485 matches
-
albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uiți, Daniel, că te aștept, Dincolo, la mine! Încă mai așteptam o răsturnare de situații, vrednică de poveștile Mihaelei, Bună seara, Copiii! Să Își dea seama, adică, măcar acum, În al treisprezecelea ceas, că eu eram el, cel din fotografia sepia, cu pete de cafea sau ulei, din anii ’30, pe care o păstra Buni la oglindă. Eram el, care nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa anevoie. Eram ieșiți din ritm, nu făceam parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îngălbenită pe margini. O examină îndelung, pierdut în gânduri, îndreptând-o spre lumina săracă ce venea dinspre fereastră, după care o întinse spre Cristian. Fotografia veche, fusese făcută de mult, probabil la începutul anilor o mie nouă sute. Era virată în sepia și avea suprafața plină de crăpături. Moș Calistrat, încins cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne șezând pe o bancă, într-un parc, iar între ele, un domn. Una din doamne, cea din dreapta, e mama mea, iar bărbatul din mijloc este tatăl meu. Pe vremea aceea încă nu erau căsătoriți. Sunt tineri cu toții, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de demoralizant. Și acum ceda în fața mamei sale, accepta să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
televizorului cu diagonala de 54 instalat pe o consolă deasupra barului: „Vindem pentru nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și ale înaintașilor ei. Am observat un cocker spaniel împăiat, așezat lângă șemineu, cu un ziar îngălbenit în gură. Madeleine îmi explică: — Ăsta-i Balto. Ziarul este numărul din 1 august 1926 din L.A. Times. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut. În seara aia am auzit-o pe Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați, mobilierul paradit. Pentru care, evident
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea asupra simțurilor mele tinere o influență teleologică, de parcă acea acumulare de obiecte familiare În Întuneric se străduia să alcătuiască imaginea clară și permanentă pe care o expunere repetată a lăsat-o În cele din urmă În mintea mea. Întunericul sepia al unei după-amieze arctice de miez de iarnă invada Încăperile , Îngroșându-se până ce devenea de un negru opresiv. O fațetă de bronz, o suprafață de sticlă sau un mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Mai târziu, de prin 1910 până În 1912, locul lui a fost luat de cunoscutul „impresionist“ (termen folosit În epocă) Iaremici; o persoană lipsită de umor și de formă, care pleda pentru un stil „Îndrăzneț“, pete de culori Întunecate, mâzgălituri de sepia și maro-oliv, prin intermediul cărora trebuia să reproduc, pe foi imense de hârtie cenușie, forme umane modelate de el din plastilină, plasate În poziții „dramatice“ pe un fundal de catifea cu tot felul de pliuri și efecte de umbră. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la întîmplare un album îmbrăcat în catifea verde ― "vert bouteille" ar fi zis Melania Lupu ― și deschise absent prima pagină. ― Când mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neagră și era legat, cu precizie geometrică, cu fundă din panglică albă. Am deschis plicul care se afla deasupra. Înăuntru era un cartonaș alb cu margini aurii care avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia erau scrise cuvintele: Dragă Sylvie, O părticică din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec pe la tine la șase. Te Îmbrățișez, Milton Pe la mine la șase? De unde știa Milton unde locuiam? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asculte cum se trăia aici „pe vremuri”. Autoritățile promovează cu patriotism local istoria acestui porto franco, vremurile de glorie ale Comisiei Dunării și parfumul romantic al poveștilor lui Jean Bart. În fine, patronii de restaurante își fac reclamă cu imagini sepia ale adevăratei bucătării din zonă, menite să convingă turiștii că doar acolo se mănîncă precum „altădată”. Între timp, ultimele mărturii „materiale” ale acestor locuri și ale acelor vremuri dispar în indiferența generală. M-a impresionat și m-a pus pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
biroul meu. E nou. Biblioteca din jur este însă a tatălui meu, care a moștenit-o de la tatăl său. În dreapta mea, pe perete, soția mea a bricolat un caleidoscop de fotografii de familie. Sau poate nu... Sînt poze vechi, majoritatea sepia, frumoase, zîmbitoare, trecute. Recunosc doar două-trei personaje. Restul sînt fie rude necunoscute, fie cine știe ce trecători prin viața alor mei. Dar ce contează, este un tablou de rudenie în căutarea unui autor ! Îmi dau seama brusc de analogia cu Muzeul Țăranului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pronunța". Supărat, pentru a dovedi inconsistența învinuirilor aduse, a accesat DEX-ul online și, în fața ei, începu să caute: molură moluri, s.f. Plantă erbacee, aromatică... momeală momeli, s.f. Mijloc viclean folosit... Într-adevăr, substantivele ce denumesc moluște, melci, limacși, calmari, sepii, nu existau nici în Dicționarul limbii române, nici în Enciclopedii de tipul Wikipedia, nici în dicționarele altor limbi de care se poate sluji orice muritor accesând www. Hallos.ro și nici în manuale electronice. Ex profesorul Bidaru și-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înainte de a se confrunta cu Zmeul, și ca să nu lovească în amorul propriu al profesorului Bărbuță, începu să povestească: Când eram elev mi-a plăcut foarte mult un capitol despre moluște, în special cefalopodele, printre care se numărau: caracatițele, calmarii, sepiile, care toate sunt excesiv de mari și care... și care... În momentul acela Bidaru observă cu stupoare că soția îi făcea semn discret să nu-l întrerupă, deoarece iar a luat-o razna. Deci, cu toată precauția lui, dacă va continua
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de bine și se adeverea peste un număr de zile, săptămâni, luni sau ani, cum vedea punctele în ceașcă... Dumnezeu știe că el nu observa nimic; ea distingea animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut puterea de și-a prevestit moartea la Ani în ceașcă; i-a spus că îi moare cineva drag... să o liniștească i-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acest nume, nu în ultimul timp, și dacă părea totuși că se conturează ceva vag cunoscut în persoana ei, originea acestui sentiment era neclară și evoca mai puțin întâlniri zilnice și mai degrabă senzația că mi se oferea fotografia în sepia a unui strămoș de mult răposat, în ale cărui trăsături aș putea detecta urma unei asemănări de familie. Fiona... — Când te-ai prezentat, am întrebat, am spus ceva? — Nu prea. Mi s-a părut că erai cam neprietenos. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împrumut” a „documentului”. Titlul de pe prima pagină - Valul negru - indică genul: o nuvelă, poate un roman. Este posibil ca enigmatica sintagmă să aibă legătură cu pagina dintr-o revistă ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]