1,443 matches
-
purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți sunt „invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin tulburătoare desene japoneze: „Eu mă dezbrac și conturul meu se suprapune/ Pe conturul unui trandafir”. Acum pătrunde în poeme lumea jocului, sentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
rânduri contrar propriilor sale afirmații. În general, nimeni nu era la curent cu locul În care intenționa să meargă și nici cu timpul prevăzut de astrologi pentru deplasarea sa. Partea Întunecată a caracterului său consta Într-o Înclinație excesivă către senzualitate, alcool și opiu, abuzuri care, de altfel, i-au scurtat viața. Am fost și eu unul dintre martorii spectacolului prilejuit de căsătoria sa la Amritsar cu Gulbegun („Doamna Trandafir”). Aceasta fusese În ultimii ani kenchini (dansatoare) angajată În serviciul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lumină sunt puțin reprezentați. De aceea și pacienții sunt prea puțin exacți în a-ți relata sediul durerii la acest nivel. Reprezentarea senzorilor pentru atingere este însă foarte mare determinând uriașe impresii psihice de tip afectiv. Chiar sunt afirmații ale senzualității excesive a umerilor întru capacitățile intuitive ale creierului. De asemeni găsim o amplă distribuție a receptorilor simțului tactil la nivelul de tranziție între piele și mucoase (piele interioară) cum ar fi buzele și nasul, asemenea pielii buricului degetelor. Minuni ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumină sunt puțin reprezentați. De aceea și pacienții sunt prea puțin exacți în a-ți relata sediul durerii la acest nivel. Reprezentarea senzorilor pentru atingere este însă foarte mare determinând uriașe impresii psihice de tip afectiv. Chiar sunt afirmații ale senzualității excesive a umerilor întru capacitățile intuitive ale creierului. De asemeni găsim o amplă distribuție a receptorilor simțului tactil la nivelul de tranziție între piele și mucoase (piele interioară) cum ar fi buzele și nasul, asemenea pielii buricului degetelor. Minuni ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition, 1999. 170 Valerie Flint, The Rise of Magic in Early Medieval Europe, 1991. 171 Keith Thomas, Religion and the Decline of Magic, 1971. 172 Ignoranța, spectrul tenebrelor și dușman al copilăriei 173 Senzualitatea, corupătoarea noastră 174 Mama iluziilor, minciuna spirituală 175 Superstiția oarbă și mărginită. 176 Louis Chochod, L'histoire de la magie, Paris, 1971. 177 Amuletele pot consta în săculeți cu substanțe animale sau vegetale, emițătoare de radiații, sedative, stimulante, protective sau înscrisul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unul dintre acele teritorii secrete unde ritualurile sunt înca practică obișnuită și norme de viața, locul predilect pentru meditații de tip budist. Erosul se acumulează pe nesimțite, până la o împlinire incertă. Gesturile tinerei fete, deși destul de ciudate, sunt de o senzualitate extremă. De-a lungul întregii sale vieți, Eliade a deosebit între două tipuri de cercetători din domeniul istoriei religiei: pe de-o parte, savantul „extraspectiv”, de orientare în primul rând filologică, frecvent întâlnit până astăzi în Europa; pe de altă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zăpada norilor și flori de neauă de asemeni raze vegetale, dominarea albului (luna e albă, pieptul ei e alb, asemeni cu virgina zapada, norii, razele albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ, a plutirii onirice. Sublimarea senzualității printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată, tradus într-o concretețe inedită. Continuă este „poetica tăcerii”, a climatului inactual, a reveriei în limburi ieșite din durată: „S-a sfărâmat, aproape, miezul nopții/ Ca un bloc sonor, peste clopote...” (Soliloc). Vârsta maturității lirice - corespunzând colaborării la „Jurnalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
mic intercalate în text), cea mai apreciată de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales Eisen, a cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul secolului (1775-1800) revine la mai multă simplitate, ceea ce nu înseamnă că n-a existat o sensibilitate exagerată în perioada lui Rousseau și Greuze sau răceală în timpul lui David și al neoclasicismului; două
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o serie de obsesii ale înfruntării. Hanimore, povestirea ce dă titlul volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în mod simbolic purității munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor sugerând plenitudinea într-o lume din care dispar toți cei aflați în afara cuplului. Trei izvoare este un vis aproape orgiastic, pus sub semnul prozei lui Mateiu I. Caragiale încă din moto: „Asemenea nopți sunt mai de temut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
dă și titlul volumului, Frumos e numai adevărul, este, la dimensiuni reduse, o adevărată frescă socială: pretextul nunții așază în prim-plan o societate balcanică pestriță, care se cufundă în lâncezirea trupului și a minții, abandonându-se în voluptate și senzualitate. Plasat în decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
în termenii lui Ion Barbu. Privită cu un ochi neutru însă, înfățișarea poetei nu e nici respingătoare, nici grotescă: finețea liniilor prelungi creează un tip de frumusețe suprarealistă, care, animată de o gândire rafinată prin umor și combinată cu o senzualitate evidentă îi dau o atracție exotică. Nu urâțenia o împiedică să fie statornic-fericită, ci inteligența. Până la urmă însă, ea găsește o formulă convenabilă: o legătură constantă - căsătoria, combinată cu reconfirmarea puterii sale de atracție ori de câte ori se află în prezența unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
deoparte, dar în tăcerea lor erau o intensitate și o voință umilă de a trăi (nu voiau nimic altceva decât să le ia, răbdători, locul taților lor), o asemenea strălucire în ochi, întreaga lor ființă era de o asemenea puritate, senzualitatea lor avea atâta grație, încât sfârșeau prin a constitui o lume în interiorul lumii, pentru cine știa s-o vadă. Este adevărat că femeile erau pe nedrept ținute departe de viață, și aceasta nu doar când erau niște fetițe. Dar erau
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
castități pline de prietenii credincioase cu tovarășii lor. Prin acele orașe intacte, cu granițe precise cu zona rurală, băieții rătăceau în grupuri, pe jos sau cu tramvaiul: nu-i aștepta nimic, dar erau deschiși către orice și, prin aceasta, puri. Senzualitatea naturală, ce rămânea miraculos de sănătoasă în ciuda reprimării, îi făcea să fie gata de orice aventură, fără să-și piardă nici măcar un strop din probitatea și inocența lor. Până și hoții și delincvenții aveau o calitate minunată: nu erau niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Se dansa în pereche, însă nu că în dansurile înaltei societăți, unde partenerii își țineau la distanță corpurile, ci strâns lipiți: "dânsul predilect era "la danza", de origine africană și din Antile, pe care francezii îl adoptaseră pentru dulcea lui senzualitate, în contrast cu lejeritatea furioasă a cancanului"122. Tangoul apare ca fenomen de sine stătător prin anii 1880-1900 și este o alchimie particulară care are ca rezultat crearea unei noi forme de cultură. Sinteză între dans, muzica și poezie, într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru ei și de a pătrunde într-un timp viitor adecvat propriilor aspirații. Adevărul și dramatismul fiecăreia dintre aceste existențe umane atârnă de cauzalități din afara lor, care însă le condiționează deciziile. Trilogia Renașterii ilustrează preferința lui K. pentru teatralitate, fast, senzualitate. Conflictele sunt numeroase și dense, replica bine articulată, caracterele căpătând consistență prin acțiune. În toate cele trei piese clasicismul se întrepătrunde cu romantismul prin tragismul declarat al confruntărilor, ca și prin replica oratorică sau prin antrenarea atent supravegheată a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
-i-se și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
lui Salman Rushdie. Depășind, după cum mărturisește într-un interviu, reticențe de mentalitate, autoarea a oferit publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, vor putea fi folosite bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai putea „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le căutăm ca scopuri în sine, pentru că sunt efemere și provizorii, nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nuvele, însemnări de călătorie și jurnalistică. Tema sa recurentă este pregnanța destinului în viața umană. Destinul, pentru Couperus, este o forță în esență obscură, aproape personificată, impregnată de vinovăție. Opoziția dintre nord (frig, întuneric, masculinitate și burghezie) și sud (feminitate, senzualitate) stă la baza multora dintre romanele sale. Of Old People, and Things That Pass (D-ale bătrînilor și lucruri care trec, 1906) poate fi considerat un exemplu olandez tipic de naturalism: defectele ereditare se transmit de-a lungul a trei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]