22,588 matches
-
trebuie căutat modelul ontologic al gîndirii contemporane și, implicit, metafizica amorului. Din această foarte serioasă perspectivă, putem afirma că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai candoarea sexualității amenințată de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a trupurilor conferă perversiunilor tandrețe și o semnificație superioară. Felația este un prelung sărut, iar, dacă devianța este abia ea specifică
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Daniel Cristea-Enache Senzația de inflație poetică pe care o au câțiva critici literari de azi (cap de serie: Ion Simuț) vine mai mult dintr-o abundență a tipăriturilor, a volumelor, plachetelor și antologiilor de poezie, decât dintr-o reală devalorizare a cursului liric
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
putea-o controla. Într-o lume în care ,liberal" conotează, din punct de vedere ideologic, tot mai mult o gândire de stânga, va fi foarte greu să convingi un electorat dezamăgit că tu propagi valorile unei drepte pragmatice. Prin urmare, senzația mea este că la vârful PNL se merge pe politica păguboasă de a mai fura o zi de la Dumnezeu și un vot de la românul îmbătat de iluzii. Ziua socotelii nu e, însă, prea îndepărtată, dar teamă mi-e să nu
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
Alexandra Olivotto Cam acestea au fost senzațiile pe care le-am trăit cu ocazia filmului Moartea domnului Lăzărescu. Prima se explică prin vizionarea lungmetrajului, a doua prin faptul că am asistat la discuția despre el organizată la Institutul Cultural Român. De la început, să îmi scutesc colegii de
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
ceea ce comunicăm, corpul este important, altcineva constituie eul, iar dorința inconștientă și neîmplinită își constituie singură atît subiectul cît și obiectul. Corporeismul (iubirea postmodernă) este efectul unui pluralism al gîndirii și al eu-lui, schimbă codajul sufletesc și înlocuiește sentimentele cu senzațiile (,sufletul simțea sentimental, corpul simte senzual"), deși opoziția nu iese din sfera fantasmaticului. Corpul simte, are/este limbaj și preia comunicarea; corpurile sînt diferite și își caută ,corpul pereche". După ce a luat locul preotului, psihologul este acum înlocuit de sexolog
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
cândva - am aflat motivul, sau unul dintre motivele noii căderi psiho-haralampyene, el mărturisindu-mi confidențial și oarecum stânjenit: -Bade, fiecare dintre noi păstrează undeva, într-un colțișor de suflet, o întâmplare, o situație, o vorbă (mă rog, bună sau rea), senzația primului sărut, imaginea unei ființe dragi, ... Să se fi îndrăgostit de Dora, prietena neveste-si, care i-a vizitat zilele trecute, m-am întrebat impacientat. -Zici de imagine ? l-am întrerupt. Sper că nu e ceva de pe la televizor... -Și da
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-o oarecare măsură ingerarea acestei violențe. Când eroii sunt în pragul decesului, se trece la forme: fondul e negru, personajele albe, și senzația e de umbre chinezești. Din cauza deciziei cu storyboardul, nu există prea multă mișcare în interiorul unui cadru, dar ele se succedă atât rapid și dintr-o asemenea pluralitate de unghiuri încât ai spune că biata cameră a fost îndopată cu steroizi
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își putea permite să-l dojenească din necesități pedagogice, i-a transmis un apel patetic, îndemnându-l să finiseze ce a început. îi divulgă că filele citite în revistă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Substanța otrăvită ar fi fost injectată de un medic evreu, ceea ce dă, pasă-mi-te, complotului plauzibilitate. Spre uimirea oamenilor de bună credință, teza aberantă a fost reluată în interpretări de ultimă oră și constituie chiar osatura unui roman de senzație. Nici Schiller n-a fost cruțat de răzbunări oculte. S-a vehiculat ipoteza că în sicriu n-ar fi fost îngropat scheletul lui. De câteva ori în decursul celor două veacuri care s-au scurs s-au repetat lucrările de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
care ea nu îl va înșela niciodată. Odată ce personajele sunt plasate în această sferă a neplauzibilului, spectatorul se poate aștepta la orice. Și mizanscena contribuie la această impresie, tonurile de roșu, mov și verde subminând veselia uneori forțată a personajelor. Senzația de apropiere de lumea lui Lewis Carroll pe care o viza regizorul se obține de la primul cadru: "o partidă de ceai". Pornind de la un detaliu al mesei aranjate, camera se ridică încet și dă la iveală o compoziție foarte ordonată
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
formală, este un curajos exercițiu de sinceritate, unde graficianul încearcă să se deslușească în primul rând pe sine. El dezgolește trupul femeii așa cum prezintă și pe cel al animalului - un alter-ego al său, pentru a-și surprinde întregul alai de senzații și chiar reacții primare nedisimulate de spirit, cultură sau convenții de orice fel. Este ceea ce imprimă spectatorului, sau cel puțin mie, un sentiment tonic, de bucurie. Femeile lui Bulacu, cel mai adesea fără chip, prezențe identificabile prin câteva elemente individualizatoare
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub picioare, iarba, chiar nămoalele, pe tălpi, să ascult murmurul apei, șuieratul vîntului în plopi, nuci și arini. Osemintele mele vor zace, acolo, alături de înaintași. Am avut senzația veșniciei și ceea ce numesc filosofii - cu un termen impropriu - a organicității". în numele acestei "organicități" dezacordurile sînt însă tăioase, implacabile. Odată constatate dereglările comportamentale, malformațiile morale, ele sînt urmărite cu o pană înmuiată în acid, capabilă de mari performanțe pamfletare. Asemenea
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile primului volum: senzația unei "vieți ulterioare" și a insignifianței identitare ("S-a dus viața vieții mele. Acum sînt într-un film despre mine..."); temerea că nu mai are nimic de spus în literatură, sentiment al inerției, epuizării și sterilității care consonează cu nostalgia
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
and Darkness, apărut la Chatto&Windus, în 2003, la Londra. O traducătoare ca Antoaneta Ralian. O traducere impecabilă, nuanțată, încărcată de autodetașarea autorului, de durerea lui reținută, de firescul povestirii ce cuprinde doisprezece ani din copilărie, flash-uri, fragmente, detalii, senzații, impresii, chipuri. Mușcata care agonizează lent, din lipsa soarelui, într-o fostă cutie de măsline, într-o curte interioară lipsită de lumină, învecinată cu o pușcărie, ferestruicile încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o dușcă de apă din termos. Cum nu-i simții gustul răcoritor, înțelesei că intrasem în sfera altui vis, pentru o fracțiune de secundă o senzație cutropitoare de realitate mă inundă. Dar numai atât. Secretul visului care tocmai începea, avea să rămână etern.
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
Elena Ignat.", aceasta e altă poveste... La care am putea adăuga și varianta certuri - tot cam forțată, e drept, dar din DEX, ed.1998 (p.158) - și astfel bâlbâiala ar fi completă și, în orice caz, cu mult mai de senzație... Ca și originalitatea obișnuită a Domnului Președinte Traian Băsescu care a promulgat noul Cod Fiscal printr-un fax, în timp ce se afla într-o vizită în Japonia și tocmai pălăvrăgea cu Hirohito spunându-i: -"Îmi amintesc cu mare plăcere de nava
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
comportare a cetățeanului conștient". Departe de un manual despre la vie qu'on mčne, cartea lui Alexandru Vlad este doar tehnica, pusă pe hîrtie, a unei aproape imperceptibile îndepărtări: "Desprinderea lentă a masivului vehicul îmi dădu timp de o secundă senzația că de fapt eu aș fi cel care se depărtează de toate lucrurile fixe din jur." Viața de atunci avea tot atîta concretețe ca și cea de azi, doar că, de la distanță, apare ușor comică, golită de funcțiile ei normale
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
insuficiente, ezitante ale tinerei poete căreia îi place să scrie despre toate, amestecând poeme biografiste cu altele expresioniste, onirice sau de-a dreptul suprarealiste (vezi Cerșetorul de duminică și poemul secvențial cu Alice), fie te lași purtat de fantasmele, amintirile, senzațiile copilăriei și de angoasele prezentului încercând să înțelegi neliniștile fetei-femeii în fața colii de scris "în care locuim cu toții". Poate părea excesivă, încărcată cu tropi lucrați în sine și uneori mai puțin în sensul poemului, dar poezia Iuliei Balcanaș nu e
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
seara aceasta, însă, ascultăm povestea lui Primo Levi. Versiunea lui despre lunile petrecute în lagărul de la Auschwitz. O versiune pe scurt despre Infern. Infernul lui Primo Levi, din perspectiva lui. Una introvertită, zgîrcită în comentarii, alcătuită din imagini obsesive, sunete, senzații, flash-uri ale unei existențe înecată în suferință, fără drept de apel, fără explicații, în tăceri, în priviri sfîșietoare, în neînțelegerea necesității ei. Și în interviuri - pe care este structurat scenariul montării - și în romane, mai explicit sau nu, contrazicîndu-se
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
sfârșit" (p. 117). În complexitatea sintactică a frazei narative, Vladimir Beșleagă concurează cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît gîștele. Fusese una din cele mai reușite înmormîntări ale acelor vremuri. Între timp, serviciile funerare s-au simplificat mult." Senzația de videoclip făcut după un desen animat și "derulat" apoi au ralenti, ca să se vadă cadru cu cadru sau de voce de copil dublînd un film documentar "locuiește" toate "scurtmetrajele" din carte. Și parcă snoave de oameni mari își pun
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
comentariul critic curent, în care derapează, de mai multe ori, spre un evident parti pris "progresist". Mircea Cărtărescu se arată și în acest volum foarte preocupat de lupta pentru putere simbolică în spațiul literaturii noastre. Amplifică enorm orice obiecție, are senzația că s-a format o cabală împotriva lui și că, oricât de bine ar scrie, îi este dat să primească loviturile nemeritate ale mediocrităților invidioase. O scenă-tip, recurentă și în Jurnal, este aceea cu scriitorul sprijinit de un copac
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
cu sosirea iubitei sale, o doamnă foarte arătoasă, de o aristocratică prestanță, care ne-a dus la o trattoria din apropiere. Mario Luzi, nu avea entuziasmul lui Gatto, poemele mele îi plăcuseră fără exclamații. Dar această rezervă era compensată de senzația vie a ceea ce Alfonso Gatto numește în dedicația sa "liberă fraternitate", și poate de afectuoasă responsabilitate față de ceea ce i se întâmpla unui tânăr confrate de departe. Mario Luzi nu mă putea ajuta decât prin prestigiul său: Carlo Betocchi avea o
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu la evocările lui Mircea Cărtărescu din Orbitor. Chiar dacă metoda narativă diferă, sentimentul este același. Un fel de tristețe învăluită în căldura amintirii unor sentimente uitate. Prezența tatălui îi oferea copilului senzația clară că lumea este adînc fixată în rosturile ei și certitudinea că ziua de mîine va fi la fel de liniștită ca cea de azi. Firește, este vorba despre o reflecție a posteriori, a omului matur, pe care copilul nu putea să
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
are toate șansele să dezvolte ambiții deșarte, stele căzătoare sau flori de plastic. Și, bineînțeles, acea colectivitate nu numai că nu reprezintă o pildă, dar nici nu va fi băgată în seamă, fiind nevrednică de atenție. Tot mai stăruitor am senzația că în muzică totul a fost spus. Probabil și pentru că cele din urmă zbateri ale postmodernismului - transavangarda și globalismul - se hrănesc din resturile tuturor avangardelor, iar aceste resturi se vor epuiza și ele nu peste multă vreme. Transavangarda însăși va
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]