806 matches
-
erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîine, fiindcă n-au ce mînca." 37. "Dați-le voi să mănînce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: "Oare să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
despre copiii lui care parcă l-au uitat și despre faptul că o să muncească până n-o mai putea doar să câștige un gram de pâine. Cu toate poveștile lui triste, era mereu vesel și prietenos. Vara era acum pe sfârșite. Matca iazului se mărise. Avea un kilometru în lățime. Digul era construit și pavat cu ciment. Se mai construise în centrul mătcii un cilindru masiv din beton pe care îl numeam „călugărul”. Pe aici o să treacă apa în baraj, ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o lumânare uitată în sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar cu o condiție: la moarte să lase casa mănăstirii, ceea ce ea și face la 1786. Și acum ce mai ai de gând, fiule, pentru că pe aici ne-am cam terminat treburile. Unde mai pui că și ziua e pe sfârșite, așa că drumul spre casă ne-ar face bine, mai ales că mai avem și alte treburi... Până să-mi dau eu seama de cele spuse de călugăr, el a și luat-o la picior pe potecă spre vale. Nu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă: —Dumnezeule! Ce te-ai subțiat! Arăți foarte emancipată, curvă slabă ce ești! Aproape că am spus „mulțumesc“, dar mi-am adus aminte la timp. Scenariul obișnuit cerea ca eu să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu-i așa, Lucy? Lucy înclină din cap. — Și câte zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfârșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a scăpat. Inutil să încep să-i povestesc Zinei că și eu am văzut moartea cu ochii tot într-o apă, cu vreo zece ani în urmă, pe când mama mai lucra la Casa Scânteii. Într-o duminică de iarnă pe sfârșite, când urâtul de stat acasă mă înnebunea, am pornit-o prin Herăstrău ca pensionarul, cu nepotu-meu Alecs. Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prizonieri, atunci i-au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se țină de tot ce găsiră la îndemână ca să nu zboare din mașină. în zori, locotenentul Razman se opri să pună benzină, goli bidonul și-l întoarse cu gura-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pur și simplu în furcă. S-a întors către noi. „A trebuit să facă iarăși un drum în capitală. Autoritățile o presează. Pun întrebări. S-au îngrijorat. De la minister vin somații. Așa sau așa, răbdarea lor e de-acum pe sfârșite.” „O amenință?” a întrebat doamna Sanowsky. „Nu, deocamdată nu, eu mai am încă locul de muncă și pe tine te așteaptă la școală. Ți se permite să sari peste anul școlar. Ei, ce zici, nu-i frumos?” Tata m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
castraveți și ardei, dar nu mă mulțumesc, sunt de la el, eu caut ceva cald și prietenos, care să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum înainte fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Deoarece nu mi-am găsit o slujbă atractivă, nu aveam nici un motiv să părăsesc facultatea, așa că am continuat să merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
probleme și am întrebat-o dacă vrea să bea apă sau altceva. A spus că nu vrea să bea nimic și că nu-și dorea decât să stau puțin lângă ea. După câteva minute m-a rugat, cu o voce sfârșită, să o frec pe spate. Chiar am crezut că îi era rău și transpira nebunește, așa că am început să o masez. S-a scuzat apoi și m-a întrebat dacă pot să-i scot sutienul, pentru că o jena. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu Patrick. Nici el nu are nimic împotriva farselor, dar, dacă cineva încearcă să-i joace una, nu el este cel care iese în dezavantaj. De-abia mă mai țin picioarele să ajung până la pat pe la unu și jumătate. Sunt sfârșită de oboseală, nefericită, simt dureri în tot corpul și reușesc să adorm doar după ce mă amăgesc cu gândul că Patrick se va întoarce la mine. În visele mele, nu mai știu care e Bobby și care e Patrick, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
susține teza era o dovadă de adeziune loială față de legile statului, și erai tratat cu indulgență. În cursul lunilor care au urmat, unii dintre studenți au Început să folosească arme de foc; epoca marilor manifestații sub cerul liber era pe sfârșite. Stam prost cu idealurile. Aveam un alibi, pentru că, iubind-o pe Amparo, făceam dragoste cu lumea a treia. Amparo era frumoasă, marxistă, braziliană, entuziastă, fără iluzii, ea avea o bursă de studii și un sânge splendid amestecat. Toate la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu are loc fără Înrâurirea decanilor... (Corpus Hermeticum, Stobaeus, excerptum VI) „Dar care știință?” „Îți dai seama cât de mare trebuie să fi fost epoca din secolele al doilea și al treilea după Hristos? Nu În ceea ce privește fasturile imperiului, aflat pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu să plângă. Gira era pe sfârșite, am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu să plângă. Gira era pe sfârșite, am părăsit scena și am alergat la ea, care-l avea deja alături pe Agliè, acesta masându-i ușor tâmplele. „Ce rușine”, zicea Amparo, „eu, care nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai dansa după ce urmărise cu o privire invidioasă ce se Întâmplase cu Amparo. Dar se mișca acum cu o obstinație fără nici un haz. Amparo se Întoarse după vreo zece minute, În timp ce noi ne luam rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la douăzeci de centimetri deasupra capului meu Adelina se milostivi: - Eh, se mai întâmplă. Nu-i nimic, așteptăm să întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o așează frumos. Răzvrătitule! Cezar ar mai trânti căciula de câteva ori că tare i-au mai plăcut gesturile teofanei când i-a așezat-o pe cap, dar fata îl prinde de mână și pornesc pe alee. Iarna era pe sfârșite. Când a venit primăvarea cu frumusețile ei, a înveselit inimile oamenilor care se bucurau de soare, verdeață, flori, ciripit de păsări. Primii ghiocei, primele viorele, primii toporași, primele lăcrămioare au fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
soției, copiilor și nepoților. Toți au fost de acord să-i îndeplinească această ultimă dorință. Fecioru-său Doru l-a dus cu mașina. Deci, a plecat cu soția sa, Vasilica, cu fie-sa Luminița și cu nepoata Georgiana. Primăvara era spre sfârșite. Cald și frumos. Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]