864 matches
-
ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
orice conștiință trează, care se manifestă nu fără doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Viața mea se concentrează În dorul pe care-l resimt la un moment dat, când apare acel amestec curios de durere, plăcere, tristețe, bucurie, o covârșitoare sfâșiere și o indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că viața aduce nu numai bucurii, ci și concentrări ale tristeții, nostalgii, momente de cumpănă (eventual, depășite prin eforturi imense). Simți că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și miere Ma Ren Run Chang Wan și urmați instrucțiunile. „Cotul tenismenului” (cronic) CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Este tendinita cotului. Principalul simptom este durerea și sensibilitatea părții interne sau externe a cotului. Adesea este provocată de mici sfâșieri ale tendoanelor, provocate de prea multe mișcări intense, sau de răsucirea bruscă a cotului. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Dacă durerea persistă mai mult de o săptămână. INDICAȚII PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Odihniți-vă o vreme brațul
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
durere cronică) CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Durerea de umăr poate avea multe cauze, dar trei dintre ele sunt mai ales întâlnite: Umăr înțepenit: durere intensă în umăr, cu limitarea mobilității. Cauza este inflamația articulației. Vătămarea articulației umărului: sfâșierea, întinderea sau ruperea mușchilor ori a tendoanelor care leagă brațul de omoplat. Adesea este produsă de excesul de activitate care implică ridicarea brațelor peste cap sau, pur și simplu, de procesul îmbătrânirii. Altă cauză a durerii în umăr este osteoartrita
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
traducerea" interpretului ca despre un "exercițiu hermeneutic", care trebuie să îndepărteze pericolul alunecării "figurii visătorului" fără discontinuitate în aceea a "vizionarului". În esență, "interpretul" trebuie să reveleze (din semnele cărților sau din vise) "nu lumea nălucirilor și fantasmelor ce exprimă sfâșierile eului fără ca eul să-și poată exercita controlul asupra lor trebuie readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri existențiale în spiritual vechilor texte egiptene. Conștiința tragică a căderii se deschide în dialectica reînturnării. 4. Personaje (regi, "populi") Încrederea lui Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
propriu-i rug, se mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină gând. Ochiul său nu "fotografiază"/surprinde liniile trupului, cât surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează predominant efecte de zdrobire, iar cea orizontală efecte de măcinare. Limba, buzele și obrajii contribuie la menținerea alimentelor în cavitatea bucală și prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
atât cât poate să facă pronosticuri un istoric care analizează astăzi ceea ce s-a petrecut alaltăieri, se pare că aceasta este soluția cea mai probabilă. Oprindu-mă aici și privind În urmă la această istorie zbuciumată, plină de drame, de sfâșieri și de transformări pe care nici nu le mai poți memora, mă Întreb, În final, invocând argumentele atât de anacronice ale legitimităților istorice: a cui o fi, de fapt, această universitate? A ungurilor sau a românilor? Iar răspunsul, dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cluj-Napoca, 2000, pp. 7-88). Pentru perioada conflictului armat desfășurat Între octombrie 1848 și august 1849 s-a folosit Îndeosebi denumirea de „război civil” („belul civil transilvan”, cum scria George Bariț XE "Bariț" ), considerându-se că ea explică mult mai bine sfâșierea internă survenită Între cetățenii aceleiași patrii (Transilvania sau chiar Imperiul Habsburgic). Maghiarii au preferat și ei să folosească denumirea de „război de eliberare” (szabadságharc), În loc de „revoluție” (forradalom). În orice caz, termeni cum ar fi „violențe sociale”, „război civil”, „lupte de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 254, 275-276; Alexandru Burlacu, Proza basarabeană, Chișinău, 1999, 131-133; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Chișinău, 1999, 71-77; Popa, Ist. lit., II, 1198; Ion Ciocanu, Dincolo de literă, Timișoara, 2002, 150-155; Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, ed. 2, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 256-263. A. B., L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
lor, aceia vor ști să evite capcanele. Ei vor descoperi neîntârziat uneltirile și fanfaronadele Amăgitorului și vor reuși să scape din mâinile lui. Se vor ascunde în munți și în crăpăturile pământului, unde se vor ruga fierbinte, cu lacrimi și sfâșiere de inimă, cerând ajutorul celui care iubește neamul omenesc [...]. Vei vedea atunci cărui fel de post se vor supune sfinții și câte rugăciuni vor trebui să săvârșească! Și câte clipe și câte zile grele vor trece cei ce vor locui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Organizarea luptei la nivelul teritoriului național al FroggyLandului 2. Atacul psihotronic schema de principiu (adaptare la limbajul vizual cazon de inspirație helvetică) (r)întru LOCAREA Cajvanemelor și cajvantlâcurilor în romane rozalii și toponime din Carte du Tendre urmată de procesul sfâșierii unui copil din litere în care LP este în același timp ucigaș, victimă și judecător fără de părtinire întrucât nu a aderat la nici un partid (sauf le Parti d'En Rire). Astfel la vom ajunge la des-pielițările (zise și ecorșări) urmate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant al evoluției generale optimiste, ca stimul al lucidității sceptice. Și totuși, înconjurat de sinceri sau falși iubitori ai parcursului său prin viață, cel care își pregătește eul de sfâșierea finală dintre spirit și trup se simte cuprins de cosmicul unei stări indefinibile. Este ca și cum fiecare particulă a ființei sale spirituale se desprinde și plutește în căutarea unei noi regrupări care să permită saltul spre abisul altor lumi. Această stare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă și absurdă. Intensitatea suferinței pare a sfida timpul, a-l încetini ofensator. Acest sadism ontic al amânării smulgerii izbavitoare din suferință pare a fi o realitate pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii resurecționare dintre tensiunea ființării sale și complexul existenței mundane. Falsitatea ce se înveșmântă aici în aura unei trăiri veritabile este, cel mai adesea, necunoscută ca falsitate propriu-zisă chiar celor prin care se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extensie abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-și consolidează constant evoluția sub semnul banalității agitate și-
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându-l divinatoriu. Aici basorelieful indică nu atât chemarea zeului cât stringența ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea divină cât imedialitatea survenirii unui nou moment de ruptură, de sfâșiere metafizică în care omul cade sub condiția pasului temporal spre moarte iar transcendența se reabsoarbe din revelație și dăruire în taina ascendențelor nepătrunse. În acest sens, sculptura în basorelief induce senzația unei retopiri ce stă să survină, unei reasimilări aplatizante
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
i-a slujit drept creuzet. Sub loviturile marilor migrații, numite "invazii barbare", civilizația romană pare să dispară într-o totală regresiune. Paradoxala Europă, cea care, la acest început de Ev Mediu, se naște gata împărțită. Încă din epoca romană, această sfîșiere dintre Orient și Occident se întrezărise, impusă de circumstanțe. Distrugerea, în secolul al V-lea, sub loviturile barbare, a Imperiului Roman de Apus, adîncește încă și mai mult prăpastia. Căci trebuie insistat asupra faptului că, în Orient, în schimb, Imperiul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o Europă a mănăstirilor și ordinelor religioase, o Europă a universitarilor și savanților care dezbat raporturile dintre credință și rațiune, o Europă chiar a pelerinilor în veșnică mișcare? Fărîmițarea politică nu trebuie, deci, să inducă în eroare. Dincolo de clivaje, războaie, sfîșieri, Europa s-a născut, în anii aceștia de diviziune, ca o unitate prezentă în conștiințe sub forma unei identități cu conținut complex, dar profund înrădăcinat, sub forma unor rețele în care se integrează elementele dinamice ale societății medievale. Sub această
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este permanentă încă din vremea domniei lui Augustus. E adevărat că, uneori, bariera cedează. Astfel,, în 258, o parte din alamani trec Rinul și reușesc să ocupe Raetia, în timp ce francii invadează Galia și nu pot fi respinși decît cu prețul sfîșierii unității romane și cel al formării unui efemer "Imperiu al Galiei". Popoarele germanice stabilite în apropierea Mării Negre și a gurilor Dunării constituie, pe de altă parte, în jurul anului 250, un vast imperiu foarte puțin organizat însă: imperiul goților. Puternici grație
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]