7,518 matches
-
Ana-Maria Popescu "n-am să-ți iert niciodată această infirmitate,/ acest deget pe care trebuie să-l ascund îndărătul creionului/ și care a crescut fără oprire zi de zi, m-a/ pîndit ani la rînd, m-a ascultat cu sete oarbă...". Acest straniu "instrument" viu a scris pe rînd Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999) și Podul - o antologie care se încheie cu trei poeme nepublicate pînă acum în volume. Versurile din Iedul fără ieșire, volumul
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
de "absența inducției oedipiene paterne care să întreprindă o vectorizare a pulsiunilor eului"". Urmează analiza, tot psihanalitică, a personajelor și a situațiilor, știute, din celebrul roman. Vasile Baciu, tatăl Anei, se aseamănă, de fapt, cu Ion (adversari și complici) în setea lor posesivă față de pămînt. Iar singurul personaj creat pe măsura și tăria lui Ion e George Bulbuc ("mască totemică" a tatălui). Cînd se însoară cu Florica, "Ion se raportează acum la George nu ca la un frate, ci ca la
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
și consecvent pentru dreptate și adevăr, pentru eradicarea corupției și minciunii, i-a fost întinată prin punere în circulație a faimei de atroce spirit malefic. I s-a atribuit vampirismul, de fapt meteahnă metaforică a celor pedepsiți de el pentru setea nesăbuită de avere și putere. Filmul se identifică cu o salutară reafirmare a voinței de recuperare a idealurilor de cinste și dreptate. Inserturile-coperți (eliptice, dar și sarcastice: "Lumea cunoaște legenda. Mulți știu mitul. Puțini adevărul." "Oricînd Țepeș poate să se
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
probleme privind viitorul românilor! Noul ministru al mediului, un domn care vorbește cu "în principal", se mulțumește să constate că producătorii de energie s-au repezit ca niște piranha pe lacurile de acumulare și acum, din cauza lor, vom crăpa de sete! Foarte rău, dar să nu uităm că tocmai acesta e rolul lacurilor de acumulare, să producă energie! De ce, însă, în perioada 1990-1996 nu s-a îngrijit partidul domniei sale de surse alternative de curent? De ce nu s-au construit centrale atomice
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
cu sacul în Valea Jiului, pentru a-i transforma pe mineri într-o armată privată a F.S.N.-ului? Nu e, oare, o răzbunare a râurilor secate faptul că tocmai în parohia lui Miron Cozma oamenii au ajuns astăzi să moară de sete?! Că e și destul circ în brusca îngrijorare pogorâtă pe chipurile altminteri zâmbitoare ale guvernanților, n-am nici un dubiu. Când eu văd pe geam că, la Timișoara, apa băltește pe străzi iar ministrul de resort mă anunță că în Banat
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
interesa, în perspectivă, si pe Spielberg!), filmul aglutinează "materie", menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își cumpăraseră biletele cu bani grei, si așteptaseră mai mult de un an achiziționarea vasului și obținerea aprobărilor de plecare. "Setea de cîștig a unora s-a împletit cu disperarea altora". Vasul Strumă era o vechitura, într-o stare deplorabilă, un fel de barja supraetajata, plină de cuburi de lemn pentru corpurile omenești, ca un fagure mortuar, încărcat de patru ori
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
datoriile față de parteneri de afaceri pot avea, când senator de Timiș e un trepăduș de pe la U.T.C., Viorel Dinescu, devenit azi un adevărat maestru al "blocajelor economice"? Nu mai vorbesc de pegra peremistă neintrată pe listele parlamentare. Securiști spumegând de setea revanșei, milițieni în care simți cum vibrează plăcerea mânuirii bulanului, colonei reformați pe bază de burtă supradimensionată și, în general, un univers ce-ar da mult de lucru fiziognomistului Lombroso abia așteaptă să-și ia revanșa. De fapt, e o
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene, lux, desfrîu, trai fără de muncă, existență de culegători, de unde o sete și-o foame neîntrerupte de procreere, de împerechere... De exemplu, eroul Costică americanizat și pe care l-am vîrît într-un roman, trăiește cu o negresă, o cumătră grasă, grea și bună care îl îngrijește și pe care el o
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
generația lui (generația '27, a Manifestului "Crinului Alb"), care și-au propus să înfăptuiască o "revoluție creștină" (dar nu o "nouă Reformă", ci "o adîncire a celei mai vechi din formele de viață creștină" și anume "ortodoxia'), menită să potolească "setea neamului de a se împrospăta sufletește, de a se întări și a se spiritualiza". "Mîntuirea Neamului" ar consta în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
indiscutabil, un "caz". Nomenclaturist notoriu, membru al CC al PCR și favorit al lui Ceaușescu, a găsit de cuviință a scrie, după 1989, pagini vitriolante la adresa regimului pe care l-a slujit, timp îndelungat, încă de la precocele său debut cu Setea și Străinul, care l-au "clasicizat" de îndată, asigurîndu-i un loc în firida manualelor școlare. "Clasic și după moarte?", se întreba, în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
în care era într-o slavă mai înaltă”22. Epectaza este experiența unui început mereu nou al urcușului duhovnicesc Una dintre problemele care se pun în această operă (In Canticum canticorum) este în ce fel participarea (μετουσία) este izvorul unei sete întotdeauna mai intense, creșterea dorinței paralelă celei a participării și caracterul reînnoirii constante. Sfântul Grigorie revine la Cântarea Cântărilor: „Vedem cum în urcarea (ἀνάβασις) unei scări (χλῖμαξ), sufletul condus de Cuvânt, se ridică spre înălțimi prin treptele vieții spirituale. Mai
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
este împlinită, câtă vreme a aspirat să fie unit cu cel Preaiubit, iar de acum se bucură de această unire. Dar apare o realitate nouă, esențială pentru Sfântul Grigorie. Bucuria produsă de bunurile dumnezeiești nu face decât să crească această sete a sufletului. Este un fapt pe care sufletul îl constată, și care, a fost, se pare, pentru marele Părinte al Bisericii, o experiență. Sufletul descoperă că în firescul vieții spirituale stă un continuu progres și, paradoxal față de ceea ce i se
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
urcă îndemnul ce i se face, care îl atrage necontenit spre ceea ce e mai mare”30. Deci, porunca și îndemnul Domnului: «să vină la Mine și să bea» nu e dată doar pentru viața aceasta, ci și pentru veșnicie, căci setea nu se va potoli vreodată; în cel ce bea, sau în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria din unire
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
spre ce se află înaintea ei și nu se întoarce îndărăt! Și încă este însetată. Intensitatea setei sale a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este suficientă pentru a-i ostoi setea 53. Apoi, tot în opera In canticum canticorum, Sfântul Grigorie adaugă o altă mare imagine a progreselor spirituale: cea a cursei (δρόμος)54. Noi nu suntem aici în planul primei căi, a sufletului separat de Dumnezeu și care suspină după
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu are hotar. Iubirea crește din ea însăși în măsura în care se afirmă, întrucât este o relație de la persoană la persoană, apropierea unei persoane de alta. Iubirea crește la nesfârșit pentru că persoana care se apropie de o altă persoană este indefinită în setea ei de a iubi, și persoana pe care o iubește este indefinită în vrednicia ei de a fi iubită și în capacitatea ei de a răspunde la iubire, stimulând iubirea celeilalte persoane. Iubirea este nesfârșită pentru că este actualizarea indefinitului a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Nyssa, urmând sfântului apostol Pavel (Filip. 3, 13: «Cele dinapoi uitându-le, la țintă alerg»). E învățătura epectazelor, a întinderilor nesfârșite mai sus, care nu sunt numai întinderi intelectuale, ci ale întregii mele ființe, care cuprinde în sine nu numai setea mea de cunoaștere, ci setea de a fi întreg tot mai aproape de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că sufletul nu are pe Dumnezeu, sau nu e unit cu El și pe treptele de mai jos. Căci și cu o persoană omenească
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Filip. 3, 13: «Cele dinapoi uitându-le, la țintă alerg»). E învățătura epectazelor, a întinderilor nesfârșite mai sus, care nu sunt numai întinderi intelectuale, ci ale întregii mele ființe, care cuprinde în sine nu numai setea mea de cunoaștere, ci setea de a fi întreg tot mai aproape de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că sufletul nu are pe Dumnezeu, sau nu e unit cu El și pe treptele de mai jos. Căci și cu o persoană omenească ești mereu unit în iubire
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se continuă spre același bine tot mai înalt dă celui ce intră și iese și o statornicie. Într-un fel „suntem nemulțumiți cu starea în care ne aflăm de câtva timp, pentru că, cunoscându-i marginile, nu ne mai este satisfăcută setea noastră de nemărginire. Voim ceva nou, voim să ieșim din mărginire. Dar noul în care intrăm e din alt punct de vedere înrudit cu starea în care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou și mereu același. E un nou
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Mircea Mihăieș Am bănuit de multă vreme că trebuie să fii oareșcum într-o doagă pentru a intra într-un partid precum "România Mare". Am ridiculizat, ca mulți alții, pretențiile patrioților cu pumnale-n dinți și neobosita lor sete de scandaluri pe criterii etnice. Dar n-aș fi bănuit niciodată că voi avea o confirmare "la vârf" a ceea ce știau mulți români. Ei bine, a furnizat-o însuși Corneliu Vadim Tudor, în conferința de presă în care și-a
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
somnolență se retrezesc impetuos la viață, câte vechi amiciții sunt puse la bătaie pentru a obține treizeci de secunde de conversție tęte-ŕ-tęte cu șeful statului. Că la mijloc e multă autoiluzionare și încă mai multă prostie - dar și o enormă sete de favoruri și chilipiruri - îmi dau seama din tot felul de întâmplări al căror protagonist involuntar am devenit de vreo două luni. Cum unii mă percep ca fiind "om al noii puteri" (ceea ce, să fie clar, nu sunt: ca dovadă
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
mare prezidențială a creat un orizont al speranței pe care nu știu cum și dacă va reuși s-o umple cu fapte echipa semi-nervrotică a pede-liberalilor. Lozinca "viitorului luminos", dar din ce în ce mai îndepărtat, nu mai impresionează pe nimeni. Românii s-au molipsit de setea de imediat a occidentalilor, nemaiacceptând varianta "kalendelor grecești", a vieții fericite pe care o vor duce nepoții și nepoții nepoților noștri. Dacă nu înțeleg acest lucru - și se pare că nu-l înțeleg - noii stăpîni ai țării au șanse enorme
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
mediocritatea, după cum invidia și emfaza îngroapă talentul. Și poate că meschinăria este forma tipică de exprimare a compozitorului contemporan, iar inducerea în eroare, un mijloc la îndemînă de a ieși din încurcătură și de a accesa notorietatea, de a cărei sete poate să se astîmpere fie prin cruzime, fie prin caritate, fie prin persecuție, fie printr-o filantropie ostentativă, întotdeauna însă prin piruete despotice. Sufletele meschine agrează pornirile arbitrare și preferențiale așa cum sufletele generoase sunt predispuse la fapte concrete și nepărtinitoare
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
cărți stăpîn făcut-a Ochi gol, spre sine-ntors, ce nu mai poate Citi decît biblioteci netoate De vise, cînd pasaju-îngăduit-a Al dimineții somn. În van i-arată Lumina zilei cărțile-i frumoase, Ce parcă-s manuscrise-anevoioase Din Alexandria incendiată. De sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil în râul Lethe. Îi sorb apa ciudată când mi se face sete și uit că doar dezamăgiri am strâns. Gemenii Nu știu dacă sunt Castor sau Polux, muritor ori numai un părtaș la nemurire, dar gemenii iubirii îi simt o contopire ce mă atrag și-n lumea lor mă vor. Am adunat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
spre Acasă de pe Deal, Așa am fost și-așa o să rămân, Mereu cu gândul dus înspre Ardeal, Cu Dorul lui crucificat la sân... Nu-s nicăieri în lume mai frumoase Că plaiurile-acelea de sub soare, Acolo-mi sunt fântânile rămase Cu setea lor prelinsa în izvoare, Acolo merg desculț în orice clipă, Câtă lumină mă așteaptă-n prag! Și ocrotit de ea, ferit de gripă, Pe fiecare va aștept cu drag. Ce bucurie înaltă mă învesmânta Când scriu poemul dinspre dimineață! Cu
CU FAȚA SPRE ACASA DE PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382741_a_384070]