486 matches
-
Middlesex PENTRU YAMA, CARE ARE CU TOTUL ALT COD GENETIC CUPRINS CARTEA ÎNTÎI Lingura de argint La pețit O propunere nerușinată Drumul mătăsii CARTEA A DOUA Creuzetul anglofon al lui Henry Ford Minotauri Nuntă pe gheață Șmecherologie Serenadă la clarinet Știri externe Ex ovo omnia CARTEA A TREIA Filme de amator Opa! Middlesex Dieta mediteraneană Wolvereta Lirism În creștere Obiectul obscur Tiresias Îndrăgostit Trup și suflet Pușca de pe perete CARTEA A PATRA Vulva oraculară Căutândumă În dicționar Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intervenție medicală destul de nouă. Un chirurg i-a făcut două incizii sub buric. Întinzând țesuturile și mușchii pentru a dezvălui circuitul tuburilor falopiene, i l-a legat pe fiecare cu un nod și la ea n-au mai apărut copii. SERENADĂ LA CLARINET Ne-am Întâlnit. Am luat-o pe Julie de la studioul ei din Kreuzberg. Am vrut să văd cum lucrează, dar nu m-a lăsat. Așa că ne-am dus să mâncăm Într-un loc care se chema Austria. Austria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lipită. ― Of, fir-ar să fie spune Tessie. Afurisitele astea de gâze. Se apucă iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război mondial, e pe cale să Înceapă o serenadă. E la distanță de câteva minute. Dacă ascultați cu atenție, veți auzi un geam care se deschide, o ancie nouă inserată În muștiucul unui instrument de suflat. Melodia care a stârnit totul și de care depinde, am putea spune, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă de cercetaș. Cu bărbia ridicată și coatele proiectate În afară, ținând ritmul cu genunchiul drept Îmbrăcat În pantaloni kaki, Își Începea serenada dezlănțuit În ziua aceea de vară, cântând cu o pasiune care se va fi stins de mult când aveam să găsesc În podul casei acel instrument de suflat complet Înfundat, douăzeci și cinci de ani mai târziu. Milton fusese cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de zâmbet - că l-ar fi auzit măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cântec despre stern, Tess. Cu ochii Închiși, Își mai desfăcu niște nasturi. Și, de-abia șoptind, spuse: ― Dar despre asta? ― Pe ăsta-l știu, spuse Milton. Când nu putea cânta pe pielea lui Tessie, Milton deschidea geamul și Îi cânta serenade de la distanță. Câteodată suna la pensiune și o Întreba pe doamna O’Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde să știu eu? Crezi că eu le țin socoteala la toate? ― E În subsol? ― Poate l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
socoteala la toate? ― E În subsol? ― Poate l-am aruncat. ― L-ai aruncat? De ce naiba ai făcut asta? ― Ce vrei să faci, Milton, să exersezi mai mult? Nici pe atunci nu erai În stare să cânți la drăcia aia.) Toate serenadele trebuie să se termine cândva. Dar În 1944 muzica n-avea sfârșit. În iulie, când suna telefonul la pensiunea O’Toole, câteodată se auzea un alt fel de cântec de dragoste ieșind din receptor: ― Kyrie eleison, Kyrie eleison. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hitler nu mai are nici o șansă. ― Nu știu de Hitler. Eu am treabă cu Hirohito. M-am Înrolat În marină. Nu În armata terestră. ― Și picioarele? strigă Desdemona. ― Nu m-au Întrebat de picioare. Bunicul meu, care asistase pasiv la serenadele la clarinet, așa cum asista pasiv la toate, conștient de semnificația lor, dar fără să se poată hotărî dacă era Înțelept sau nu să se implice, Îi aruncă acum fiului său o privire pătrunzătoare. ― Ești un băiat foarte tâmpit. Știi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când i-am spus doctorului Luce povestea vieții mele, momentul În care devenea interesat era, invariabil, când ajungeam la Clementine Stark. Lui Luce nu-i păsa de bunicii atinși de păcat sau de cutiile pentru viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar cu Middlesex, era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mie. După slujbă, toată lumea s-a Întors la mașini ca să meargă spre cimitir. Agățate de antenele mașinilor, fluturau flamuri purpurii și procesiunea trecu Încet pe străzile din vechiul cartier de est, unde crescuse tatăl meu și unde Îi cântase cândva serenade mamei mele de la fereastra camerei lui. Cortegiul de automobile o luă apoi pe Mack Avenue și, când trecură pe Hurlbut, Tessie privi pe geam ca să vadă vechea lor casă. Dar n-o zări. De jur Împrejur crescuseră tufe, spațiile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o frumusețe tragică, dar și de moarte, pe care o incită, îi dă un plus de candoare și de veridicitate. Moartea este în permanent tangou cu viața, cu noi, ne cheamă și ne alungă, ne recită poeme și ne ține serenade. Poetul nu face altceva decât să o imite. La rândul lui, cheamă moartea cu seriozitate sau fără, apoi o pune pe fugă numai ca să o poată chema din nou. Când moartea se apropie, amenințătoare, el se pierde în oglinzi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A publicat, la Editura Junimea, volumele de poezie Curcubeie în noapte (2005), Zodia leului (2006), Fluturi de mătase (2007), Serenada în re minor pentru un greier solo (2011) și volumele de proză Crucea Sudului (2008) și Povești din ceașca de cafea (2010). Mă numesc Petre și am început să scriu despre mine, deoarece se spune că mă vizitează cam des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui Enescu în Statele Unite. Înregistrările acustice, făcute pentru Columbia, acompaniat de pianistul Edward C. Harris, includ aranjamentul lui Leopold Aeur la Corul dervișilor din uvertura lui Beethoven, Ruinele Atenei, Aubade provençale a lui Kreisler, zisă „în stilul lui Couperin“ și Serenada lui D’Ambrosio, Op. 4. Probabil din același an datează și prima înregistrare în sistemul nou, „electric“, un disc test tot la Columbia, cu La ronde des lutins de Bazzini. Cele trei minute, scrie Duncan Druce, nu reprezintă poate un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Titi putu cânta după mari și sfâșietoare munci, spre satisfacția Aglaei, Vals din Vânzătorul de păsări, De ce nu vii, Colea-n grădiniță, Coroana femeiască, Cât te-am iubit, Mimi d'amour, Malgré toi, Reviens, Valsul vânătorilor, Si tu veux, Marguerite, Serenada lui Braga, Sous les ponts de Paris, Tu ne sauras jamais, Ochii căprii, Serments de femme, Călugărul, Nu pot crede, Marsilieza și altele. Prin urmare, Aglae, care venise cu ceva de lucru în mină, pretinse că era bine ca Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Mihai să urce singur în vreunul din scaunele ce trec pe lîngă ei. Un aparat micuț de radio așezat pe pervazul ferestrei de la stația telefericului transmite o emisiune-școală pentru tineret. În acordurile finale ale unei fraze muzicale din Mica serenadă, prezentatorul face o scurtă trecere de la Mozart la Beethoven. Apoi, primele acorduri din Sonata lunii umplu liniștea amețitoare ca o plonjare în vis. Mihai continuă să meargă spre rampa de îmbarcare abătut, cu senzația că ceva îl strînge în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin absurdă arhitectului, ba chiar apăru Într-o bună zi, spre seară, cu un proiect enorm de rancho mexican cu nelipsita fereastră și cu grilajul pentru serenade și tot ce mai trebuia. Susan se bucură și zîmbi fericită, Închipuindu-și caleașca trasă În patio și combina stereofonică auzindu-se În depărtare, Într-un salon cu pereți albi și netezi, Împodobiți cu cîteva tablouri aparținând școlii din Cuzco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băut, privi desenul arhitectului și descoperi că și aici erau acoperișuri de țiglă și prin urmare era tot absurd. Toți trei se ironizau cu finețe, aproape fără nici o urmă de mînie; Juan Lucas spuse că la fereastra asta, bună pentru serenade, orice metisă frumoasă ca Vilma, bunăoară, ar putea să stea de vorbă cu vărul ei. Pentru Susan se destrămă dintr-odată tot farmecul serenadei cu mexicanul gen Hollywood, stînd În fața zăbrelelor și declarîndu-i fetei nord-americane: „I am nebun de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
finețe, aproape fără nici o urmă de mînie; Juan Lucas spuse că la fereastra asta, bună pentru serenade, orice metisă frumoasă ca Vilma, bunăoară, ar putea să stea de vorbă cu vărul ei. Pentru Susan se destrămă dintr-odată tot farmecul serenadei cu mexicanul gen Hollywood, stînd În fața zăbrelelor și declarîndu-i fetei nord-americane: „I am nebun de iubire for you“. Își dădu capul pe spate, scuturîndu-și bucla blondă de pe frunte, se uită la Juan Lucas și se topi din nou de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
argint și mii de diamante cerești. Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din nou stăpână pe pământ. În iarba mătăsoasă și mișcătoare, sute de greieri își cântă serenadele. Aerul s-a răcorit. Vântul susură ușor legănând frunzele. Simt cum mă cuprind fiori reci, de gheață. Luna îmi zâmbește palidă și necăjită de pe cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din nou de lumea care se întorcea acasă, iar seara de lumea care n-apucase gondolele de după-amiază. Abia mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului se ridica, precum un abur subțire, sforăitul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o conferință în weekendul ăsta. — Oh Doamne, mătușică Fran. Sophie își izbi bocancii greoi de podea, lăsând urme de noroi în zigzag pe covorul bej. — În locul tău, aș fi vrut să mă îngroape sub buchete de flori, să-mi cânte serenade sub balcon, să mă sune din oră în oră să-mi spună că mă iubește. Tu ai intrat într-o relație de parcă ți-ai fi făcut o programare la dentist. — Da, aprobă fericită Fran, nu e fantastic? Tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul suprarealist e de a dreptul uluitoare. Mai târziu am mai făcut împreună un dialog despre Serenadă la trompetă, un roman al Sânzienei Pop pe care nu l-am mai citit și nu pot să-mi dau seama în ce măsură rezistă la relectură - atunci însă îmi plăcea. Cred că am publicat dialogul nostru în Luceafărul. În tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera cu o pasiune înfrânată, așadar nu din cale-afară de tare, nici doar pentru sine. La cererea colegilor, repeta o melodie sau alta, cutare sau cutare adagio, Sonata Kreutzer, Mica serenadă. Dacă îmi aduc bine aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine, încă neauzite până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]