422 matches
-
anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Locuitorii satului au suferit de foamete în anii 1946-1947. Începând din anul 1991, satul Seliștea face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 17 (2+15), reprezentând 0,93% din populație . În prezent, satul are 1.560
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 17 (2+15), reprezentând 0,93% din populație . În prezent, satul are 1.560 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Seliștea era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
În legătură cu ultimul fragment citat din cronica lui Ureche, Panaitescu o socotește doar o interpolare târzie, lipsită de suport: în 1423, Alexandru cel Bun întărește, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. În 1435, boierul moldovean Petre Hudici stăpânește seliștea Lumineni pe Milcov. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeași perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ținutului Putnei. La final, Panaitescu face o referire la tratatul din 1475 între Ștefan cel Mare și Matei Corvin, în care
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ca Chișinăul, Bălțiul, Tighina. În 1902 populația orașului constituia 14.800 locuitori, inclusiv: 7.000 evrei, 5000 moldoveni, 2.800 ruși, ruteni și alții. În acea perioadă suprafața pământului, care aparținea orașului, era de 1.282 desetine, inclusiv 400 cu seliște. Din dealul Ivanos se extragea cel mai bun var, cu care se făcea comerț întins. Orașul mai deținea fabrici mici de lumânări și mai multe tăbăcării. În anul 1907 la Orhei este deschis un gimnaziu de fete cu 4 clase
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Osenovo, Filipovo Babiak, Belita, Zlatarița, Gălăbovo, Dagonovo, Kraiște, Kuziovo, Liutovo, Orțevo, Palatik, Gorno Kraiște, Ciereșovo Izgrev, Belo Pole, Bistrița, Blagoevgrad, Buchino, Bălgarcievo, Gabrovo, Gorno Hărsovo, Debocița, Delvino, Drenkovo, Dăbrava, Elenovo, Zelendol, Klisura, Leșko, Lisiia, Marulevo, Moștaneț, Obel, Padeș, Pokrovnik, Rilți, Seliște, Logodaj, Țerovo Banician, Borovo, Breznița, Bukovo, Gospodinți, Goțe Delcev, Delcevo, Dobrotino, Dragostin *, Kornița, Lăjnița, Musomișta, Sredna* Baldevo, Gorno Drianovo, Gărmen, Debren, Dolno Drianovo, Dăbnița, Kovacevița, Krușevo, Leșten, Marcevo, Ognianovo, Oreșe, Osikovo, Ribnovo, Skrebatno, Hvostiane Vlahi, Kresna, Gorna Breznița, Dolna Gradeșnița
Regiunea Blagoevgrad () [Corola-website/Science/297180_a_298509]
-
hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la 15 august. Ctitorul bisericii este Ioan Sbiera, de aceea lăcașul de cult mai este numit și astăzi Biserică Sbierenilor. Biserică a fost mutată ulterior la ieșirea din orașul Siret, în Drumul Sucevei, în locul numit Seliște (loc unde a fost cândva un sat), numit și Satul Vechi. Deoarece lăcașul de cult avea inițial hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar în acea zi se organiza și bâlciul orașului, hramul bisericii a fost schimbat în cel de "Sfanțul Dumitru
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
au așezat în secolul al XIX-lea câteva familii de emigranți ruteni. Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horăit pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului Seliștea. Așezarea se află în apropiere de Biserică Uspenia. Pe hărțile militare austriece așezarea apărea sub numele de „Russnakendorf” („Satul rusnacilor”, în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”. Mică comunitate de greco-catolici ruteni folosea pentru slujbele religioase
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Biserica de lemn din Seliștea, comuna Isverna, județul Mehedinți, a fost construită în 1820 . Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica datează din anul 1820 și îl are ca ctitor pe popa Ștefan, fiul preotului
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
lui Petru Șchiopul scrisă de uricarul ieșean Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri pentru mori și prisăci. În ce privește locul viitorului municipiu Bălți, documentul nu indică nicio așezare. Totuși este menționat o așezarea, de asemena, denumită "Bălți". Aceste Bălți, puțin cunoscut opiniei publice, a fost un participant al politicii
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
recomandă înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Prima menționare a prezentei în Siret a greco-catolicilor ruteni (ucraineni) datează din anul 1780, când primul grup de emigranți ruteni s-a stabilit în hotarul orașului pe un loc numit Seliștea, situat între Dealul Horăitul Înalt și Dealul Târgului, în apropierea Drumului Sucevei. Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horăit pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
situat între Dealul Horăitul Înalt și Dealul Târgului, în apropierea Drumului Sucevei. Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horăit pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului Seliștea. Așezarea se află în apropiere de Biserică Uspenia. Pe hărțile militare austriece așezarea apărea sub numele de „Russnakendorf” („Satul rusnacilor”, în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, există în
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
micului lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Suceava cu codul . În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Ipotești ( ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel, și toponimul "Seliște/siliște" face referire la un loc pe care a fost așezat mai demult un
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel, și toponimul "Seliște/siliște" face referire la un loc pe care a fost așezat mai demult un sat; vatra satului. În zona ,Lan”, la jumătatea terasei superioare a răului Suceava, pe drumul ce face legătura între drumul județean DJ 208 Suceava - Bosanci și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
se referă la o mare apropiere (înfiere?) între Dumitrașco diacul și un anume Nicolai Gafenco, personaj care apare în documente o singură dată, în septembrie 1665, însă această apariție, lucru de luat în seamă, are loc în preajma satului Cordăreni (în seliștea Glodeni); în sprijinul acestei prime ipoteze, e și faptul că în documentul din 23 martie 1681 diacul Dumitrașco apare fără ceea ce numim astăzi nume de familie, de abia din aprilie 1707 documentele amintindu-l numai cu formula „Dumitrașco Gafenco uricarul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
1 noiembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, în ciuda vechimii sale. În anul 1774, când nordul Moldovei (Bucovina) a fost anexat de Imperiul Habsburgic, teritoriul actualului sat Dănila de pe pârâul cu același nume era o seliște pustie. Acea seliște era cunoscută sub numele de Dănilești, cut al satului Măriței. După unele surse, denumirea satului Dănila ar proveni de la numele crâșmarului Dănilă Julei, care avea o crâșmă pe moșia Mănăstirii Ilișești, de care ținea și teritoriul actualului
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, în ciuda vechimii sale. În anul 1774, când nordul Moldovei (Bucovina) a fost anexat de Imperiul Habsburgic, teritoriul actualului sat Dănila de pe pârâul cu același nume era o seliște pustie. Acea seliște era cunoscută sub numele de Dănilești, cut al satului Măriței. După unele surse, denumirea satului Dănila ar proveni de la numele crâșmarului Dănilă Julei, care avea o crâșmă pe moșia Mănăstirii Ilișești, de care ținea și teritoriul actualului sat Dănila. În
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni și Buțcăteni, jumătate din satul Purcelești, plus seliștea Șopârlenilor. În prezent, o stradă din municipiul Suceava îi poartă numele.
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
„Așezarea de tip urban” (în - "posiolok gorodskogo tipa", abreviat: - "p.g.t."; în - "selișce miskoho tîpu", abreviat: - "s.m.t."; în - "pasiolak haradskoha tîpu"; în ; în - "seliște ot gradski tip"), numită în Republica Moldova așezare de tip orășenesc sau localitate de tip orășenesc, este o denumire oficială pentru un tip de localități cu caracter semiurban (sau foste orășele) din fosta Uniune Sovietică și zece state actuale ex-sovietice, din
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
urban, cea mai mare fiind — Kivșarivka, din regiunea Harkiv, cu puțin peste 20.000 de locuitori. La 1 ianuarie 2011 în Uzbekistan 1065 de localități aveau statut de așezare de tip urban. În Bulgaria primele așezări de tip urban (în , "seliște ot gradski tip") au fost înființate printr-o lege emisă pe 15 septembrie 1964. Inițial în țară au fost declarate "așezare de tip urban" doar trei localități: În anii 1970, alte 30 de localități rurale au fost declarate "așezare de
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]