1,171 matches
-
putea spune. Acea carne ce așază iubirea trupului Între dorință și splendoare, despre care vom vorbi după Încă un periplu prin (ceea ce a devenit) istoria calului ce a trecut, În lumină de lună, prin grădină. Înapoi la cai. Specie și seminție căreia Îi e dată, În aceste pagini, misiunea de a vă Îndruma Înspre și a vă produce un accident de suflet. Imaginați-vă discursul (și astfel istoria ca sumă și succesiune de urme) ca pe un sistem al urmelor lăsate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și, mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ca și salvate de mutilările istoriei: sunt trăsături ce situează lirica lui Ștefan Augustin Doinaș într-un spațiu pe care ne-am obișnuit să-l numim al clasicității. ION POP SCRIERI: Cartea mareelor, București, 1964; Omul cu compasul, București, 1966; Seminția lui Laokoon, București, 1967; Ipostaze, București, 1968; Alter ego, București, 1970; Lampa lui Diogene, București, 1970; Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, București, 1972; Poezie și modă poetică, București, 1972; Versuri, București, 1972; Versuri, pref. Virgil Nemoianu, București
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sunt povestea evenimentelor din trecut și simbolul celor viitoare, adică a celor șapte vârste ale seminției omenești; odihna lui Dumnezeu la terminarea creației simbolizează pacea creștinului întru Dumnezeu după faptele sale bune. Biblia, Augustin o spune de mai multe ori, se servește de un limbaj omenesc, potrivit cu mintea oamenilor, mai ales cu a celor simpli; trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a lui Aron Cotruș, fie poeme în care cuvântul se metamorfozează în imprecații și lacrimi amare ( „O vale de lacrămi și doruri mi-e țara” - Septembrie; „Seminția lui Horia se stinge;/ Vai, vai, și Iancu rătăcește prin pădure/ Și armele nu are cin’ le-ncinge” - La capătul vremii; „Lacul e mâhnit, iar codrii-n somn/ Prind a se urni cu încruntare” - An rău), fie prelucrări ale unor
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sînt povestea evenimentelor din trecut și simbolul celor viitoare, adică a celor șapte vîrste ale seminției omenești; odihna lui Dumnezeu la terminarea creației simbolizează pacea creștinului întru Dumnezeu după faptele sale bune. Biblia, Augustin o spune de mai multe ori, se servește de un limbaj omenesc, potrivit cu mintea oamenilor, mai ales cu a celor simpli; trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arată că destinatarii erau familiarizați cu Cartea lui Daniel (7,3). Trupurile neînsuflețite ale martirilor „vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, limbi și din neamuri [păgâne] vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate” (Apoc. 11,8). Trupurile nu vor fi, așadar, îngropate, semn de supremă dezonoare. Locuitorii pământului se vor bucura văzându‑i morți, dar bucuria lor se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavolul se înverșunează asupra urmașilor ei. Să ne oprim un moment asupra simbolurilor mitologice folosite de autor în acest capitol al Apocalipsei. Femeia reprezintă poporul lui Israel - ea poartă pe cap o cunună de douăsprezece stele care închipuie cele douăsprezece seminții. Nu ne vom ocupa aici de modelele anterioare, „păgâne”, ale acestor simboluri. În schimb, modelul scripturistic se regăsește în bine cunoscutul verset de la Isaia 7,14 (LXX), în care se vorbește despre o fecioară care „va lua în pântece și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
n sânge de strugure, veșmântul său. 12Scânteietori sunt ochii săi de vin, și dinții săi mai albi ca laptele. (Septuaginta, vol. 1, ed. cit.) Dintre cele douăsprezece binecuvântări rostite de Iacob pe patul de moarte, cea adresată lui Iuda și seminției sale este una dintre cele mai ample și mai semnificative. „Numele lui Iuda”, notează M. Harl, „este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh - a verbului ∀∅<ΞΤ”. Același fragment a fost comentat de Hipolit în tratatul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precreștin, versetele 10‑12 aveau o foarte pregnantă conotație mesianică (vezi, de exemplu, unele texte qumranice). Epistola către Evrei (7,14) atribuie această profeție lui Cristos, născut din neamul lui Iuda. În Apoc. 5,5, Isus este numit „leul din seminția lui Iuda” care „a biruit”. Caracterul mesianic, foarte evident în cazul versetelor 10‑12, a „contaminat” versetele 8 și 9, toate acestea formând o secțiune de sine stătătoare. Începând cu Iustin și continuând cu Irineu, Tertulian și Clement, Gen. 49
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul împărătesc al acestei descendențe este limpede arătat de binecuvântările lui Iacob rostite fiului său Iuda: „Iuda, pe tine să te laude frații tăi, mâinile tale în ceafa dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit seminția din care se va naște diavolul. Așa cum Isus s‑a născut din neamul lui Iuda, tot astfel și Anticristul se va naște din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost închipuit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți și vă minunați de marea mea putere, de forța și de autoritatea mea! Ce rege este puternic cum sunt eu? Ce dumnezeu este mare, dacă nu eu? Cine va putea să se împotrivească puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de văduvă creștină” (opinia majorității scriitorilor), protejând Biserica, cultivând bucuriile spiritului, zidind, ctitorind, ajutând. Văduvele sfinte vin și dintr-o istorie scripturistică (proorocița Ana, la adânci bătrâneți, despre Iisus Hristos 187: „Și era și Ana proorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa. Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
-i fie soț, ci doar ocrotitor, Dar să pară logodnic, în fața tuturor. Și s-au gândit să fie un om cucernic, blând, Cinstit, smerit, de neam și nume bun având; S-au prezentat la Templu, doisprezece bărbați, Fiind din fiecare seminție, adunați. Inspirat de Domnul, arhiereul le-a luat Toiegele, și-n Sfânta Sfintelor le-a așezat, Rugându-se ca Bunul Dumnezeu să hotărască, Și ca toiagul celui ales, să odrăslească. Și, o, minune mare! Fiindc-a doua zi, Toiagul lui
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
doua zi, Toiagul lui Iosif, flori de crin odrăsli, Și arhiereul, preoții, cu toți au înțeles, Că el să ocrotească Fecioar-a fost ales! Iosif era tâmplar, de loc din Nazaret, Bătrân și credincios, cinstit, cucernic, drept, Ce se trăgea din seminția lui David Împărat, Deci lui Sfânta Fecioară, i s-a încredințat! Prin Pronie cerească, logodna s-a făcut, Ca-n fața lumii, Pruncul care va fi născut, Pe dreptul Iosif, tată, să-l aibă pe pământ, Precum în ceruri, are
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
ca esență nu pentada, ci tetrada triunghiulară. 50. S-au păstrat două variante ale bizarului jurământ pitagoreic. Prima a fost consemnată de Aëtius (I, 3, 8) și reprodusă în Diels-Kranz, op. cit., vol. I: „Da, jur pe cel ce a dăruit seminției noastre tetraktys-ul,/ Număr ce cuprinde izvorul și rădăcina veșnic curgătoarei naturi”. A doua variantă se află în Hieros Logos într-o formă ușor diferită: naì mav tòn a(metevra yucav paradónta tetraktón pagavn avenavou fuvsewΖ („Da, jur pe cel care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca părinte al tetraktys, dar și ca „izvor al naturii etern curgătoare”. Ultima locuțiune sugerează că odată cu jurământul începe inițierea în doctrina pitagoreică a metempsihozei, a sufletului nemuritor. În loc de yucav („suflet”) însă, cealaltă variantă folosește expresia a(meter hv genehv („seminției noastre, neamului omenesc”) și trimite la cele patru stihii ca „rădăcini” ale naturii generative. Asimilarea lui Pitagora cu însuși tetraktys este clară. Ea este însă de ordin metafizic și nu lingvistic. Ambele variante au coloratură dialectală doriană care atestă vechimea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
devine - din clipa cînd l-a privit măcar o dată - marea lui adoptivă. Apele sale curg chiar în inima lumii, iar Oceanul Indian și Atlanticul îi sînt brațele. Aceleași ape spală cheurile noilor orașe californiene, clădite mai ieri de cea mai recentă seminție de oameni și tot ele spală țărmurile ofilite dar încă somptuoase ale pămînturilor Asiei, mai străvechi decît Abraham; iar între ele plutesc, aidoma unor căi lactee, insule de mărgean, nesfîrșite arhipelaguri necunoscute, precum și impenetrabilele insule ale Japoniei. Astfel, misteriosul și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Kant și deplângea faptul că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare la limitele cunoașterii omenești: „Nu ne mai amăgim cu prezumția de a putea ancora cu gândul în absolut. De seminția metafizicienilor ne separă această luciditate. Căci toți metafizicienii se simt într-un fel moștenitori... ai «revelației divineă - chiar și aceia care în chip declarat și explicit nu mai cred in asemenea revelație divină. Toți metafizicienii de după Kant au căutat să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ascultat glasul, adevărat nu vor vedea pământul pe care l-am jurat părinților lor... Iar pe slujitorul Meu Chaleb, pentru că s-a arătat alt duh În el și M-a urmat, Îl voi duce În țara unde a intrat și seminția lui o va moșteni” (Num. 14,22 sq., LXX). Întrebarea esențială pe care o pune poporul lui Israel: „Oare Domnul este Între noi sau nu?” (Ex. 17,7) se repetă În cazul minunilor săvârșite de Isus. Fariseii Îl Încearcă pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este nici o suflare în ei; 15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri, cînd va veni pedeapsa. 16. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 17. "Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strîmtorare!" 18. "Căci așa vorbește Domnul: "Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]