935 matches
-
încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cronicile de întâmpinare, apreciază această „poezie ușoară, grațioasă și senină”, în care sentimentalismul e „temperat” de „ușoara ironie” și „reținut de umor”. Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea” versurilor constituie principiul „poeticii” sale, iar scopul versurilor se limitează la impresionarea „micuțelor” cititoare reale. Multe poeme din O fată mică se închină (1935
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei lui M.
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
să reinstaureze vechea ordine. Liderii veniți la putere după obținerea independenței În țările din lumea neindustrializată (uneori, ei Înșiși revoluționari) nu pot fi condamnați pentru că urau trecutul de stăpânire colonială și stagnare economică și pentru că nu precupețeau nici timp, nici sentimentalism democratic pentru a crea un popor de care să fie mândri. Înțelegerea istoriei și a logicii angajării lor pe calea către atingerea unor obiective extrem-moderniste nu ne permite totuși să trecem cu vederea enormele pagube pe care le-au creat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile lui I.L. Caragiale, respinge operele lui Urmuz, din pricina „comicului lor gratuit”, se pronunță împotriva sentimentalismului romantic și a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea nuanțelor conceptuale care ar trebui folosite în construcția noilor tipuri de eroi; astfel, considerând ca imperativă „necesitatea eroului romantic revoluționar”, el constată falsa incompatibilitate a romantismului cu realismul, semnalând, totodată
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
bacovian, culegerile Poema (1971), Poemele mării (1975), chiar dacă adună versuri scrise în aceeași perioadă, vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-a observat că asociația fortuită, ambiguitățile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matrițe” în care poetul construiește adeseori litanii de o frumusețe clară și sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
orice caz, de o deliberată încercare a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând cu insistență imaginea șocantă, forțând sensul cuvintelor, împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, acuzându-l pe autor de superficialitate, deoarece
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
parfum de roze. Dincolo de ecourile unor influențe neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sondat prin tipologie, intrigă, varietatea de epoci, popoare, medii sociale, fantezie, forța pasiunilor, concentrarea caracterelor, dinamica acțiunii, armonia construcțiilor dramatice și prezentarea realistă. G. B. Shaw, definit prin câteva ipoteze comparatiste, interferează universalitatea și amărăciunea lui Swift, paradoxul lui Sterne, sentimentalismul lui Goldsmith, hazul lui Sheridan, haoticul lui Joyce și îndârjirea lui O’Casey. Personalitățile teatrului occidental european, ca și ale celui american sunt cercetate din unghiul raportării lor filosofice față de problemele existențiale. În compartimentul prozei, se disting studiile despre Dickens
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul Oameni și umbre, glasuri și tăceri, redactat într-o primă formă în anii ’50, reprezintă centrul literaturii lui G. Pentru iubitorii de etichete, cartea oferă prilejul recunoașterii unor atribute ale romanului de idei, social, de dragoste, de mister, de
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și a declanșa o restructurare a economiei românești guvernată de criteriile, interesele și obiectivele capitalului financiar-bancar. Iar modul în care acest capital a funcționat încă din primii ani ai tranziției dovedea că nu avea nici cea mai mică umbră de sentimentalism față de soarta capitalului industrial și a economiei în ansamblul său. La urma urmei, băncile dovediseră că sunt capabile să facă profituri și să prospere nu doar independent de soarta economiei, ci chiar din diminuarea drastică a producției industriale. În 1991
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983, 25; H. Zalis, „Iarna când au murit cangurii”, RL, 1985, 41; Sultana Craia, „Iarna când au murit cangurii”, LCF, 1985, 41; Sultana Craia, Sentimentalism și ironie, LCF, 1985, 49; Regman, Nu numai, 241-242; Dicț. scriit. rom., II, 523-524; Bogdan Ghiu, Un roman despre o actualitate posibilă, „Jurnalul național”, 2001, 17 decembrie; Mariana Ionescu, Note de lectură, „Jurnalul de București”, 2002, 463. D.Mr.
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
ofițer scoțian și a unei franțuzoaice, era prin 1846 institutoarea copiilor fratelui Catincăi Odobescu. În casa Odobeștilor îl cunoaște pe C. A. Rosetti, cu care se căsătorește în 1847, la Plymouth, în Anglia, unde își avea familia. A împărtășit cu sentimentalism, dar cu același devotament ca și soțul său, ideea revoluției de la 1848. Primului său copil, născut la 6 iunie 1848, i-a dat numele Libertate. R. a urmat, pe uscat, de la Giurgiu la Svința pe revoluționarii exilați aflați în ghimiile
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
franceză în 1958. Conform mărturisirii lui Theodor Cazaban, R. a murit într-un azil parizian. Cheltuise până la ultimul ban pentru ediția franceză a cărții sale. Versurile și epigramele lui R., ca și cele câteva proze scurte, relevă o înclinare spre sentimentalism, un spirit ușor, agreabil, atras de umorul fără răutate. Scriere târzie, Iadul pe pământ adoptă o construcție romanescă în înfățișarea itinerarului existențial al autorului. Povestea, simplă și directă, cu personaje reale, cuprinde un orizont foarte larg al societății românești din
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
mai destinsă. Întâmplări mărunte din viața de cazarmă, cu ofițeri mărginiți și cruzi și soldați supuși unor greu de suportat pătimiri, scene de război, în care imagini apăsate tind să sugereze grozăvia carnagiului, dar și o secvență simbolică, muiată în sentimentalism (Mânzul), se înscriu în suita narațiunilor din Viscolul (1962), din care abia frânturi se salvează. Dacă politizarea abuzivă la adresa „iadului capitalist”, împărțirea lumii în stăpâni hrăpăreți și, în tiparul celui mai rigid schematism, masa celor umiliți ori obidiți, ca și
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
capătă o notă individuală, vorbind, prin delicatețea nuanțelor, de discreția sentimentului, de o tristețe dulce și de un echilibru senin, în firea autorului. Aceste accente sunt totuși rare, impresia generală fiind aceea de lipsă a culorii și de convențional, de sentimentalism și edulcorare a stilului. SCRIERI: Poezii, București, 1894; De demult..., București 1897; Pe-același drum, București, [1900]; Câteva clipe, București, 1904; Luminișuri, Iași, 1910. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 278-279; Sanielevici, Încercări, 83-86; Chendi, Pagini, 470-474; Anghel-Iosif, Portrete, 35-38; Aderca
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
acestuia, sub titlul Aquarele. Lasă o autobiografie, tipărită în 1924: Cartea băiatului meu. În presă a mai folosit pseudonimele Leandru, Rodin, A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
Luminița Marcu După copertă, cartea lui Valentin Rasputin promite să fie o poveste de dragoste cu toate atributele sentimentalismului patetic slav: un autor rus (siberian), cu un nume aproape folcloric, un titlu cel puțin tulburător, dar înșelător în același timp, . Înșelător pentru că romanul nu este o poveste de dragoste, oricum nu în înțelesul comun. E vorba despre un sat
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
înfrunta un timp scăpat de sub control. Învinșii de toate felurile arată cu un deget moral învingătorul, "polițistul universal SUA" (175), care a monopolizat, chipurile, cu tertipuri, adică în fel și chip, dar singur, puterea. Autorul tratează Estul cu un anume sentimentalism. Altfel n-ar crede cu candoare că toți, în Est, s-ar fi împotrivit, neîncetat, statului. Industrializarea datorată unei tehno-științe inumane, întunecate, deși pretins iluminatoare, ar fi generat "lumea de roboți a Vestului" (29). Schlesak socotește că a gândi o
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
totală a individului, care pare să fi lăsat orice speranță odată intrat pe acest tărâm. Viața ca literatură (2001) reunește reportaje și cronici scrise pe un ton accesibil, dat fiind caracterul lor jurnalistic. În timp ce cronicile și analizele literare suferă de pe urma sentimentalismului, decupajele seci rămân captivante: micii meseriași, anticarii sau cerșetorii care recită din Mihai Eminescu sunt prinși în câteva „figurine” sugestive. De altfel, specialitatea lui S. - atât în proză, cât și în publicistică - se dovedește a fi instantaneul semnificativ, cu atât
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași, 1999. Repere
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]