2,533 matches
-
Ghiocel și locotenentul nostru! Trăiască Primăvara și Soare-împărat! Începură iarăși să cânte, iar chipeșii flăcăi să arunce clopoțeii fermecați prin întreaga pădure. Eliberați din strânsoarea chingilor de ger, bieții copaci își dezmorțiră trunchiurile, își îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viață, apoi își înălțară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoși, își prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingași, care sclipeau sub sărutul razelor. Jerbelede raze sclipitoare răspândite de soldații lui Soare-Împărat, uralele
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
a nu fi și îl întregeam acum din rosturi mai mici, pe care - curios- le puteam desluși în palme, oricât de multe și prețioase ar fi fost, oricât de ciudate și neașteptate: “A fi - gândeam, privindu-mi palmele înflorite - ” E sevă din rostul soarelui, din rostul luminii și al izvorului, al nașterii și roadelor pământului, din rostul dimineții și al primăverii, al răsăritului și al izvorului, dar mai ales din rostul sufletului.” “A nu fi - și palmele mi le-am întors
DASCĂLUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1473090215.html [Corola-blog/BlogPost/358941_a_360270]
-
soarelui, din rostul luminii și al izvorului, al nașterii și roadelor pământului, din rostul dimineții și al primăverii, al răsăritului și al izvorului, dar mai ales din rostul sufletului.” “A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbită E sevă din rostul aștrilor palizi, din rostul întunericului și al adâncului, al umbrei pribeagului și pustiei, din rostul nopții și al toamnei, al înserării și al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” Da, toate erau acolo unde și așa cum le
DASCĂLUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1473090215.html [Corola-blog/BlogPost/358941_a_360270]
-
-o vară cu flori de iasomie; Mi-s drumurile toate spre tine, iar închise Și nu-mi răsari cu dorul și iarnă vrei să-mi fie... Să-mi ningă peste seară o noapte mai adâncă Decât uitarea ierbii și-a sevei din pământ; Mă rog la tine, dragă și ți-e privirea stâncă Te-mbrățișezi cu neantul, deși-ți sunt legământ... Și de sub neaua albă, nu mai găsesc putere Să mă ridic ca ramul, să-nmuguresc din nou; M-aș face
DE NU E PREA TÂRZIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/De_nu_e_prea_tarziu_violetta_petre_1361626944.html [Corola-blog/BlogPost/351969_a_353298]
-
și proaspătă e prejma. Și nu realizez cum din părți, de sus, de jos, de pretutindeni se-ndreaptă spre mine tremurătoare, firave radicele de viață! Și încă o dată trăiesc o surpriză, căci mișcătoarele fire-mpletesc peste mine o cuirasă de seve pline de fior! Zadarnică mi-e zbaterea! Să mă eliberez nu e chip! Istovirea mă-ncinge! Dar lașul din mine prinde grozave puteri. Pe clipă iau în fugă spațiul îngust ce mi se deschide în față! În goană, pe șerpuita
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi. Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, ca dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1422796178.html [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Universul sufletului ei gingaș Este sursa vieții omenirii Dulceața sărutului ei pătimaș E izvorul suferinței și-al iubirii. Femeia este întuneric și lumină Schimbă destine, nuanțează viața Înger sau demon cu inima plină De seva fericirii-mbujorate...dimineața. Dragoste,extaz, echilibru, nebunie Se-mpletesc în vioriu de pleoape Parfumu-i dulce-amărui te-aruncă-n agonie Stârnind furtuni de plumb înecate-n șoapte. Femeie, mamă, soră, iubită....curcubeu De sacrificii ...numele ei împletește E poarta dintre lumi ce se descuie
SUFLET DE FEMEIE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1488917869.html [Corola-blog/BlogPost/377582_a_378911]
-
al Cerului, care a dăruit tuturor celor chemați, lumina Harului lui Dumnezeu, împărtășită prin mireasma sufletului său aprins. Plinătatea vieții creștine este o permanentă dăruire de sine, jertfă care înmugurește, înflorește și rodește în taina Crucii. Puterea Crucii își trage seva din iubirea lui Hristos și din susurul de credință și tezaurul de virtuți al Strămoșilor. Petre Țuțea este expresia binecuvântată a dăruirii de sine. Petre Țuțea este unitatea de măsură apologetică a Românismului. Gândirea lui Petre Țuțea prin varietatea expresiilor
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450234713.html [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
profundă, brodată pe un caracter de autoritate, specific doar Adevărului, îi conferă genialitatea ortodoxă fără egal ca luminător al gândirii filosofice a Religiei creștine. Filosoful creștin-ortodox Petre Țuțea este gânditorul mistic și teologul fundamental prin excelență. Erudiția sa alimentată din seva Hristică, prin suferința mistică acumulată în închisori, actualizează Ethosul, reînnoindu-l și împlinindu-i ființa. Petre Țuțea este filosoful creștin fundamental al Culturii Ortodoxe a Duhului. Cultura sa pătrunzătoare îl situează într-o unitate de spirit, într-o sobornicitate ortodoxă
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450234713.html [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
o problemă grea. La noi, la institutul de teatru, pe toate le încercăm, căutăm în permanență ceva nou, ceva nonconformist, ieșit din comun, surprinzător, șocant, vrem să trăim cele mai diverse experiențe ca să avem un substrat, cât mai complex, pentru seva inspirației. -Experiențe inedite? Știu și eu câteva din poveștile colegilor tăi. Mihai, student și el la teatru, s-a îmbătat zdravăn și vroia să facă ceva senzațional, a escaladat clădirea băncii și de acolo se adresa în gura mare auditorului
REFLECTOARELE CONŞTIINŢEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reflectoarele_constiintei.html [Corola-blog/BlogPost/341473_a_342802]
-
Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de busuioacă Distilată din vechi struguri Copți pe glia traco-dacă. Limba noastră-i seva noastră, Are gust de boabă-amară Ce în dulce grai se-ncastră Și în slova seculară. Limba noastră e-o licoare, Are gustul din buchetul Ce îl plânge și îl doare Pe sfinția sa, Poetul.
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 by http://confluente.ro/Limba_noastra_romeo_tarhon_1377150874.html [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
imaginea integrală a Celui ce este Hristos, Logosul întrupat în istorie, chiar dacă fiecare dintre ei, conform darului ce-l are, adâncește și se dedică unei anume înțelegeri a lui Hristos.” (Ioan Ianolide, Deținutul profet. Ed. Bonifaciu, București-2009, p. 159) Dincolo de seva ei dumnezeiască, credința crește și se împlinește prin oameni, pe pământ, în istorie, chiar dacă are o exhatologie transcendentă. Rolul Creștinismului ortodox, scopul, sensul, îndrumarea sa trebuie să lucreze în vederea apropierii fenomenului social-politic deci, să formeze și istoric Calea care duce
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
estetică, nu științifică, adică frăgezimea și intensitatea conținutului. Romantismul lui Eminescu e melancolic, pesimist. Nu orice romantism e pesimist, cum crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
pesimist, cum crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu literatura, prima devenind pretext pentru
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
elogiativa închinata de Gavril Moisa, secretarul LSR, Silviei Popescu a fost răsplătita de public cu furtunoase aplauze. I s-a alăturat în demers epigramistul Eugen Albu, care i-a mulțumit doamnei Silvia în felul său caracteristic - prin catrene pline de seva - pentru îndelungată activitate de secretar literar la „Satiriconˮ. Următoarea ședință de cenaclu se va desfășura în 26 februarie. Voichița Pălăcean-Vereș Referință Bibliografica: Seară iubitorilor de cuvânt la Cenaclul „Artur Silvestriˮ al LSR din Cluj-Napoca / Voichița Pălăcean Vereș : Confluente Literare, ISSN
SEARA IUBITORILOR DE CUVÂNT LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ AL LSR DIN CLUJ-NAPOCA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1422872429.html [Corola-blog/BlogPost/376203_a_377532]
-
să continuu ceea ce a început Părintele Paroh Grigore Luțai. Ca să fac o legătură între cele două ctitorii, aș spune că rădăcinile celui mai falnic stejar din acest parc dendrologic sunt înfipte în pământul românesc de dincolo de Tisa, de unde își trag seva din vatra vechii ctitorii a Maramureșului. A fost o perioadă grea. Maicile de aici au venit de la alte mănăstiri. Suntem doar patru. Am fost cinci, dar una a fost chemată la Domnul. Sunt surori râvnitoare, harnice, rugătoare, ascultarea fiind cea
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 by http://confluente.ro/Manastirea_sapanta_peri_d_stelian_gombos_1361863888.html [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
pavăză Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. STEAUA VIEȚII MELE Lumina și setea de viață a izvorât Încă înainte de a mă fi născut, Chiar și când
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1484169294.html [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
cărările pustnice că în aula magna împușcând vietățile tandre cu aburul morții în gene ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor simt nevăzutul șerpii încolăciți în păr șuiera a viața cu temperamentul meu grav demonetizat (re)construiesc chilii în mijlocul pieței ești că Enkidu sfidător și devotat rătăcitor și loial fiara din mine te va
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403809898.html [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Interviuri > DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENĂ ARMENESCU CIUHRII - DESPRE POEZIE CĂ SEVA A VIETII Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Elenă Armenescu Ciuhrii, medic și scriitoare, este președinta Fundației Mirabilis - Medicină Alternativă (ONG club UNESCO), secretar general al Uniunii Naționale a Femeilor din
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_scriitoarea_elena_armenescu_ciuhrii_despre_poezie_ca_seva_a_vietii_.html [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
preluate de tineri și transcrise pe blog-urile lor. În urmă cu câteva luni, am primit un e-mail în care cineva îmi scria un lucru foarte frumos, într-o singură propoziție, care mie nu mi-ar fi trecut prin cap: Ai seva vieții! - Într-adevăr, frumos și profund! Dar scrieți și poezie religioasă. Cum explicați această tendință, aceasta chemare? - Trăim vremuri tulburi, se încheie un ciclu astrologic plin de zbucium, războaie, nedreptăți, minciună, „ atât de apăsat de chipul de Iuda...”, trebuie să
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_scriitoarea_elena_armenescu_ciuhrii_despre_poezie_ca_seva_a_vietii_.html [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
semne pun împlinirilor trecătoare Ce dezgolesc cuvântul magic- răspunsul Și-l acoperă fulgerător cu nepătrunsul. (poem aflat în vol Ferestrele somnului) Octavian D. Curpaș Phoenix, Arizona februarie 2010 Referință Bibliografica: De vorbă cu scriitoarea Elenă Armenescu Ciuhrii - Despre poezie că seva a vietii / Octavian Curpaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_scriitoarea_elena_armenescu_ciuhrii_despre_poezie_ca_seva_a_vietii_.html [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai desparte o cameră / a inimii / să spargem noaptea albă / și să culegem fluturi”. Ori: “mă ninge mov / sub tropot de nori / gândurile trosnesc / durerea se dezlipește de rană / privirea destramă un dor / e vremea când
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
clipă. Să nu-mi distrug definitiv pădurea și-apoi sărac să fug către aiurea. Aș vrea s-adun în tolba peticită numai ce este bun și reușită. Visez să par, să pot să fiu și-aeve un proaspăt furnicar de calde seve, Ieșind din dor spre a privi cu sete către un viitor fără regrete, Ca-n clipa când menirea-mi voi sfârși-o să pot să spun râzând senin, adio! Doamne, cum ard! Doamne, cum ard! Sufletul meu miroase-a nard
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1448298645.html [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
Renasc... Renasc în fiecare primăvară Chiar dacă iarna mi s-a prins de păr, Iubesc femeia din sfârșit de vară Și toamna ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groase Și rădăcini puternice-n pământ , Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt. Sunt ca o apă limpede și rece, Năvalnică prea iute uneori Și peste mine nu se poate trece Decât pe podul construit ,din flori. Sunt carte ce
RENASC de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1459073039.html [Corola-blog/BlogPost/384648_a_385977]
-
mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie, vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit. Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virgini și mai mereu, o celebră-ntrebare revine
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]