1,455 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > CE AȘ PUTEA SPUNE? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ce aș putea spune? Mereu trăim ceasul al douăsprezecelea. Mila, mila marină, mila și sila. Ceea ce rămâne sfâșietor după toate aventurile. Trăim repede, murim încet. Vin eu, copilul de demult. Voi nu l-ați cunoscut. În cap este mare întunericul, deschide-l cu bisturiul. Să râzi și să dansezi în singurătate. Nebunia mea spune multe, cine are timp
CE AŞ PUTEA SPUNE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363298_a_364627]
-
ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet. Mihai se apropie. Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă pe după umeri, să-i inspire încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată viața să-i lovească, însă femeia din fața lui părea că nu auzea nimic. Își stropea tâmplele cu apă
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
curse, ca niște trenuri electrice, /numai s-ajungă mai iute la destinație, /numai că să le-nvăț cum se transportă lumea, /de la ea însăși, /la ea însăși. (SOrd, I, 145 sq.). Sunt în acest volum și câteva capodopere: Enghidu - un sfâșietor poem al thanaticului («Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating/stelele rotitoare ale cerului, cu privirea...» - SOrd, I, 144), al damnării sinelui și însinelui la „vederea “/autocunoașterea prin altul care nu este, ori Quadriga, Adolescenți pe mare, Îndoirea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Cu sufletul , cu mintea și cu brațul , Îi apar de-ntuneric , le-aștern pat moale’n noapte Și somnul li-l veghez cu-ncrâncenare. Că nici un râu să nu-i atingă, Sau vis , sau duh , sau arătare ... Și mă cuprinde o sfâșietoare, Tristețe . Și un râu adânc în suflet, Căci eu , da eu , de-ar fi să vină , Acel moment de cumpănă în care , Balanța sorții cum adesea se întâmplă, Ar cere-o viața , una , aș stă cu pieptul netemător,și aș
PENTRU FETIȚA MEA ... de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363576_a_364905]
-
P U S U L I U B I R I I Era într-un apus divin Când te privii extaziat... De-am fi știut să ne oprim - O clipă să fi-ntârziat, Să nu dăm drumul la amor, Acel tumult sfâșietor... Scăpam de triste amintiri. Și astăzi n-aș fi vinovat De tot ce s-a-ntâmplat În inimile-nflăcărate; Le vezi că-s sfărâmate, Și cale nu-i de-a-ndrepta Ispita... Nu se poate! Așa-i c-a fost și
APUSUL IUBIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362554_a_363883]
-
poetă contemporană, (Barcelona, 1957, Spania), traducătoare, critic și editor este reprezentată mai bine, cu fragmente din volumul recent apărut la Editura Semănătorul online, “Tsunami și alte poeme”, un soi de jurnal liric, de factură modernă, în care dramatismul cel mai sfâșietor se îmbină cu suavitatea și inefabilul imaginii poetice. Câteva poeme: “Citind-o pe Alejandra Pizarnik”; “Cheia lumii”; “Poetul din Alexandria”; “Pasărea”; “Roza de gheață”; “Hărți” relevă un univers straniu, de o sublimitate care seamănă cu perfecțiunea morții. Andres Sánchez Robayna
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
ascundă, în buret, un om, iar pasagerul propriu-zis să-i șadă, practic, în brațe. Mărturii zguduitoare ale tentativelor reușite de evadare din Berlinul de Est, grație inventivității și puterii pe care numai disperarea o poate da. Dar sunt și fotografii sfâșietoare, de familii despărțite de sârma ghimpată; un transfug împușcat murind lent, golit de sânge, pe fâșia dintre sectoare, sub privirile încremenite ale soldaților neputincioși - transmisiune în direct, la televizor. Rece. Rece șira spinării, rece războiul care mocnește neînceput și neterminat
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
aduce-n gând, în paralel cu discuțiile de lângă masa joasă, pe Dante Alighieri, născut în minunata Florență, nu departe de viile din Chianti. Ei vorbeau, dar eu la asta mă gândeam, la Dante, cu iubirea lui de la 9 ani, cu sfâșietoarea lui iubire de Beatrice, pe care nici n-a sărutat-o măcar și care nu s-a împlinit niciodată. Dar lacrima lui Dante, o lacrimă poate ca de Chianti, a devenit cerneala versurilor cu aripă de geniu, bucurându-ne cu
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând tributul de vieți. Îl privisem neputincioasă pe Andrei, copilașul de câteva luni, cum se stinsese în ciuda tuturor eforturilor medicilor. Plânsul sfâșietor al mamei ce-și pierduse pruncul îmi răsună și acum în urechi. „Hristos se naște, Domnul coboară...” ...pe rând plecaseră Andrei, Mihăiță, Alexandru, Miruna, copilul fără nume din incubator...Le aprinsesem chiar eu câte o lumânare în baia salonului, căci
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul liric, identificându-se cu tistețea, melancolia, încremenit uneori în întrebări sfâșietoare... unde este „femeia singurei lumini pe care o știu”, caută printre semne desăvârșirea. „cine ești tu / te-am întrebat de o eternitate de ori / de o veselie de întrebări te-am întrebat / cine ești tu / rouă care cazi pe atingerea
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
încântătoare, metafore și personificări, întregesc stilul poetului, făcându-l cât se poate de accesibil și atractiv. Poemele sunt datate și localizate, încă din 1956 și până în 1994. Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
într-adevăr, ușurința versificației în pasteluri îl apropie de George Topîrceanu. O nostalgică elegie cu numele „Pelerinaj” - ne conduce în cimitirul unde sunt înhumate rămășițele strămoșilor poetului și atmosfera este, nu atât de liniște, cât de „stihiile tăcerii”. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, de tristețe absolută și rivalizează cu cea a poemelor lui George Bacovia. Un alt sonet foarte reușit este cel intitulat „Coșmar” în care, atmosfera unei furtuni îl face pe poet să se creadă în altă lume. Ritmul, măsura, cadența
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
cartierul Gării de Nord, de pe starada Depărățeanu („măi Costică, așa a fost să fie, eu am locuit numai pe străzi cu nume de poeți ratați!”). Și pe neașteptate (după o incredibil de lungă maturare și tăcere), Poezia l-a îmbrățișat cu sentimentul sfâșietor al regăsirii. Dar, vai, ea va fi însoțită și de Dionyssos, care nu oferă durerii soluții, ci paleative. Mânat de un instinct care ținea de un miracol (parțial compensatoriu pentru singurătatea poetului), va apela la trei cunoștințe din lumea armatei
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
Venea domol, din vreme-n vreme, Un trubadur necunoscut. „Tu îmi apari, mijind, măiastra, În calea mea, ca o săiastră!” Să-mi faci din murmur o chitară, Să-mi cânte-amoruri din folclor Și-n nopțile de primăvară, Să ne iubim sfâșietor... „Să mă iertați, căci dumneavoastră, Rămâneți slujnică-n fereastră...” Să-mi faci din murmur o vioară, Să-mi cânte-amor enescian, Și-n nopțile din dumbrăvioara, Să ne iubim balzacian... „Rămâi cu bine, o fiastra, Te voi cânta la nunta noastră
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
află încă sub starea aceea de șoc consecință a violul suportat pe plajă în acea noapte de coșmar. Se îndreptă către baie străbătând holul larg și bine luminat cu pași ușori și se opri tulburată, auzind apa curgând și hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând: - Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut cumva? Ea răspunde printre suspine și lacrimi: - Sunt bine Anca, termin și ies! Se simțea stingherită,mâhnită și
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
oprit doar în acea haltă, Unde nu aștepta nici un tren! Încerc să fac curat în gânduri, Mă revăd pe un peron de gară, Erau acolo...mii de fluturi... Când i-am văzut am fugit afară! Și iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat, rece. Aripi frânte...înainte de zbor... Si lacrimi care nu vor să plece! În fundal...se aude o voce, Spunându-mi...Ai sufletul viu. Dar nu vezi?Pustiul te petrece, Pentru o haltă-i prea târziu! Dorina
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
de făcut cafea și vă las pe voi să apreciați singure, dacă am dreptate să mă laud. În acest timp se îndepărtează către bucătărie și Anca se ruga în sinea ei, ca ea să nu izbucnească iar în acele hohote sfâșietoare ca cele de dimineață, în baie. Auzind-o, parcă avusese senzația că se înghesuiau să izbucnească din pieptul său, dintr-un moment în altul. - Se întoarse spre Mariei Carla: - M-ai impresionat mult cu felul cum i-ai scos din
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : „ȘOCUL” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit , visător, totul s-a spulberat într-o
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
al nemărginirii. Pe cearceafurile albe, parcă aruncase cineva petale de maci roșii ca focul. Păreau pictate de cineva într-o culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat. Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit, visător, totul s-a spulberat într-o
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Ion-Adrian Trifan) Vine iubirea ca șarpele prin iarbă O muzică stelară te-nvăluie trist Aerul devine dulce de ametist Universul începe înalt să te soarbă Sufletul tău e un văzduh, iubirea mea Amestecat cu aerul și cu lumina Ca un apus sfâșietor. Străina Cade pe dealurile lumii ca o stea” (”Vine iubirea”, de Ștefan Dumitrescu) ”Sub cerul unde liniștea m-așteaptă Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers, Ce mare e femeia care iartă Un om de neiertat în
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
Taină” . Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea . Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
născut din fată. Până ieri, sărmanii, te căutau sub frunze, Dar astăzi te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste, hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece peste cruci, Chiar dacă mâine-n piață m-ar aburca în furci! Din barba-mi de Caiafă în draci aș smulge-un smoc, De n-aș muta-n credință
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
cântând și vei vedea atunci marinarii întinzând brațele spre noi și, uitându-și groaza, vor alerga la chemările noastre. Vino cu noi să vezi marinarii care mor fericiți!” Se lasă vrăjit de cântecul sirenelor, dar de sus se aude glasul sfâșietor al pescărușului și cântecul de leagăn al mamei, lacrimile mamei sar din undă în undă și reflectă chipul ei. Grădina e cuprinsă de groază, peștii își sting luminile, sirenele dispar, el este cuprins de dor față de lumea lui, se întoarce
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
se îndrăgostește de o altă fată și aceasta simte că între ei se află o ființă amenințătoare. Când cei doi vor să se căsătorească și el încearcă să-i dea iubitei sale inelul de la Onda, este săgetat de o durere sfâșietoare și în timp ce cade are impresia că în oglinda din perete vede „niște ochi adânci, mânioși, care îl ținteau și un braț alb, ridicat, amenințător.” Leonhard înțepenește bucată cu bucată, Onda îi apare în vis mângâietoare la căpătâi. În cele din
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
în apropierea apelor, acestea ar fi luat-o pentru totdeauna în lumea lor. Comportamentul ei provoacă adeseori teamă în sufletele celor din jur și mai ales al soțului ei. Fericirea ei este de scurtă durată și sfârșește într-un tragism sfâșietor, deoarece în timpul unei călătorii pe Dunăre soțul ei exasperat de manifestările înspăimântătoare ale duhurilor subacvatice îi reproșează că nu a rămas în lumea ei, îi aruncă în mare colierul de corali și ea este nevoită să se întoarcă în lumea
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]