9,019 matches
-
Rodica Zafiu Termenii argou și jargon par să-și confirme, printr-o deviere semantică, trecerea din terminologia de specialitate (lingvistică) în uzul popular. Pentru lingviști, cele două cuvinte, care denumesc subsisteme ale limbii, pot apărea la plural doar în măsura în care se referă la limbaje sau varietăți diferite (argoul lumii interlope și argoul tinerilor, jargonul medicilor
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
și argourile sînt cel mai adesea calificări echivalente: "având în vedere că ești locat(ă) departe e foarte posibil să nu fii la curent cu anumite jargoane dâmbovițene" (doizece.ro); "văz că ai acumulat argouri mioritice" (romania. emiweb.org). Devierea semantică reprezentată în acest caz de concretizare mi se pare inacceptabilă în limba cultă, în care există posibilitatea de a folosi pentru accepția respectivă sintagme - cuvînt argotic, termen de argou, cuvînt din jargon - și chiar derivate: argotism(e). Ceea ce nu înseamnă
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
citat probabil din comoditate sau pentru culoare locală - în unele texte istorice pe teme interetnice redactate în engleză: "the Regatean majority", "Regatean ethnicity", "the Regatean elite", "most Regateans" etc. (date culese tot din Internet). în fine, ar merita investigate modificările semantice și instrumentalizările politice care fac uneori să se reflecte în cuvîntul regățean și o altă perspectivă motivată istoric: cea a basarabenilor.
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
și în rezolvarea cazurilor de conștiință", care denumește, prin extensie, și o "persoană pedantă și meticuloasă"; în spaniolă situația e asemănătoare. în franceză (de unde româna a preluat cele două cuvinte), casuistique apare cu sensul teologic normal și cu o extindere semantică ușor peiorativă, ca tendință spre exces de subtilitate; același lucru apare la casuiste; în engleză, casuistry și casuist sînt poate mai des folosite cu valoare peiorativă, prin apropierea de sofistică. Revenind la dicționarele noastre, trebuie spus că excesul negativ e
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
elev. În enunțul Poetul se simte coborât din acest punct de vedere pe o treaptă subumană de început al existențianismului� (e vorba despre Bacovia, Lacustră) eroarea �de bătaie� nu e cel mai grav lucru: chiar după refacerea cuvîntului �existențialism�, nepotrivirea semantică cu contextul rămîne la fel de mare. Limbajul acestor comentarii � foarte inegale ca valoare � oferă destule exemple pentru defectele stilului didactic al lecțiilor tradiționale de literatură română: abuzul clișeelor, elogiile hiperbolice, acumularea de abstracții vagi, introducerea dogmatică și prea puțin motivată a
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
nu a existat nici o clipă, de republici zise "sovietice", adică așa cum ele nu au fost niciodată�, deoarece, indiferent de interpretarea lor, e vorba de o realitate istorică. De asemenea, spre deosebire de Alexandru George, ni se pare posibilă o lărgire a sferei semantice corespunzătoare vocabulei �colaboraționism� (ea funcționează deja ca atare), care nu se cuvine neapărat redusă la �un fenomen fără comparație cu ceea ce s-a întîmplat în regimul comunist�. Comparația� se poate foarte bine susține, în ciuda faptului că regimul comunist a durat
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
cu atît mai mult este excitată capacitatea de receptare a lor. Miza este de a aduce dovezi despre un trecut ireproșabil, mai îndepărtat sau mai apropiat, dar și de a înzestra cuvintele cu o putere magică, putere care, dincolo de încărcătura semantică, să atragă și să "afecteze" inima ascultătorului/ privitorului/ cititorului. Dacă am face o revalorificare a unor teorii ce țin de estetică, ar trebui să spunem că "realismul magic" aparține unui asemenea tip de discurs, ce ascunde continuu realitatea, înecînd-o într-
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Petrescu sunt nominalizați de 5 și 4 ori!). Oricât de drastice delimitări am opera între speciile biograficului (parcă termenul de genuri este prea generos, făcând loc imprecisului, trecerii vizibile de frontiere explicabile), autobiografia rămâne mai severă în propriu-i fief semantic. Dar și cea mai dispusă a intra în variantele literaturii propriu-zise. Natura eului creator își ia din autobiografie atâta sare câtă îi trebuie, cât să-și adjudece dăinuire estetică. Numai așa mă pot dumiri de ce autobiografiei i s-au rezervat
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim!” - cf. Good morning!), până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau doar FIINȚE CU SÂNGE RECE șI LIPSITE DE PASIONALITATE; CELELALTE S-AU
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Maestrului este una erotico-sexuală. și novicii, văzând reiterarea cuvântului “orgasm”, vor întreține această falsă idee, despre Poezia Poetului! Să fie, aici, și o oarece ușurătate a Maestrului, care mai derapează, când și când... poate calculat, atrăgând cititorul în viitoare capcane semantice: “Zdrențe bikini chiloțeii primelor orgasme” (cf. Un pamphlet, ma non troppo)...?! Se poate. Pentru că, iată ce structură sintagmatică domină semantica “orgasmului”, din acest volum “evuian” (și nu numai!): “Ontologia orgasmelor tale/și verticala punere-n cruce a/Îngerului în organic
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
chiar șocantă prin îmbinarea neobișnuită a termenilor (închis-am fericirea în str`mtul ei hotar, unde epitetul str`mt se referă atît la scepticismul poetului privind dimensinile fericirii umane, cît și la suprafața restrînsă a domeniului de la Argeș). Încastrarea figurilor semantice una într-alta reapare la începutul strofei secunde, în care epitetul metaforic provoacă o comparație, să spunem, de gradul doi (viile de aur ca banii într-o salbă), aflată și ea în cadrul unei metafore inițiale. Iar nuci bogați în umbră
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
în cadrul unei metafore inițiale. Iar nuci bogați în umbră, umbrind o casă albă, printr-un ingenios parigmenon sursă de aliterație, dă măsura subtilității limbajului lui Pillat, a aplecării lui spre jocuri de cuvinte. Raportate la doar primele două strofe, figurile semantice saturează textul; poetul manifestă o dispoziție figurativă continuă, plină de fantezie, în ciuda versului de aparențe cuminți. Ca orice clasicist tardiv, el profită de mutațiile grave ale limbajului poetic petrecute în epoca simbolistă și după aceea. O situație specială reprezintă apariția
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
și frazarea Ninei Cassian nu prezintă mari obstacole pentru tălmăcitorii din română în italiană, avantajați etimologic, ce își pot permite în extremis chiar inovații. Ridică probleme, de exemplu, perechea antonimica antume/postume din „O foarte simplă poezie”, ce îi deplasează, semantic, centrul de greutate și al carei efect depinde în egală măsură de numărul silabelor și de ecoul lor. În italiană există cuvîntul postumo, mai generos, ca arii de folosire, decît romanescul postum, dar nu și un corespondent pentru antum. Soluția
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
finețe relațiile dintre ele, realizând, în același timp, tensiune dramatică. Și-a construit partitura într-o cheie neoclasică, dar a folosit și numeroase elemente de dans expresionist, care pun în valoare o anumită teatralitate a gestului, a pantomimei cu funcție semantică profundă. În desfășurarea logică a libretului, el a ales acele piese muzicale speciale din Ceaikovski care să-i ofere largi desfășurări ale desenului coregrafic. Nu o dată am apreciat marea sa calitate, aceea de a construi duete remarcabile care prin desfășurarea
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
dat ca exemplu de încifrare de către N. Manolescu: „Dormea întors amorul meu de plumb”, vers cu o conotație multiplă, „ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează (subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
serie de pentru unii, de înseninare pentru alții”. locuțiuni verbale. Vezi a-l mustra (pe cineva) cugetul. Să reținem deocamdată trei formulări: zicale, pilde, Forma substantivală - cugetare vizează reflecția, cugetări prin sinonimie cu maxime, aforisme, deși sferele meditația, judecata, raționamentul. semantice sunt doar tangențiale, adesea pragul de la Toate acestea și multe altele, deoarece verbul unicitatea de sens fiind trecut dezinvolt. Desfășurând rămâne dinamic, chiar prolific, datorită celor două diateze observația, adăugăm sentințe, apoftegme. care îl susțin în comunicare - activă și reflexivă
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
enunțul rămâne elevat, atingând limite filosofice. Iar prin semnul mirării îi dă un aer de solemnitate. Alternanța viață/moarte merită reprezentată de fiecare în parte. Ba, responsabilitatea de încărcătură a celor două sfere Înaintea oricărui comentariu, se cuvine invocat poemul semantice ar merita o bună și dezvoltată bibliografie din arealul Odă (în metru antic), dec. 1883, de Mihai Eminescu, sursă literaturii și culturii popoarelor lumii.evidentă de inspirație pentru Iorga. Tonul imperativ al istoricului cugetător în subtilități literare și filosofice face
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul lor literar, realizat cu concepte din arsenalul filosofiei „...apare clar efortul de depășire a limbajului, a de-construcției semantice”. Tot de aici, revenind la ideea sursei de inspirație din Rigveda, afirmație cade tranșant: orice comparație „se oprește aici”! „Gândirea liturgică a brahmanilor nu este gândirea ecstatică a poetului român. Din prima va ieși mitul cosmogonic, din a doua starea
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
Valeria Coman, ne încântă și ne bucură prin cuvântul său de zeci de ani de poezie. Fiică a preotului Gheorghe Coman, Ana Blandiana a avut șansa de a se hrăni la casa părinților din cuvinte înveșnicite la adevărata lor valoare semantică. De aceea, cuvântul Poetei, în poezie și în exercițiul civic, are rezonanțe peste timp. Ana Blandiana a avut „neșansa”, după unii (transformată în șansă) de a fi fiică a preotului Gheorghe Coman, declarat de comuniști „dușman al poporului”. Motiv pentru
Lumina trebuie să pornească din noi [Corola-blog/BlogPost/93605_a_94897]
-
trebuie să interfereze armonic. Arăt pur și simplu...am avut drept criteriu eficiența imaginii. Deci am ales obiecte care sunt bune...în funcție de ce ar putea însemna bun sau rău”. Este o altă propunere de reflecție făcută trecătorului. El descoperă rețelele semantice dintre obiecte, dincolo de etichetele acestora, pentru că „obiectele sunt legate între ele prin relații pe care etichetele le-ar tulbura”. Lectura obiectului e facilitată și de mânuirea luminii. În Sala Crucii, aceasta e ascunsă inițial privirii, montată fiind pe un perete
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
încuraja semenii, în asemenea drame rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează între disperare („Mi-e sălbatic de dor/ să-mi fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
un plan e, îndeobște, "necurat", iar o afacere, "murdară", se înțelege, ipso facto, ce pot să fie pirgopiile lui Pirgu! Ei bine, acest prea-exotic nume (ce nu are a face, totuși, cu trainicul, buruienosul "pir"14) e, și acustic, și semantic, raportabil, în Craii..., la acela de Bergami, prototipul (obscurissim, dar istoric) al străbunicului lui Pașadia (Măgureanu). Acesta, știe-se, era o venitură sud-danubiană și recentă, un proaspăt parvenit, un "ciocoi nou" (cu toate inefabilele-i "semne" de "înaltă stirpe în
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Rodica Zafiu In zona cea mai tehnică a argoului interlop românesc, cîmpul semantic al diferitelor "specializări" e bogat, dar nu tocmai omogen, nici foarte stabil. Instabilitatea semantică, tipică lexicului argotic, se explică prin circulația sa orală, prin riscurile decodării contextuale și prin periodicele remotivări produse de vorbitorii înșiși. Specializările meseriei de hoț sînt
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
Rodica Zafiu In zona cea mai tehnică a argoului interlop românesc, cîmpul semantic al diferitelor "specializări" e bogat, dar nu tocmai omogen, nici foarte stabil. Instabilitatea semantică, tipică lexicului argotic, se explică prin circulația sa orală, prin riscurile decodării contextuale și prin periodicele remotivări produse de vorbitorii înșiși. Specializările meseriei de hoț sînt desemnate mai ales prin derivate de la obiectul sau metoda furtului, cu ajutorul sufixelor de agent
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]