411 matches
-
soția lui Nebo. Despre cultul de la Palmira, În privința căruia dau mărturie multe documente, scrise sau nu, se cunosc puține detalii. Iese În evidență (și din cauza a ceea ce a ajuns până la noi) rolul unor asociații religioase sau confrerii, continuatoare ale tradiției semitice a marzi¿u/marz¶a¡. Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume derivă din podișul Kerak, delimitat la vest de Mareaxe "Marea" Moartă și la est de valea superioară a Arnonului și de Deșertul Arabiei. Acest teritoriu a fost locuit parțial Încă din secolul al XIII-lea Î.Hr. de neamuri semitice care practicau creșterea animalelor și agricultura. Acestea se organizează Într-un regat propriu-zis probabil În jurul anului 900 Î.Hr., condus, se pare, de Kemoshyat, tatăl vestitului Mesha, cu capitala Qir-Moab (astăzi el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de neamuri semitice care practicau creșterea animalelor și agricultura. Acestea se organizează Într-un regat propriu-zis probabil În jurul anului 900 Î.Hr., condus, se pare, de Kemoshyat, tatăl vestitului Mesha, cu capitala Qir-Moab (astăzi el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și dovedește puternice afinități cu limbile feniciană și ebraică. Istoria moabiților ni-i prezintă implicați În lupte regionale pentru supraviețuire și chiar pentru extinderea teritoriului, mai Întâi Împotriva populațiilor locale, adică Împotriva israeliților. Învinși de David, aceștia reintră, după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționați ca provenind din Creta), dat fiind faptul că izvoarele directe nu furnizează informații explicite În această chestiune. Este vorba despre scurte inscripții care menționează cel mult antroponime compuse uneori din elemente teofore. Realitatea lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care menționează cel mult antroponime compuse uneori din elemente teofore. Realitatea lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Xella, P. (1984), „La religione in Siria durante l’Età del Bronzo”, În AA.VV., Da Ebla a Damasco, Milano, pp. 72-79. Ebla Textele eblaite sunt publicate În seriile ARET și MEE. Archi, A. (coord.) (1988), Eblaite Personal Names and Semitic Name-Giving, Roma. Cagni, L. (1988), „Offerte sacrificali e votive ad Ebla”, În H. Waetzoldt, H. Hauptmann (coord.), Wirtschaft und Gesellschaft von Ebla, Heidelberg, pp. 181-198. Fronzaroli, P. (1988), „Il culto dei re defunti in ARET3.178”, În Miscellanea Eblaitica, Florența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Prophetic Revelations in New Documents from Mari and the Bible”, În VTS, nr. 15, pp. 207-227. Margueron, J.-Cl. (1985), „Quelques remarques sur les temples de Mari”, În M.A.R.I. nr. 4, pp. 487-507. Roberts, J.J.M. (1972), The Earliest Semitic Pantheon, Baltimore. Sasson, J.M. (1979), „The Calendar and Festival of Mari during the Reign of Zimri-Lim”, În AA.VV., Studies in Honor of T.B. Jones, Neukirchen-Vluyn, pp. 119-141. Tsukimoto, A. (1985), Untersuchungen zur Totenpflege („kispum”) in alten Mesopotamien, Neukirchen-Vluyn. Emar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Queenston (Ontario). Hennessy, J.B. (1985), „Thirteenth Century B.C. Temple of Human Sacrifice at Amman”, În E. Gubel și E. Lipinski (coord.), Studia Phoenicia, vol. III, Phoenicia and Its Neighbours, Leuven, pp. 85-104. Herr, L.G. (1978), The Scripts of Ancient Northwest Semitic Seals, Harvard, pp. 55-78. Hübner, U. (1992), Die Ammoniter, Wiesbaden, pp. 247 sqq. Israel, F. (1990), „Note ammonite, II: La religione degli Ammoniti attraverso le fonti epigrafiche”, În SMSR, nr. 56, pp. 307-337. Landes, G.M. (1961), „The Material Civilization of
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspect este important. Putem susține că numele acesta nu se poate să fi fost „inventat” cu ușurință. Dacă israeliții ar fi avut posibilitatea să-și dea un erou național, nu i-ar fi dat un nume egiptean, ci unul tipic semitic, adică ebraic. Moise, prin urmare, nu este un personaj cu totul „inventat”. Este însă dificil să spunem mai multe. Cu siguranță, nu înseamnă că tot ceea ce Biblia povestește cu privire la Moise s-a întâmplat literalmente așa cum îl descrie însăși Biblia. Probabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și Ex 5 vorbesc de o populație de semiți rezidenți în Egipt obligată - din motive strategice sau altele - să construiască o cetate în scop militar, nu departe de Delta Nilului. Există de fapt picturi egiptene care reprezintă sclavi de origine semitică sau asiatică ocupați cu fabricarea cărămizilor. Se poate spune cu certitudine că sunt semiți pentru că iconografia egipteană urmează canoane fixe pentru reprezentarea diferitelor rase. De exemplu, semiții poartă barbă, în timp ce egiptenii sunt fără păr sau poartă o barbă falsă; de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
om reprezentând o picătură din sângele zeiței egiptene. În toate religiilor sângele este sinonim cu viața. De exemplu, potrivit unei tradiții sumeriene, specia umană a luat naștere din amestecul sângelui divin cu pământul. Asociind sângele cu vinul, religiile de origine semitică au vrut să-i dea acestei băuturi valențe de imortalitate. Proprietatea de băutură a nemuririi se regăsește în epoca elenică odată cu instaurarea cultului lui Dionisos. Legat de ciclul vegetal, precum Demeter, zeița grâului, Dionisos a simbolizat mai întâi viața viei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]