1,273 matches
-
de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ani, azi e o doamnă respectabilă. A doua (o chema Tinca) nu mai știu ce e cu dânsa. A treia a murit acum vreo 32 ani! Dar am fost precoce și în alt chip. Țin minte că gazda mea avea servitoare o fată rotundă de la țară, care odată mi-a spus că un văr al meu de vreo 20 de ani a prins-o în brațe, când se cobora din pod pe o scară și lucrul acesta, pe care l-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
analiză a face și a asculta propuneri învăluite, pe departe, lipsite de seriozitate, este, din partea bărbatului, un semn de grosolănie sufletească și de lipsă de patosul virilității; este, din partea femeii care primește manejul, dovada unui suflet de cocotă ori de servitoare. Numai iubirea, rămânând în marginile decenței și ale respectului, poate forma subiectul unor anumite convorbiri între un bărbat și o femeie cu instinctele sănătoase și simțul estetic nepervertit. Tot ce nu este etern, este zadarnic. Nimic nu este etern. De ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sclipitoare, în mijlocul cărora, ca un motiv stilizat de broderie, strălucea constelația Andromedei. Când am ajuns acasă, glasul Adelei mă chemă cu o duioasă ironie: - Cher maître, mâine mergem iar să admirăm pe Venera din Oșlobeni?... În ogradă, asistată de o servitoare, făcea dulceață de zmeură pentru doamna M... A trebuit să stau cu doamnele în cerdac. Adela privea cu zâmbete complicate cursa în care căzusem. În sfârșit, mă chemă la ea, "să-i țin de urît". Înfierbântată de căldură, avea câteva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mereu ceva prin odaie, întreba naiv, povestea ceva și mai naiv, cu glasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adorație reținută pentru doamna Timotin. Doamna Matilda Ioan se grăbea să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe urmă! Doamna Matilda Ioan ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, îi sărută amândoi obrajii, și pe urmă, cu frică, o mână. Apoi, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cel vechi, original, din Cracovia, nu fusese niciodată foarte cumsecade. Era singur la părinți, răsfățat de o mamă ce la rândul său fusese o fiică răsfățată. O amintire amuzantă: Când Sammler era mic Își acoperea gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind strâmb, roșie la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să-i Împrumute mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la părinți, răsfățat de o mamă ce la rândul său fusese o fiică răsfățată. O amintire amuzantă: Când Sammler era mic Își acoperea gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind strâmb, roșie la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să-i Împrumute mâna. Apoi, când se făcuse mai mare, chiar mama lui, nu Wadja, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
hotărât încă, a zis Sheba. Hai, Polly, fii drăguță și întinde masa. — Nu acum. Când se termină desenele, a zis Polly. — Nu, acum, te rog, Polly. Polly și-a dat ochii peste cap teatral trântind ușa la bucătărie. Nu sunt servitoarea ta. Sheba s-a uitat la mine și s-a strâmbat: — Oh, Barbara, nu-ți poți imagina cum poate să fie, a șoptit ea. De fapt, mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În tot acest timp, ai pretins că ești prietena mea și tot ce ai vrut a fost material... — Și cum crezi că a fost pentru mine? am zis, dintr-odată supărată la rândul meu. Să fiu mereu un fel de servitoare a ta... Dar ea nu mă asculta oricum. — Toate lucrurile îngrozitoare pe care le-ai scris despre familia mea, a continuat. Despre Richard. Cât de mult trebuie să ne urăști! Presupun că asta e consolarea unei fete bătrâne, nu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să le vadă educate și cu serviciu. Jowida este foarte revoluționară în discuții. Se plânge că bărbații din Kabul nu au deloc grijă de casă și copii, că indiferent cât sunt de educați preferă să se însoare cu femei needucate, servitoare necondiționate. Joi dimineața Jowida a clacat. Cât a încercat să-și țină firea, până la urmă nu a mai putut. M-am trezit cu ea pe hol dimineață, tremurând din creștet până în tălpi, cu mari bătăi de inimă. Nu a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adevăratelea în lacrimi. Plângea de furie că fusese îmbrăcată atât de simplu, pentru că era numai vina familiei ei; plânse mult și tare... Of, își zicea, tatăl ei cel din cale-afară de nesuferit, care o trimisese în oraș îmbrăcată ca o servitoare, pe când alți tați făceau toate eforturile pentru ca fetele lor să arate îngrijit și să poarte haine cum se cuvine. Bunica ei oribilă, care sporise umilința ei. Familia ei cea din cale-afară de îngrozitoare care, nu încăpea nici o îndoială, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
taxiul care se desprindea de bordură - au fost chiar așa: „Apără-mă, John! Apără-mă!“ Știm ce vrea să spună. Am înșfăcat telefonul și l-am sunat pe Lorne Guyland, în cuhnea indignării. — Ascultă, Lorne, am început eu, după ce o servitoare mi l-a dat pe marele bărbat Tocmai m-am văzut cu Caduta Massi. Ea nu vrea să se dezbrace în scenele pe care i le-ai sugerat, și trebuie să spun că eu... — ADICĂ CUM NU VREA SĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sunt mânios pe el pentru aceastăă această insultă adusă soției mele! închipuiește-și, prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui Liv când a luat-o, în locul ei pe femeia numită Prepelicarul. O alegere explicabilă. El voia o servitoare, nu o amantă. Axona cea îndrăgostită nebunește va fi o bună servitoare, zic eu. Ea îl crede un semizeu. în absența lui Grimus, furia lui Liv s-a descărcat asupra mea. Mi-a spus o mulțime de lucruri crude, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui Liv când a luat-o, în locul ei pe femeia numită Prepelicarul. O alegere explicabilă. El voia o servitoare, nu o amantă. Axona cea îndrăgostită nebunește va fi o bună servitoare, zic eu. Ea îl crede un semizeu. în absența lui Grimus, furia lui Liv s-a descărcat asupra mea. Mi-a spus o mulțime de lucruri crude, pe care nu le voi încredința acestei pagini. Mă disprețuiește pentru că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a trecut de tine, poate veni la mine. Sunt foarte emoționat. Poate că, la urma urmelor, aceasta este Dimensiunea mea Perfectă. Prepelicarul se opri și-și lăsă capul în jos. — Acum mergem? întrebă ea. Pe Vultur-în-Zbor vederea Prepelicarului umil, o servitoare arțăgoasă, nemulțumită, însă complet supusă, l-a șocat și l-a necăjit. Aceasta nu era sora lui, cea care-i făcuse rost de mâncare, îl crescuse și-l apărase. Era doar umbra Prepelicarului pe care-o cunoscuse el. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la intrarea dinspre camera Kâf, dădea spre o baie și o toaletă, iar la capătul îndepărtat al ei se găseau încăperile mici și sărăcăcioase ale Prepelicarului. Ea își avea propria ușă spre lumea de afară, așa cum se cade pentru o servitoare. Acum Prepelicarul se retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de noi n-o s-o ascunzi. Grimus n-a spus nimic. — Cale-Bătută, a spus O’Toole, încearcă să-l convingi pe domnul să discute cu noi. Câteva momente mai târziu, când Grimus avea deja nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pă cap de român. Da’ p-ormă? Cine să te mai ajute, că veneau și ei la război?“. A prevăzut dezastrul și a intervenit rapid, cât încă nu se luase vreo decizie ireparabilă. A vorbit cu cine trebuia. Printr-o servitoare a Lupeascăi, i-a trimis un bilet personal regelui Carol al II-lea. I l-a strecurat femeia când i-a adus cafeaua suveranului, într-o după-amiază de marți, chiar în grădina Lupeascăi, „la vila aia, de-o avea gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-au pierdut ultimele colonii. Din Lumea Nouă Își adusese ceva mai mult decît o avere: Îl Însoțeau o nevastă nord-americană, o demoazelă palidă și fragilă din Înalta societate din Philadelphia care nu vorbea o boabă de spaniolă, și o servitoare mulatră, care fusese În serviciul lui Încă din primii ani petrecuți În Cuba și călătorea cu un macac Închis Într-o cușcă, Îmbrăcat În arlechin, și cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere la hotelul Colón, În Plaza de Cataluña, așteptînd să achiziționeze o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin că servitoarea - o frumusețe de abanos Înzestrată cu o privire și o talie care, potrivit cronicilor de societate, provocau tahicardii - era În realitate amanta și călăuza lui Întru plăceri ilicite și inefabile. Calitatea ei de vrăjitoare și făcătoare de farmece venea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În iulie 1900, Jausá, nevastă-sa și servitoarea Marisela se instalau În casă. În luna august a aceluiași an, cele două femei mureau, iar poliția Îl descoperea pe Salvador Jausá agonizînd, despuiat și legat fedeleș de fotoliul din biroul său. Informarea sergentului care a efectuat cercetările preliminare menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simple superstiții și prostii tipice pentru oamenii chivernisiți. După părerea lui, o săptămînă pe stomacul gol i-ar fi lecuit familia de spaime. Ceea ce nu mai vedea atît de filosoficește erau furturile e podoabelor soției sale. Mai bine de cinci servitoare au fost concediate cînd au dispărut diferite piese din caseta doamnei, deși toate s-au jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]