814 matches
-
două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult timp, deoarece trebuia să ne pitim, să aflăm unde își aveau cuibul și să așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea tare frig. Lupii și urșii nu erau deloc puțini. Așa că unul dintre noi trebuia să stea de pază în timp ce restul dormeau puțin și prost, treziți de orice trosnitură. În fine, n-aveam cremene și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi se par niște idioțenii. Dar câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât. Ți-am spus și-ți repet, nu vreau decât ca băiatul să plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ariberto nu avea bărbăția să trimită trupe care să mă captureze în ducatul de Benevento, a trimis ucigași cu simbrie care puneau în primejdie viața fiului meu și a viitoarei lui soții. Sunt în vârstă, existența mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau să fac vreun rău celor dragi. Așa că, în ciuda mustrărilor lui Grimoald și ale lui Ansoald, am decis să dispar, luând cu mine un exemplar din această cronică, precum și a mea carte Istoria longobarzilor și alte câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și difuzoare, de aceea se auzea, se face și sfințirea unui preot, povestește o femeie din fața mea unei alteia, detaliile oferite din abundență se pierd în tumultul de voci care urcă până la mine ca o grindină nedorită, slujba e pe sfârșite, și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce în spatele meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul nopții e pe sfârșite, au mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-o tăcere tulburătoare la masa zeilor, ultimii rămași, cei ce rămân până la urmă, până când se sparge ospățul, un moment teribil de greu, celelalte stele s-au stins pe rând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cu părul Înfășurat Într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit În baie m-am tolănit În așternutul impecabil, nu fărĂ oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am Început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol În stomac. la urma
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu mai avuseseră plăcerea unei mese, unul În compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am Înviorat. Acum, pot merge la luptă. Hanbei, te rog să ai mare grijă de tine. Când Hideyoshi părăsi Templul Nanzen, ziua era pe sfârșite și cerul de deasupra capitalei devenea stacojiu. Domnea liniștea, fără să se audă nici măcar o Împușcătură - atâta liniște, Încât te-ai fi putut Îndoi că era un câmp de luptă, atâta liniște, Încât sunetul unei lăcuste furișându-se prin iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el la aceste Întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la Întoarcerea În provinciile natale. O maximă a războinicilor, Însă, spune că vremea următoarei Întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, În roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri Înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau În succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu Își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură Împărțiți imediat În două subunități. Cam patru mii de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
umană. </footnote>, fără legătură cu creierul, este firesc ca “filmul” să nu fie perceput în aceste cazuri, de unde lipsa acestui episod în unele dintre relatările subiecților unor experiențe temporare de extracorporalizare . “Filmul” vieții, de fapt doar al vieții terestre tocmai sfârșite [8], poate fi perceput și în situații de inducere a extracorporalității, citând în acest sens subiecți ce au trecut printr’o spaimă deosebită; cu alte cuvinte, condiția obligatorie pentru perceperea “filmului” este desprinderea efectivă (dar nu neapărat definitivă), nu parțială
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
reîncarnare. Pentru subiectul extracorporalizat există impresia că dincolo de “baraj” (planul nirvanic propriu-zis, n.n.) se desfășoară misiuni mult mai importante (o nouă serie de reîn“carnări”, n.n.). În planele transcendente omul parcurge, post mortem, în sens invers, evenimentele vieții terestre tocmai sfârșite . Parcurgerea în sens invers, adică de la efect la cauză, dă posibilitatea fixării în corpul cauzal a tendinței de a evita, în viața terestră următoare, unele experiențe sau dimpotrivă. În viața următoare, această tendință se va numi înțelepciune sau premoniție, după
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
puțin de o “zi” are loc disiparea corpurilor/informației eterice, astrale și intelectuale, timp în care sufletul se află în stare de sincopă . Această sincopă durează în mod obișnuit trei zile și jumătate , având ca rezultat uitarea existenței terestre tocmai sfârșite; doar individualitățile evoluate pot păstra amintirea acesteia . Lumina Clară Primordială ce-i apare defunctului în prima din cele trei etape ale stării intermediare (Chikhai Bardo) nu poate fi percepută decât de sufletul eliberat de restul vehiculelor; altminteri, această lumină, reflexul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
prin metode diverse” prin care „timpul era aplatizat”; pe scurt, Verdery afirmă că timpul/istoria devenise atemporal/ă, în care noțiuni diferite erau imuabile în orice împrejurare, iar câteva valori în jurul cărora se scria istoria nu aveau început și nici sfârșit: poporul român, partidul, revoluția, lupta pentru independență și unitate națională. La acestea, eu mai adaug contagiunea timpului istoric etatizat de către un timp laic (sublinierea îmi aparține) al creației divine și al spațiului geografic personalizat etnic și destinat unei anumite națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
real dramatism, cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele adunate în Povestea primăverii se resimt de influența sadoveniană, în prezentarea cu discreție a unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic. Nuvelele din Iedera sunt inspirate, în schimb, de scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
măritată cu cu marele logofăt Mateiaș Gavrilaș, străbunic al lui Ion Neculce), cu Safta (măritată după pârcălabul Gheorghe Roșca) și cu Miron, viitor Domn în Moldova 234. Familia a măritat-o pe Teodosia (când veacul al XVI-lea era pe sfârșite) cu Vasile Lozonschi (Vasile Gheorghevici i se spunea), fiul lui Gheorghe Lozonschi, cel pe care Vodă Ieremia Movilă, ginerele lui (fiindcă Gheorghe Lozonschi - sau Izlozeanu sau Kataratos, căci era grec 235 - era tatăl Elisabetei), l-a făcut pârcălab de Hotin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unui act comemorativ cu un conținut limpede. Gestul pios („Dreptu acéia și eu m-am nevoit și am început casă a zidi sfinții sale den temelie. Deacii, pentru păcatele méle, eu nici într-un chip nu gândeam să o văzu sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a marelui împăratului cerescu ia n-au băgatu în seamă păcatele méle, ci au săturat ochii miei de dorul ce doream, și văziu casa ei gata și sfârșită”) se eliberează de veșmântul mistic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu gândeam să o văzu sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a marelui împăratului cerescu ia n-au băgatu în seamă păcatele méle, ci au săturat ochii miei de dorul ce doream, și văziu casa ei gata și sfârșită”) se eliberează de veșmântul mistic, o „convenție” semnată cu contemporanii sub presiunea unei ideologii acceptate, și își apropie o substanță generată de nobilele sentimente filiale. Sacrul lasă, deci, locul pământescului într-o substituire cu profunde motivații: „Deacii, după acea bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
semnată cu contemporanii sub presiunea unei ideologii acceptate, și își apropie o substanță generată de nobilele sentimente filiale. Sacrul lasă, deci, locul pământescului într-o substituire cu profunde motivații: „Deacii, după acea bucurie ce mă bucuraiu, deaca văzuiu casa ei sfârșită, eu îmi aduș aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicând, că eu ce-ți va trebui după moarte să fac sufletului tău. Iar eu nu știuiu ce lucru va fi mare și mai bun, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apăreai - era certificat de proastă calitate, puteai să-ți dai demisia. S. B.: Era certificat de deces politic. D. T.: Iar Europa Liberă... era principala sursă de informare liberă, dar și spațiul în care, dacă erai lăudat, erai un om sfârșit. S. B.: ...deveneai interesant. D.T.: Acolo era greu dacă apăreai. Eu deja apăream cu Kriterion, cu ungurii, cu Divertis. Studenții partidului: membrii și propagandiștii Studenții membri de partid Sorin Bocancea: Să vorbim puțin despre studenții membri de partid, pentru că și
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ghicește ușor răspunsul, ce nu va întârzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar în afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese încă dadaistul Tzara, iar Voronca îl urmează, susținând că „era desăvârșirilor e sfârșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, în timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcând (pe urmele lui Mallarmé, dar într-
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exportul de capital, spre deosebire de exportul de mărfuri, capătă o însemnătate deosebit de mare; 4) se formează uniuni monopoliste internaționale ale capitaliștilor, care împart între ele lumea; și 5) împărțirea teritorială a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit (Lenin, 1970, p. 169). Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o stare de spirit potrivită pentru acțiune. Foarte concentrați, adică foarte centrați pe noi înșine, lăsăm puțin loc trecerii la nivel subliminal a informațiilor care țin de „modalitatea seducție”. Ne uităm la ceas: 18:00. Ziua de muncă e pe sfârșite. Ritmul pare să se întrerupă brusc și ruptura e cu atât mai brutală, cu cât ritmul a fost foarte alert încă de dimineață. La cei mai mulți dintre noi, un detaliu este cel care ne scoate din acest ritm frenetic: ieșirea fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
existenței, arăta că suportul întregii religii este foamea de nemurire. Natura umană își dorește cu disperare nemurirea, în vreme ce rațiunea bagă bețe în roate, pretinzînd că aceasta nu e posibilă. Frank Tipler consideră că divorțul dintre religie și știință e pe sfîrșite, iar cartea sa, ca și teoria "punctului Omega" aduc o contribuție substanțială în acest sens. Răspunzînd afirmativ la problema existenței lui Dumnezeu și la cea a nemuririi, știința preia pînă la urmă ceea ce pînă acum reprezenta proprietatea centrală a teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai Limba-peștelui Mijlocul lui mai Macul Începutul lui mai spre începutul lui iulie Mărărița Jumătatea lui mai Mărgeluță Jumătatea lui mai spre sfârșitul lui iulie Măturica Jumătatea lui mai Micsandra Jumătatea lui mai Nalbă Jumătatea lui mai Nemțișorul de câmp Sfârșitul lui aprilie Oenothera Sfârșitul lui aprilie Rudbeckia hirta Jumătatea lui mai Sângele-voinicului Începutul lui mai Sanvitalia procumbens Sfârșitul lui mai Silene latifolia Sfârșitul lui aprilie spre mijlocul lui iulie Zorelele Începutul lui iunie Anexa 2 Lexic practic Această anexă vă
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
leit semănându-ți și care, adresându-ți cuvântul, dă sunet acelorași întorsături de frază ce esențial te diferențiază de ceilalți muritori, poate fi o încercare dintre cele mai stresante ale unei vieți - și poate chiar momentul când aceasta ia brusc sfârșit - ca o ofrandă adusă prea neașteptatei împrejurări. În literatură, Dostoievski s-a ocupat de asemenea cazuri, iar la distanță de oceane, Edgar Allan Poe, urmați de cohorte de prozatori vâslind în reci sudori către golfurile postmodernismului. Spaima unei asemenea întâlniri
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]