461 matches
-
care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume cod, a unui transmițător și a unui canal, a unor zgomote etc.), presupune existența unui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor cuvintelor și gesturilor acestuia la care se adaugă contextul. Semioza didactică se referă la funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
simbolizare de către elevi. În acest sens, semioza didactică reprezintă un ansamblu de activități de simbolizare pe care profesorul le pune în practică, care pot fi acceptate sau refuzate, valorizate în contexte diferite sau uitate de elevi. Ca structură de semne semnificantă, semioza didactică solicită deținerea unor coduri semiotice variate de către profesor și întruchiparea unui repertoriu vast de roluri în interacțiunile cu elevii: interpret, resursă, facilitator, dirijor, actor, negociator, expert, psiholog, inovator, mediator, partener, evaluator, manager etc. Inevitabil, semioza didactică generează și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și pe contextul producerii sale, în postmodernism accentul cade pe audiență/elevi și pe interpretare, în sensul (re-)construirii cunoștințelor. Importantă este viziunea asupra elevului ca subiect al propriei sale formări, la care se adaugă rolul comunicării didactice ca intervenție semnificantă. Impactul unei comunicări didactice eficiente pe parcursul anilor de studiu se observă și în perioada distanțării elevului de profesor pe plan spiritual, când găsim în căile proprii de gândire sau de acțiune ale discipolului ecouri (mai mari sau mai mici) ale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Este evidentă limitarea semnificației cuvântului la anturajul lingvistic al unei entități lingvistice considerate, la co-text; semnificația privea, În special, actul de producere a semnificației unei entități lingvistice de ordin superior. Uzul a mutat Însă accentul de la producerea unor unități lingvistice semnificante, la interpretarea acestora, la determinarea modului În care o entitate lingvistică Își capătă semnificația din circumstanțele În care ea a fost produsă <ref id = "8">Dilley 1999, p. 4 </ref>. În Webster’s Encyclopedic Unabridged English Dictionary of the English
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de regulă este - Însoțit de semne non verbale (gesturi, mimică); În operă, textul propriu-zis (libret-ul) este Însoțit de textul muzical, de gesturi, de mimică, de costumație, de lumini etc. 3) semnul, Înainte de interpretare, se instituie Într-o relație diadică (semnificant - semnificat) În timp ce În procesul de interpretare (În calitate de text) el intră Într-o structură triadică (al treilea element fiind referentul). Autorii propun următoarea definiție a textului: „un sign-act prin intermediul căruia cineva [un emițător] se adresează altcuiva [receptor] despre ceva cu ajutorul uneia
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
un anumit act de comunicare față-În-față (amplitudine, vizibilitate, grad de conformitate cu convențiile ș.a.), ele Însoțesc enunțul și sunt generatoare de semnificație: direcția privirii locutorului este semnificativă indiferent unde este Îndreptată; orice expresie a feței, sau lipsa unei expresii este semnificantă; lipsa gesturilor este de asemenea semnificantă ca și poziția corpului, oricare ar fi ea. Componenta pasivă a CL se referă la acele semne care aparțin locutorului dar care nu sunt produse În relație cu actul rostirii și nu au o
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
amplitudine, vizibilitate, grad de conformitate cu convențiile ș.a.), ele Însoțesc enunțul și sunt generatoare de semnificație: direcția privirii locutorului este semnificativă indiferent unde este Îndreptată; orice expresie a feței, sau lipsa unei expresii este semnificantă; lipsa gesturilor este de asemenea semnificantă ca și poziția corpului, oricare ar fi ea. Componenta pasivă a CL se referă la acele semne care aparțin locutorului dar care nu sunt produse În relație cu actul rostirii și nu au o legătură directă și nemijlocită cu propoziția
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a Întreținerii și a oricăror servicii de care mulți beneficiază gratuit). Ceea ce poate contribui la explicarea atitudinii conversaționale a fiecăruia dintre cei doi parteneri. Pentru Tatiana Slama-Cazacu, actul de limbaj are o natură complexă; el nu reprezintă nici o simplă combinație semnificantă de cuvinte considerată În afara contextului, dar nici un fragment izolat al vieții psihice: „orice manifestare de limbaj presupune activitatea Întregului organism și a tuturor aspectelor vieții psihice, organizată În atitudinea de limbaj, al cărei efect exterior este expresia” (sublinierea aparține autoarei
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și receptarea spectacolului" (Măciucă, 1983, pp. 196-197). 54 De altfel, se consideră că textul dramatic, în general, se diferențiază de celelalte tipuri de texte literare "pe fondul consubstanțialității structurale a textului cu creația actoricească" (Béres, 2000, p. 10). 55 "Structura semnificantă și structura semnificată sunt indisolubile" (Matei, 1971, p. 131); într-o altă formulare, spectacolul (re)prezintă "acțiunea propriu-zisă, compusă din vorbe și mișcare" (Tudose, 2002, p. 64). 56 Cf., pentru trimiteri către teatrul educativ, teatrul terapeutic și teatrul social, Ciobotaru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vieții sale, în care limitele dintre fenomen și context nu sunt cu totul evidente și în care se utilizează surse multiple de informare”. Cu alte cuvinte, cei care apelează la această tehnică au avantajul de a reține „caracteristicile globale și semnificante ale evenimentelor vieții reale, ca și ciclurile vieții individuale, procesele organizaționale și de gestiune, schimbările din proximitate, relațiile internaționale și dezvoltarea industriilor”. Obiectivul acestei tehnici este acela de a genera teorii și de a aduce noi informații (generalizare analitică), și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
forței cuvintelor celor mai elementare în care se relevă Dasein-ul (adică esența omului, gîndirea lui) și de a opri nivelarea ei, care se produce prin simțul comun. De orice tip ar fi, inteligibilitatea ființării se exprimă prin vorbire, iar întregul semnificant al inteligibilității ajunge la cuvînt și, de aici, apare necesitatea de a analiza raportul omului cu limba, sălășluirea lui în limbă. Limba posedă -arată Heidegger− această particularitate specială că trăim în ea, că sîntem familiarizați cu ea, fără a fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar trebui să ne plătim datoriile față de teologie și față de metafizica prezentului? Ce-ar fi dacă ni s-ar cere înapoi împrumuturile de credință în transcendență care ni s-au acordat încă de pe vremea lui Platon și Augustin în ceea ce privește forma semnificantă? Ce-ar fi dacă ar trebui să facem explicită și concretă presupunerea că orice formă serioasă de artă și literatură este un opus metaphysicum, și nu numai muzica, cea căreia Nietzsche îi aplică termenul?"" (apud V.N.). În fiecare există chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
face lucruri absurde", cum ar fi, de exemplu, de "a se ucide pe sine" [Kolakowski, 1993:19, 30]. 9 Rolul de excepție al analizatorului vizual în generarea unei reprezentări de tip "hologramă cerebrală" (semnificat) pe care complexul sonor al cuvîntului (semnificant) îl poartă face obiectul de interes al unei lucrări de sine stătătoare, prefigurată deja în ideile sale majore [Stănciulescu, 1996:44-46]. 10 O dată mai mult, vom înțelege că tot ceea ce omul a descoperit ca fiind valabil pentru timpurile actuale, se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
când simt nevoia de a depăși nivelul individual, să reintroducă termeni la fel de generali, cum ar fi lumea, universul, sfera etc. Desigur, trebuie să supunem acești termeni unui examen atent, dar conceptele holiste ca spiritul instituțiilor (Montesquieu), spiritul obiectiv (Hegel), totalitatea semnificantă (Dilthey), conștiința colectivă (Durkheim), ideal tip (Weber), sistemele simbolice (Lévi-Strauss), instituția imaginară (Castoriadis), ideologica (Augé), ideal (Godelier) sunt concepte utile, de care avem nevoie pentru a înțelege liantul social. În realitate, holismul și individualismul nu se opun în ceea ce privește verdictul dintre
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor, așa cum spuneau Deleuze și Guattari în studiul lor despre Kafka: "să faci să vibreze secvențele, să deschizi cuvîntul asupra unor intensități interioare nebănuite, pe scurt, o utilizare intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și contradicțiile lingvistico-geografice hrănesc și exaltă creativitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară, în opinia noastră, specificitățile libertății creatoare a autorilor care și-au făcut din limba franceză un nou cămin, din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de a scormoni printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Benveniste o surprinde prin termenul de enunțare. În timp ce enunțarea este „un act individual de utilizare a limbii” și prin acesta un „eveniment istoric”, produs într-un anumit loc și într-un anumit moment, enunțul este rezultatul acesteia. Enunțul, ca „structură semnificantă”, reprezintă un element „static” al activității discursive, având un „caracter procesual”.(Bidu Vrânceanu,1997:185). Rostul intrării în scenă, pe lângă termenul de enunț, suficient oarecum din punct de vedere logico-semantic, și a celui de enunțare, este acela de a pune
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2. Cadrul conceptual al analizei Accepțiuni ale limbajului Într-o accepțiune largă, limbajul definește orice ansamblu semnificant, indiferent de natura materialului din care sunt alcătuite semnele. În acest sens, se vorbește despre limbajul culorilor, limbaj vestimentar, limbaj arhitectural, limbaj al muzicii ș.a. Marcând deschiderea tuturor posibilităților culturale ale omului, "limbajul reprezintă cea mai înaltă formă a unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comună tuturor subiecților care o vorbesc, și al discursului, ca realizare individuală a vorbirii în texte sau mesaje concrete. Într-o interpretare mai precisă, limbajul se delimitează de limbă, cu care este uneori cvasiechivalent, alteori în opoziție: amândouă desemnează ansambluri semnificante utilizate mai ales în scopuri comunicative"21. "capacitate specifică ființei umane de a comunica prin intermediul unui sistem de semne verbale (limba) antrenând o tehnică corporală complexă și presupunând existența unei funcții simbolice și a centrilor corticali specializați. Utilizarea de către un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sistem de semne sociale codificate care nu fac apel la cuvânt"22. Astfel de definiții, fără a contribui la clarificarea conceptuală, sporesc ambiguitatea semantică a termenului limbaj, prin circularitate și exprimare echivocă. La rândul lor, dicționarele de semiotică subliniază natura semnificantă a limbajului verbal și fac din acesta obiectul de studiu predilect al științei semnelor. În Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, A.J. Greimas și J. Courtés susțin că definirea termenilor limbă și limbaj reflectă, pe de o parte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de definire a limbajului (facultate umană, funcție socială, mijloc de comunicare etc.) reflectă o atitudine teoretică care reorganizează în manieră proprie "faptele semiotice". Mai puțin compromițător este probabil să substituim termenului limbaj expresia ansamblu semnificant"23. Optând pentru sintagma "ansamblu semnificant", autorii dicționarului circumscriu limbajul în sfera de studiu a semioticii generale, relevându-i natura proteiformă în procesul de comunicare. Oswald Ducrot și Jean-Marie Schaeffer subliniază importanța limbajului, afirmând că: "Nu există activitate umană străină de utilizarea limbajului"24, și vorbesc
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a crea. "Organizarea limbajului poetic prezintă trăsături definitorii, în raport cu sistemul limbii practice, în dezvoltarea relațiilor dintre nivele și planuri; (...) planul semantic nu înseamnă suma (și nici sinteza) semnificatelor semnelor poetice, considerate în sine, ci constituirea semnificației, prin relația internă semnificat- semnificant și prin relația externă creator-cititor"106. Concluzii În funcție de tipul de cunoaștere și de comunicare pe care le servește, de rolul și modul de manifestare a funcției referențiale în constituirea planului semantic, limbajul înregistrează forme specifice de manifestare: limbaj religios, didactic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]