1,092 matches
-
pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire În urmă, spre bibliotecară. Am pășit repede și apăsat pe pardoseala supralăcuită, demnă de o adevărată bibliotecă. Am returnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
radio sau de mine, căci mă vedea stînd acolo, indecis, sau rîdea de altceva ?... I-am urmărit privirea pe fereastră, afară, și ceea ce-am văzut m-a neliniștit teribil. Trecea un grup de trei bărbați, aparent comis-voiajori, care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei curgea fără Întrerupere un șuvoi de mașini ... Măi Încolo, acel loc de parcare ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu servietele. Cu mîinile libere, au apucat borurile căciulilor și le-au fluturat În vînt așteptînd să se ridice bariera. Exact În stînga intersecției cu calea ferată, se afla gara de la marginea orașului. Perforatorul de bilete se afla doar cu patru trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar de rînd. Cafeaua ne-a fost pusă pe masa acoperită cu sticlă și nota de plată strecurată sub recipientul cu lapte. Bărbatul de la umbra stîlpului urmărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rămăseseră pînă la expirarea contractului, oricît de activ aș fi fost eu, tot nu obțineam cine știe ce rezultate. N-aveam motive să mă simt dezamăgit. Pretextînd În sinea mea că de fapt am făcut tot ocolișul acesta numai ca să-mi iau servieta din mașină, am luat-o, cu inima grea, pe cărarea pe care venisem. O cărare Întunecată... chiar prea Întunecată. M-am mai Întors o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șteargă de pe fața pămîntului. Culoarea dispăruse... la fel și conturul și forma și, În cele din urmă, Însăși existența lui părea a fi negată. Se auzeau pași ce urcau panta. Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care Își are biroul acasă să nu poarte la el abonament. Cu toate acestea, nu aveam oare prea puține bunuri personale? Nu pot pricepe cum de-mi lipseau și cărțile de vizită... sau poate mi le țineam de obicei În servieta pe care am lăsat-o, pentru 1 o vreme, În păstrare la vreo gară... CÎnd a ajuns femeia la mine, pe masă nu mai erau decît două obiecte, pe care le lăsasem intenționat: bilețelul și insigna. Ele puteau Însemna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tufiș de măceșe. Era începutul lui aprilie, înmuguriseră niște crenguțe galbene, ieșea din pământ aburul acela lăptos al dimineților. Am găsit, cu greu, drumul spre casă. Abia în fața ușii garsonierei mele am constatat că nu mai puteam să intru. Pierdusem servieta în care erau cheile, actele, hârtii felurite. Buimac, am rătăcit apoi prin oraș, încercând să mă adun, să revin într-o lume care, dintr-odată, mi se părea ireală. Eram fără identitate, fără amintiri, mahmur și copleșit de-o oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se afla biroul de obiecte pierdute al I.T.B.-ului. Trebuia doar să aflu unde era ascuns (într-unul din ganguri, poate cel dintre cinematografe sau cel al Primăriei), să mă prezint, să spun cine sunt și ei îmi vor da servieta. Apoi aveam să mă întorc acasă, aveam să descui ușa garsonierei, aveam să mă prăbușesc în pat, să dorm mult, zile, luni, ani și, când mă voi trezi, eram plin de certitudinea că aveam să reiau viața și istoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo la ăia cu chenare, că te-ai mutat la Pătrunjelu... Nu-mi păsa de parapsihologia ei. Nu-mi păsa nici de mine. Eram un altul, care se mișca închipuit de mine. — N-am bani, i-am spus. N-am servieta. N-am cheile de-acasă. Atâta știu despre mine. — Te-au furat? Nu știu. Se uita înveselită. Dădu să spună ceva, apoi ridică din umeri. — La mine nu mai vii. — Nici nu vreau. Nici nu-mi trecuse prin gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate. 5tc "5" Așa cum eu acum, proptit în ușa cârciumii, privesc nedumerit spre masa mea cu cei doi orbi și aș vrea să-i trag un șut nenorocului care m-a făcut să-mi pierd servieta, să nu mă pot duce acasă și să dorm, să uit de mine și de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la obiecte pierdute servieta. Acum, când scriu, rătăcesc urmărindu-mă, peste ani, prin fumul din crâșmă. La masa de lângă sobă am stat în vremea când publicam la ziar. Vineri, la prânz, apărea suplimentul cu capodoperele mele săptămânale. Luam ziarul de la vânzătorul din colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
exemplar. Apoi un altul. Încă unul. Erau la fel. Le priveam și simțeam cum mă prăbușesc în aceeași neînțelegere cu care, în urmă cu mulți ani, îmi priveam mâinile în fața ușii garsonierei mele, constatând că nu mai am în ele servieta din care ar fi trebuit să scot cheile cu care să deschid yala, apoi să intru, să mă trântesc în pat și să adorm. Tot astfel simțeam și acum, cu gazeta în mână, că trebuie să adorm, prăbușit în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt convins că-mi voi recupera servieta și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întreabă vreunul de viața asta care zici tu că-i frumoasă? Știi tu cât mă costă, la lună, medicamentele astea pe care le tot bag în mine?!“ „De la I.T.B. am început să scriu. Dintr-o dimineață când mi-am pierdut servieta... Făcusem o beție la un amic... O femeie pe care am revăzut-o după aproape douăzeci de ani... O chestie de-asta, cu rătăcitul în noapte, cu spaima că m-am pierdut chiar pe mine, că am rămas undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre stație. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
corăbii în plin tangaj și scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă o ediție din Poezia lui Croce, aceea cu coperte maronii. Am petrecut câteva ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de fapt, căci profesorul nu mai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din umeri. A cerut doar să-i aprind o țigară. Nu mai aveam. Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi putut începe cartea aceasta cu goana speriată, înciudată cu care am traversat într-o seară Cișmigiul alergând să-mi iau textele pe care trebuia să le citesc la „Tinerimea“. Când Roha m-a invitat să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mă așeza la masa mea, cu cei doi orbi, sau de a mă întoarce în freamătul Bulevardului, încercând să găsesc afurisitul acela de oficiu al I.T.B-ului cu obiectele pierdute prin autobuze, troleibuze sau tramvaie, să-mi recuperez servieta cu cheile, să mă întorc la garsoniera mea, să pot deschide ușa, să mă arunc în pat și să dorm, să dorm, să dorm tot somnul din mine. Șovăiala mea în ușa crâșmei, simt, se încarcă de sentimentul unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se încarcă de sentimentul unei mari vinovății. Încă nu vreau să mă las copleșit de o astfel de povară, încerc să o ignor, prea bine știind că totuși nu mai am scăpare. Mi-am adus aminte, dintr-odată, că în servietă aveam manuscrisul unei povestiri a lui V.V. Una dintre puținele lui povestiri. Scria greu, două, cel mult trei povestiri pe an. Aceasta era prima din acel an. Obișnuiam să ne dăm unul altuia textele spre lectură. Cu o bucurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Simțeam cum spaima de a fi pierdut acel text al lui V.V. se topea într-o spaimă și mai grozavă. Aceea de a fi pierdut și cea mai frumoasă povestire scrisă de mine până atunci. Aveam în acea nenorocită de servietă și un text de-al meu, terminat chiar cu două seri mai înainte. Mă gândeam să-l citesc la petrecerea aceea de la J.J. Nu am mai apucat. Întâlnisem acolo o femeie de care fusesem îndrăgostit în studenție și mă pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]