483 matches
-
beată. Am rămas acolo ceva mai mult decît ne propuseserăm, dar În cele din urmă am pornit spre Columbia. În ultima noapte, un grup de pacienți au venit din colonie pînă la noi, Într-un canoe mare; ne-au cîntat serenade de rămas-bun de pe ponton și au ținut niște cuvîntări foarte emoționante. Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs. A fost una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de Oprea Cârțișoara, în care găzduiam, doar prin râul Bâlea ce curgea vijelios, cu valuri înspumate. O fată frumoasă din acest grup își serba ziua numelui - Maria. În ajun, grupul din care întâmplător făceam parte îi cântase sub fereastră o serenadă potrivit obiceiului locului și acum toți erau invitați la o mică petrecere. Nu am reținut momentan numele sărbătoritei. Dau să mă retrag, dar sunt invitat și eu. Accept cu vădită plăcere. După trei-patru sute de metri intrăm toți pe o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inteligența scenică s-au menținut până la ultima notă cântată cu deplin succes. În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe măsură în rolul Contelui Almaviva. Cu siguranță în glas, încă de la Serenadă, apoi jocul său rafinat mimând neliniștea din finalul primului act și aplombul interpretării sale din actul doi, au culminat cu dozarea jocului în travesti-ul din actul III, subsumat perfect succesului de ansamblu. Pentru o mai bună înțelegere a datelor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
iar Ion Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
este un gest fals datat cronologic, neverosimil și neîncadrat în spiritul vremii. Fetița lui Bunin avea dreptate: "Prostule, pe atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie este un bătrân schizofren pe care îl întâlnesc zilnic de zeci de ani; este cuviincios, auster, cuminte și taciturn. Se vede că boala lui a îmbătrânit. Este unul dintre oamenii pe lângă care trăiești o viață fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul suprarealist e de a dreptul uluitoare. Mai târziu am mai făcut împreună un dialog despre Serenadă la trompetă, un roman al Sânzienei Pop pe care nu l-am mai citit și nu pot să-mi dau seama în ce măsură rezistă la relectură - atunci însă îmi plăcea. Cred că am publicat dialogul nostru în Luceafărul. În tot timpul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
au dat Al. Kirițescu, Valeriu Mardare, Mircea Ștefănescu. Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, icoană dramatică a mahalalei, se mai reprezintă. Un industriaș teatral este Mircea Dem. Rădulescu, imitator al lui V. Eftimiu, fără poezia lui, căutător de decoruri fastuoase. Serenada din trecut (epoca Petru Cercel), Petroniu, Bizanț au atras publicul, ultima dealtfel printr-un tablou de epocă destul de interesant. Un succes extraordinar, pe deplin meritat, a avut comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, de fapt un "mister" și unica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau critică, plasate la rubricile „Știri și polemici”, „Adevăruri crude”, „Expoziții” etc. În sumar mai intră versuri de Al. Iacobescu, I. C. Aslan, Al. T. Stamatiad, Al. Davila, Eugen Constantinescu, Al. Gherghel, Ana Holda (Ana Marcu), Al. N. Nanu, Pompiliu Constantinescu (Serenada), Mihail Cruceanu, E. Marghita, Mioara Cinsky, Claudia Millian, Corneliu Moldovanu, Sandu Teleajen, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Ada Umbră, poeme în proză de Const. Rîuleț și, bineînțeles, mult teatru sau comentarii despre teatru. Al. Bran și Ion Minulescu emit considerații despre
TEATRUL DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290109_a_291438]
-
d-lui Al.T. Stamatiad”. Din cuprinsul numărului unic al revistei fac parte o serie de poeme de factură postsimbolistă sau postparnasiană, aparținând unor autori ca Al.T. Stamatiad, Șerban Bascovici, I.M. Rașcu, Iuliu Cezar Săvescu, Mihail Cruceanu, Ștefan Petică (Serenade demonice, inedite), câteva proze lirice ale lui Dimitrie Anghel, Mihail Eliescu, Alfred I. Solacolu și două recenzii elogioase scrise de Ovid Densusianu și de Ilarie Chendi la volumul de versuri Din trâmbițe de aur al lui Al. T. Stamatiad. I.M.
GRADINA HESPERIDELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287323_a_288652]
-
numindu-se „Ilustrațiunea. Revistă lunară enciclopedică”. I.n. întrunește condeie de diverse orientări, de la simboliști ca Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea Demetriade, D. Karnabatt, Ioan I. Pavelescu, I. Gr. Periețeanu, Mihail Sorbul, cu proză - V. Demetrius, Oreste, N. Rădulescu-Niger, O. Tafrali, Al. Macedonski (Bucureștii lalelelor și ai trandafirilor), Zoe Verzea. Cronicile literare și dramatice sunt semnate de Caion. Rubrica
ILUSTRAŢIUNEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
intru încet în mine ca apa în apă ca lumina în pământ ca pământul în pământ și ei cotrobăie prin sertărașele minții cu bățul cu gheara - ce-or fi căutând - poate chipul tău străvechi de om aruncă giocondele odaliscele acadelele serenadele în stradă pe Venus-în călduri-și-în-spume - o împăiază bat țăruși în inima dragostei fac din parcul de distracții al poeților de antărț o debara cu vechituri pentru hrana academiei se lăfăie cu sentimentele de doi bani cu plânsetele pufoase și dulci
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
001 ) . Procentul de pacienți care au pierdut 5 % și 10 % din greutatea lor inițială după un an de tratament este prezentat în tabelul 2 . Într- un al doilea studiu la pacienți obezi cu diabet zaharat de tip 2 netratat anterior ( Serenade ) , valoarea absolută a modificării HbA1c ( cu valoarea inițială de 7, 9 % pentru ambele grupuri ) după 6 luni a fost de - 0, 8 % pentru rimonabant 20 mg și de - 0, 3 % pentru placebo ( Diferență - 0, 51 IÎ95 % - 0, 78 ; - 0, 24
Ro_17 () [Corola-website/Science/290777_a_292106]
-
an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák. Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și "Capriccio italian" op.45. Tot în 1880 a compus și "Serenada pentru orchestră de coarde" op.48 și "Uvertura solemnă „Anul 1812”" op.49. Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul "Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”", dedicată defunctului său prieten
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
farsă: Susanna îi va scrie contelui o scrisoare în care îl invită pe acesta la o întâlnire în grădină, însă va merge doar Cherubino, abia venit din armată, îmbrăcat în hainele cameristei Susanna. Pajul vine și îi cântă contesei o serenadă, acompaniat de Susanna cântând la chitara contelui. Dar, se auzi vocea lui Almaviva! Susanna și Rosina erau cuprinse de panică, neștiind ce să facă. Susanna plecă, iar contesa îl ascunse pe Cherubino într-o altă cameră. Contesa, refuzând să deschidă
Nunta lui Figaro () [Corola-website/Science/298468_a_299797]
-
de "sonate și concerte", dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.: Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90 de opere, precum: Muzica sacră, vocală și corală (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade):
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
audiție, București, 8 februarie 1926, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 1 de cameră, opus 5 (1926), București, 1949; idem, București, 1969, primă audiție, București, 30 octombrie 1927, Filarmonică, Hermann Scherchen; • Legendă pentru orchestră, opus 6 (1926), pe trei teme liturgice; Serenadă pentru orchestră, opus 9 (1928), București, 1966, primă audiție, București, 24 noiembrie 1929, Filarmonică, George Georgescu (Orchestra Cinematografiei, Paul Popescu); Poem pentru orchestră, opus 13 (1930), primă audiție, București, 23 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu; • Suita nr. 2 pentru orchestră
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
nr. 6, opus 100 (1962); • Simfonia nr. 9 în Fa major, opus 101 (1962) București, 1971, primă audiție, București, 21 decembrie 1963, Mihai Brediceanu; • Simfonieta nr. 7, opus 102 (1963), primă audiție, București, 1 octombrie 1966, Filarmonică, Emanuel Elenescu; • Divertisment - serenade pour grande orchestre, opus 103 (1963), primă audiție, București, 27 octombrie 1967, Filarmonică, Henri Selbing; • Simfonia de cameră nr. 3, opus 106 (1965); • Simfonieta nr. 8, opus 108 (1966); Poem pentru orchestră, opus 110 (1967); Mică suită orchestrală, opus 111
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și Sachs au încă mult până să îi convingă pe maeștrii cântăreți. Dar triumful este la sfârșitul luptei
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
nu are nicio șansă să câștige. Magdalena îi cere Evei să intre în casă și își dă seama, după starea ei, că este îndrăgostită. Prin urmare, este necesar să găsească o stratagemă. Știind că Beckmesser a decis să-și cânte serenada chiar în acea seară, Eva o convinge pe Magdalena să-i ia locul la balcon. "Scena 5." Walther apare în partea de jos a casei, Eva coboară și, ascunși de tei, ea îi explică planul pentru a scăpa. Sachs aude
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
tei, ea îi explică planul pentru a scăpa. Sachs aude discuția, iese și îndreaptă lumina lămpii spre cei doi iubiți. Ei nu știu ce să creadă despre atitudinea lui și rămân ascunși. "Scena 6." Beckmesser apare pe străduță. De îndată ce începe să cânte serenada, Sachs cântă cât îl ține gura o odă Evei alungată din rai ("Cânt Biblic"), acompaniindu-se cu ... ciocanul. Magdalena, în hainele Evei, apare la balcon, în timp ce Beckmesser e disperat că nu poate să cânte și-i cere lui Hans Sachs
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
oprească din lucru. Cizmarul îi propune un târg: el va juca rolul de marcator, arătând cu o lovitură de ciocan fiecare eroare a lui Beckmesser. Beckmesser face atât de multe greșeli încât Sachs termină o pereche de pantofi înainte de sfârșitul serenadei, plătindu-i cu aceeași monedă marcatorului care l-a umilit pe Walther în acea după-amiază. Zgomotul a trezit tot cartierul. David, dându-și seama că este Magadalena la balcon și că primește omagiul lui Beckmesser, apucă o bâtă și-l
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
l-a pierdut, Don Pasquale află că aceasta urmează să se întâlnească noaptea, în grădină, cu iubitul ei. Împreună cu Malatesta, Don Pasquale hotărăște să-și surprindă soția într-o situație fără echivoc și astfel să obțină divorțul. Ernesto cântă o serenadă apoi, în liniștea nopții, cei doi îndrăgostiți se întâlnesc și își fac jurămintele de credință. Don Pasquale iese din ascunzătoare. Norina însă este singură. "Întâmplator", Ernesto se află prin apropiere. Exasperat, Don Pasquale acceptă căsătoria nepotului său cu frumoasa Norina
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]