773 matches
-
numele lui Fuchs nu pare ales întâmplător, dacă ne gândim la eșecul său erotic. În privința personajelor Algazy și Grummer, singura notă de subsol din scrierile urmuziene ilustrează tocmai această intenție de anulare a arbitrariului observat în relația dintre semnificatul și semnificantul onomastic: "În tot cazul, ne permitem a crede că numele de Algazy sau Grummer, după imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifică rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche nu par a corespunde aspectului, dinamicii și conținutului acestor doi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de exemplu a apropia textele de imagini, imaginile de locuri și locurile de ritualuri, pentru a înțelege contribuția acestora la întregul eșafodaj) și abia la urmă făcându-se apel la o simbolistică generală, însă cu cea mai mare precauție, întrucât semnificantul nu are valoare în sine, ci doar în întrebuințare.217 Principalul filon explicativ rămâne pentru el etimologia, care poate lămuri clar și nehazardat anumite ritualuri, fără inserții psihanalitice, care impietează asupra validității concluziilor.218 În Europa medievală sunt preluate trei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale percepției, în medii mai mult sau mai puțin receptive, așa încât nuanțele simbolului variază și ele în funcție de termenii cuprinși în relația din care este constituit."419 Gilbert Durand afirma că simbolul poate fi definit pe trei paliere: aspectul concret al semnificantului (sensibil, ilustrat, figurat), caracterul optimal (sugerarea, "epifanizarea" semnificantului) și imposibilitatea perceperii semnificatului (simbolul este un sistem de cunoaștere indirectă, ori directă, dar pe un alt plan decât cel logic ori sensibil).420 Referindu-se la dimensiunea mecanică a simbolului, autorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
puțin receptive, așa încât nuanțele simbolului variază și ele în funcție de termenii cuprinși în relația din care este constituit."419 Gilbert Durand afirma că simbolul poate fi definit pe trei paliere: aspectul concret al semnificantului (sensibil, ilustrat, figurat), caracterul optimal (sugerarea, "epifanizarea" semnificantului) și imposibilitatea perceperii semnificatului (simbolul este un sistem de cunoaștere indirectă, ori directă, dar pe un alt plan decât cel logic ori sensibil).420 Referindu-se la dimensiunea mecanică a simbolului, autorul discerne un "aparat simbolic" structurat pe trei categorii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cuvinte și recreate iconic (stele verzi, păsărele etc.).536 Fig. 5 Metafore cotidiene cu "carnație": de observat "porcul de câine" (imagine în imagine) Limbajul intern al benzii desenate, esențialmente vizual, funcționează prin interacțiunea "ideogramatică" a desenului, a scriiturii și a semnificanților referențiali fonici ai acesteia.537 Nu trebuie însă să confundăm cuvântul vorbit cu cel scris, ne atrage atenția Michel Covin, intenția semiologică stabilindu-se în primul rând la nivelul celui scris, care nu este "convertibil" în totalitate, riscând astfel să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dicționar de simboluri, p. 21. 412 Ibidem, p. 19. 413 Michel Pastoureau, op. cit., pp. 9-15. 414 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant, op. cit., p. 27. 415 Ibid., pp. 23-24. Simbolul nu este totuna cu semnul: semnul e doar o convenție în care semnificantul și semnificatul rămân străini unul față de altul, pe când simbolul îi omogenizează într-un dinamism organizator. Nu suprimă semnul, ci îl amplifică, îi adaugă dimensiune, dar când exprimatul simbolului este dezvăluit ori mai bine exprimat în alt mod, simbolul moare. ibid.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nonșalanță termeni aparținând muzicologiei, esteticii, epistemologiei, fenomenologiei muzicii, filozofiei, psihologiei, matematicii, fizicii. Liviu Dănceanu, însă, nu adaptează, ci pur și simplu „aclimatizează” noțiuni și concepte aparținând altor domenii, operând conexiuni, distribuind, atribuind și asociind acestora sensuri și semnificații noi, păstrând semnificantul și reevaluând semnificatul. Astfel, avem de-a face cu „muzici tranzitive, reflexive sau narative” dar - după cum vom vedea - și cu muzici asociate modelelor temperamentale hipocratice. În toate aceste cazuri, autorul ne atrage atenția, cu modestie, că [...] orice poveste muzicală este
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
artei este constitutivă, imanentă. Astfel s-a ajuns la teoria „cititorului implicit”. Reprezentarea, evidentă în arta dramatică, nu poate fi negată nici în cadrul celorlalte genuri literare ce presupun cel puțin o reprezentare mentală a ceea ce citim potrivit relației semn - semnificat - semnificant. Opera de artă face parte din lumea căreia i se înfățișează potrivit tezei gadameriene că „ființa artei nu poate fi definită ca obiect al unei conștiințe estetice [...] Este o parte a procesului de a fi al reprezentării și ține în
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
poetică își mărturisește insubordonarea față de logică și gramatică în măsura în care se dorește independentă deopotrivă față de realitatea externă și față de discursul neutral-conceptual, non-poetic. Este vorba, în fond, de o deplasare - în acord cu orientările postromantice ale liricii - a accentului de pe semnificat pe semnificant, de pe „idee” pe cuvânt. O propoziție mai târzie a lui Voronca, din eseul-confesiune Între mine și mine, ni se pare a clarifica deplin sensul acestei schimbări: „Devierea gândului prin cuvânt, (s.n.) - afirmă el - alunecarea într-o cale lactee de imagini
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai multe axe. De exemplu: amurg / alpenstock / apa; amurg / surâsul / strigătele / urcă; cer / țevi / trei; la cer / face reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încât finalul „Imn cristalizat în azbest, început de psalm” numește nu doar la modul metaforic o „impresie” subiectivă relativă la peisaj (drumul pe care circulă pneul automobilistic), ci și rezultatul structurării textului ca poezie-imn. E, desigur, aici, numai un exemplu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întâmplă, astfel ca, de la un punct încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii în relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămân în plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot în scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-a observat că „singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G. Călinescu, despre Brățara nopților). Același critic scria în recenzia la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reactualizându-se ideile lui Voronca din faza „integralistă” despre „obiectivitatea” limbajului poeziei și „materialitatea” lui, accentul interpretării a început să cadă pe capacitatea de „autoreprezentare”, a cuvântului ca „material autarhic” supus unui proces al textualizării care „transformă o grămadă de semnificanți (semnele literare), într-un sistem coerent ce poate fi decodat apoi în semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor, luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează într-un hipersemantism instituit de autonomia
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de altfel, ocazia să reținem, urmărind câteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă în cadrul unui discurs „macrologic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetice neîndiguite”, explicabile, desigur, și prin „uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” în genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin, prin frecventa neglijare de către poet a „principiului ordonator” capabil să asigure „grămezii de semnificanți” minima coerență, fie și pe temeliile mișcătoare ale luxuriantei „imagi-NAȚIUNI”. În fond, neglijarea „compoziției”, la care se referea și Al. Philippide („Voronca neglijează cu desăvârșire compoziția. Poemele lui apar ca o înșiruire de versuri pline de imagini, unele din ele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu siguranță vor putea fi găsite exemple care să demonstreze contrariul. Cele mai expuse, din acest punct de vedere, ar putea fi chiar conceptele operaționale cheie : semn (este posibil să-l fi folosit, uneori, pentru a face referire doar la semnificant), enunț (acolo unde ar fi trebuit să utilizez propoziție sau frază ), text, semnificație, sens ș.a Principala metodă de cercetare pe care am utilizat-o a fost inducția. Am constatat fapte de comunicare și am Încercat să produc ipoteze asupra
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
afirma că vorbirea presupune „combinațiile prin care vorbitorul utilizează codul limbii pentru a-și exprima propriile gânduri.” (Fr. De Saussure, Obiectul lingvisticii, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:42). Se va impune, în literatura de specialitate, sub forma raportului semnificant / semnificat. Aceeași idee se impune în Gramatica de la Port- Royal, „cuvintele sunt sunete distincte și articulate din care oamenii au făcut semne pentru a-și semnifica gândurile.” (apud D. Stoica, 2000:70). Apoi, urmașii acesteia și, în special, lucrările de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o imagine a realității”, dar, pentru a determina valoarea de adevăr a propoziției „realitatea este confruntată cu propoziția.” (idem: 57-59). Într-o concepție diadică asupra limbajului, inițiată de Saussure și acceptată de majoritatea structuraliștilor, concepție în care semnul lingvistic ca semnificant este legat de gând, idee, concept ca semnificat, lumea reală nu este luată în calcul, ea nu-și are un loc într-o astfel de abordare a limbajului. Doar într-o concepție triadică asupra limbajului lumea este reabilitată, dându-i
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ideea unui model diadic al semnului lingvistic, care nu unește un lucru cu un nume, ci un concept cu o imagine acustică. Modelul saussurian, eliminând, din ecuație raportarea limbajului la lumea reală, exterioară, “conceptul” și “imaginea acustică” sau “semnificatul” și “semnificantul” sunt întemeiate doar printr-un proces de diferențiere în cadrul sistemului lingvistic. Școala anglo-americană, ce se revendică de la Peirce și Morris, impune, însă, un model triadic al semnului lingvistic, redat într-un mod comprehensiv în “triunghiul semantic” al lui Ogden și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
al sensurilor ca enunț referențial, când acesta, de fapt, nu este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca produs estetic ce emerge din combinația
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fi forma lui lingvistică) constituie o funcție sau o unitate narativă” Funcția, așa cum arată Barthes, este o unitate de conținut: „adică ceea ce vrea să spună un enunț care o constituie în unitate funcțională”, este un semnificat constitutiv care poate avea semnificanți diferiți, adesea amăgitori. Dacă se spune, de pildă, că James Bond a văzut un om de cincizeci de ani, informația solicită două funcții de presiune inegală. Pe de o parte, vârsta personajului se încadrează într-o imagine portretistică, deloc lipsită
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante, indecidabile, de graniță, ar putea fi analizate cu mult mai multă suplețe. Se subliniază faptul că, dincolo de inventarul unităților segmentabile, în înlănțuirea care constitue textele plastice, există o textură de semnificanți vizuali care oferă posibilitatea unei lecturi mai eficiente decât simpla enumerare a itemilor nomabili de la suprafața imaginii. Ateliers de sémiotique visuelle este un studiu specializat al modurilor de exprimare vizuală care reunește numele unor colaboratori importanți ai Școlii din Paris
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
erau puse în locul unde erau înhumați sfinții și martirii care aveau triplul rol simbolistic de glorificare și beatificare, de exprimare a supre‑ mei judecăți pentru cei vii, și ca o chezășie a fericirii cerești. Asistăm evident la o identificare între semnificant și semnificat, între reprezentare și reprezen‑ tat; granița dintre simbol și realitate devenind foarte labilă și indefinită. Răs‑ pândirea icoanelor a fost rapidă mai ales pentru poporul simplu atras de creș‑ tinism și ele nu mai sunt doar un obiect
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
așa însă am rezistat tentației de a împinge căutarea semnificației dincolo de evidența nemijlocită accesibilă ochiului. Am folosit simboluri numai în măsura în care configurațiile le evidențiau prin comportamentul lor dinamic, convins fiind că aceste manifestări perceptive directe se numără printre cei mai puternici semnificanți accesibili spiritului uman. Aș menționa o diferență specifică anterioarei mele abordări, care merge până la anii ’40-’50, spre deosebire de cea de acum. În Arta și percepția vizuală am aplicat principiile percepției vizuale la anumite exemple selectate din arte. În Forța centrului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
copiii, pentru a putea fi astfel regăsiți mai ușor. Fiecare obiect poate avea valoare simbolică, chiar dacă este concret: piatră, arbore, ocean sau abstract: formă geometrică, număr etc. Simbolul este alcătuit din două componente: simbolizantul se referă la forma semnului, analog semnificantului lingvistic și simbolizatul se referă la conținutul simbolizat, analog semnificatului. Simbolul se deosebește de semn, deoarece semnul este doar o convenție în cadrul căreia semnificantul și semnificatul sunt diferiți, în timp ce simbolul presupune o omogenitate a semnificantului și a semnificatului. De exemplu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]