-France Ionesco, „Images et livres de France”, „Bulletin de la Société Paul Claudel”, 2002, 168; Gaspard Hons, Le Phi nouveau est arrivé, „Tageblatt”, 2002, decembrie; Daniel Pozner, Huit poètes roumains, „Seine et Danube”, 2003, 1; Gisèle Vanhèse, „Images et livres de France”, „Romantisme”, 2003, 119; O meserie minunată și ingrata în același timp. Odile Serre în dialog cu Gabriela Adameșteanu, „22”, 2003, 2. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
Kant have been Utilitarian?”, în M.R. Hare, Sorting out Ethics, Clarendon Press, Oxford, 1997, pp. 147-148.) 2. Critica rațiunii practice, tradecere de Nicolae Bagdasar, Editura Știinifică, București, 1972, p. 118. 3. „Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht in der Praxis”, în Immanuel Kant, Sämtliche Werke, Bd. VI, Karl Vorländer (ed.), Verlag von Felix Meiner, Leipzig, 1922, p. 83. 4. Întemeierea metafizicii moravurilor, pp.14-15. Citatele din această lucrare sunt date după traducerea lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Metafizicii moravurilor. Chiar dacă fundamentele concepției kantiene asupra moralității, așa cum au fost prezentate ele în Imm și Crp, oferau resursele necesare pentru a rezista unei asemenea tentații. NOTE 1. Vezi Immanuel Kant, „Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht für die Praxis”, în Op. cit., pp. 73-74. 2. Ibidem , p. 74. 3. Ibidem, p. 79. 4. Persoana cea mai apropiată de Kant, în ultimii ani ai vieții sale, Ehrgott A.Ch. Wasianski, consemna, în amintirile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Imm. Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 163. 10. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 14. 11 Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 65. 12. Vezi Immanuel Kant, Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht für die Praxis. 13. Vezi Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 205. 14. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 226. Ce-i drept, Kant nu și-a afirmat în mod deschis dezacordul cu înțelegerea curentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Höffe, Immanuel Kant, Verlag C.H. Beck, München, 1988, îndeosebi pp. 247-258. Vezi în această privință o remarcă scrisă de Kant pe o foaie separată, care se afla în păstrare la Universitatea din Königsberg, remarcă reprodusă în Fr. Paulsen, Immanuel Kant. Sein Leben und seine Lehre, Fr. Frommanns Verlag, Stuttgart, 1898, p. 48. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, pp. 222-227. Judecata finală a filosofului cu privire la asemenea practici va fi una deosebit de aspră: „Tot ceea ce omul crede că poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu nu mai poate fi întrezărit. Or, diavolul jubilează acolo unde se ascunde cel mai bine. El este Nimeni, non-persoană. Vom înțelege acum de ce a insistat atât de mult Părintele Stăniloae asupra dogmei unui Dumnezeu-Persoană. Din unitatea ontologică în Ființă (Sein), Părintele Stăniloae ajunge la unitatea ontologică în Dasein, demers foarte apropiat de al lui Heidegger. La ambii, prețul e o deconstrucție, una în plan teologic (vizând teologia scolastică supraviețuindă), cealaltă în plan metafizic. Deși omul modern e scindat, în el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu are realitate în sine. Spațiul și timpul sunt, zice Părintele Stăniloae, cele mai frumoase daruri oferite de Dumnezeu creaturii. Ele ne apar, în definitiv, ca forme de existență ale lumii și ale persoanei. Țin, așadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant, Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de "subiectivitatea" spațio-timpului, ei se apropie, implicit, de teologia personalistă a Părintelui Stăniloae. Dar acești gânditori riscă să rămână prizonieri ai subiectivității, cum a pățit-o chiar un teolog ca abatele Berkeley. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poetic") și pragmatist ("politic"). Evident că preferă ultima soluție, dar într-o coabitare cu scientismul 166. Neopragmatismul lui Rorty preia linia kantiană a fenomenologiei, trecută prin pozitivism și pragmatism. Adevărul ființei, ca și la Heidegger, e identificabil în Dasein, căci Sein înseamnă antiteza adevărului. Rorty preferă adevărul literal și respinge pe cel metaforic, predominant la Heidegger, la Blaga, la Noica. Pentru el, cuvântul nu e logos, nu conservă nimic dintr-o pretinsă limbă a zeilor, ci este un vehicul și nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cel care a arătat că romanul este genul caracteristic al democrației (iar nu poezia!), în lupta pentru libertate și egalitate 182. Estimp, Heidegger ne-ar fi învățat, în prelungirea expresionismului, că tehnologia a ucis Occidentul. De aceea, pentru autorul lui Sein und Zeit, Occidentul veritabil începe cu presocraticii, pe când epoca modernă a însemnat uitarea Ființei. În 1935, Heidegger aprecia că Rusia lui Stalin și America lui Roosevelt erau, metafizic, identice, iar în 1945 găsea holocaustul, bombardarea Dresdei și expulzarea etnicilor germani
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]