998 matches
-
Este recomandat să separați legumele anuale de cele perene pentru a ușura lucrul pământului înainte de însămânțare și după recoltă. Astfel, plantele perene ar trebui așezate pe marginea grădinii de legume, în grup compact, sau oriunde pe teren. • Înainte de a semăna, sfărâmați bulgării de pământ și strângeți pietrele. Cu cât pământul va fi mai omogen, cu atât rezultatele vor fi mai bune. • Pentru a evita ca pământul din grădina dumneavoastră să-și epuizeze prea repede rezervele de apă, acoperiți-l cu un
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
de culoare roșie, cu descompunere rapidă sau lentă. În general nu prezintă aditivi chimici și menține echilibrul pH-ului. Există sub diferite forme și este vândut în general la volum. • Dacă nu vreți să cheltuiți cu acest strat, folosiți coji sfărâmate, talaș, cetină, iarbă (fără buruieniă, rumeguș sau frunze moarte. • În general, acest strat nu trebuie să fie mai gros de 5-8 centimetri pentru ca pământul să se poată aera. • Beneficiile acestui strat sunt numeroase. Iată câteva dintre ele: reduce creșterea buruienilor
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
sau cetatea ideală, menită să abolească haosul, iadul războiului și al spectrelor asimilării vieții cu bestiarul morții. Alexandru se întoarce în Metropolă, cu originile și rădăcinile anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic al menajeriei Adams, varianta senilă. Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tată,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) sau "Nu m-am găsit în mine și atunci m-am răsfirat/ Prin plante și prin pietre,/ Prin flori, prin necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci de doruri am plâns, m-am căutat [...]/Și-abia atunci când îmi atinse privirea mea de vreasc,/ Am înțeles că pentru a fi ca voi curată,/ Va trebui cu trudă să mă mai nasc o dată/ Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Marius Daniel Popescu (La Symphonie du loup și Les Couleurs de l'hirondelle) este că identitatea ruptă și identitatea recompusă se întîlnesc într-un fel de no man's land, un spațiu al intervalului, unde cei doi "gemeni" ai Eu-lui sfărîmat se devorează reciproc, se substituie unul altuia, sau se tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
configurarea unei matrici culturale. Moartea sa în condiții meschine, ultimii ani din viață trăiți în condiții extrem de modeste, ca și o iubire neîmplinită care-l leagă de Veronica Micle, contribuie la forjarea martirologiei romantice eminesciene. Nefericit în dragoste, cu lira sfărâmată, într-o lume mult prea trivială pentru a găzdui și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește în foarte scurt timp chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ucis-o un obuz”. Necrezând cele spuse de comerciant, Focșa a plecat să se convingă. Iată ce a văzut: „...m-am dus la fața locului să văd și eu. Când am ajuns m-am înfricoșat văzând trei cadavre cu capetele sfărâmate și mai multe leziuni pe corpul lor (subl.ns.)”. Îngrijorat de propria-i familie, autorul mărturiei își descrie căutările dar și pierderile materiale suferite la propria-i casă, neuitând și pe cele ale instituției la care lucra. Din fericire, soția
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de a mă alătura statului major al primei armate franceze, care urma să pătrundă în Germania. Cu-fundîndu-mă în "anul zero al Germaniei"*1, pătrundeam în însăși inima destinului european și în inima acestei inimi: orașul Berlin. Germania era distrusă, decapitată, sfărîmată, devastată, buimăcită, terorizată. Și totuși de aici se ivise puterea fabuloasă care se desfășurase pînă în Caucaz, Egipt și Cercul Polar. Mă izbeam neîncetat de acea idee care mă obseda: cum putuse Germania să dea naștere și la ceea ce iubesc
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
documente ce autorizau promovări sau medalieri semnate de Hitler. Bunker-ul, aflat la baza edificiului distrus, își dezvăluia halucinantul mister. Walhalla se năruise, acoperind cu ruinele sale palatele wilhelmiene, unde, printre bucățile enorme, zăceau atlanți și cariatide cu trupuri desfigurate și sfărîmate. Alexanderplatz nu mai avea contururi. Pe Leipzigerstrasse, rămășițele instituțiilor odinioară bancare, administrative sau comerciale dezvăluiau în toată goliciunea lor puțurile metalice ale ascensoarelor. Firme gigantice atîrnau, vrednice de milă, în căutarea unui alfabet pierdut. Tiersgarten, cîndva un parc păduros desfătător
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
imperialiste: în fapt, din punct de vedere istoric, democrațiile occidentale s-au arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică pare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile..."); cînd sugestia nu funcționează, se dau detalii privind dinamica și efectele actului vizat: "...d. Lefter a căzut pe o canapea sfărîmat de oboseală; a simțit că i se taie încheieturile [...]; a moțăit de cîteva ori și-a adormit. Femeia a șezut și ea pe un scaun, că nu mai putea de picioare și de mijloc se-nțelege, de atîta alergătură și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
apărare. Apoi îndreaptă-te, șocat și rușinat, spre alte părți ale orașului. Privește standurile cu limonadă, grămezile înalte de cauciucuri sparte pe trotuarele îmbibate cu petrol. Urmărește armata de macarale "second hand" specializate în a demola zi și noapte clădirile sfărîmate și desfigurate, terminînd treaba pe care o începuseră oamenii mascați, înarmați cu bazookas. Urcă pe "zgîrie-norii" de moloz. Ici și colo zărești cîte un copăcel de smochin sau de alun luptîndu-se pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val.” („Mama de departe”) Mama este deseori legată de lumea satului pentru că păstrează, ca și acesta, tot ce este mai autentic românesc, mai valoros, are o verticalitate aparte ce o apropie de divin. Ea știe să își ascundă suferințele, să
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de carnaval, apoi se decupează. Cu ajutorul grilei, se pot desena diferite modele, din linii sai figuri geometrice. Se decupează apoi ochii. Cu ajutorul capselor se leagă panglicile laterale. Măștile pot fi ornate după imaginația și gusturile fiecărui copil: staniol, sclipici, globuri sfărâmate, vopsea scipitoare. 36. Jucării din fructe, legume și semințe uscate Frumoase jucării se pot construi din fructe uscate și semințe: castane, ghindă, conuri de brad, semințe de arțar. La fel de bine se pot folosi și fructe și legume proaspete, cu inconvenientulcă
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
ruda) din Sulmona, în momentul nenorocirii: "Eu, care într-un timp aveam mulți prieteni, dar un vânt puternic a suflat în velele mele și imediat ce s-au umflat apele sub impetuozitatea furtunii, am fost abandonat în mijlocul mării pe barca mea sfărâmată. Și în timp ce unii nu vor nici măcar să arate că m-au cunoscut, doar doi sau trei m-ați ajutat în timpul distrugerii mele. Dintre aceștia tu ai fost primul (princeps); într-adevăr, tu erai demn nu de a însoți, ci de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-abia seara o întîlni, în tindă. Era gătită. În cap o năframă de mătasă verde ca iarba, iar pieptul strâns într-un lăibăraș de catifea roșie, ca în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima e stoars-acum, Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată, Sufletul (dacă esistă) printre nori își face drum. Ai știut tu, scumpe frate, că pămîntu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume își arată palida-i, eterna-i fire, Stabilă-n a ei mișcare, mută-n cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii ce trec. Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată Stă Orfeu - cotul în razim pe-a lui arfă sfărâmată... Ochiu-ntunecos ș-ntoarce și-l aruncă aiurind Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării. Glasu-i, ce-nviase stânca, stins de-aripa disperărei, Asculta cum vîntu-nșală și cum undele îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stânci frânte rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. Acolo printre stînce bătrâne și schelete, Un templu în ruină, de apă înnecat, Pe jumătate murii și stâlpii și-i înclină Și stă-n curând să cadă de vreme sfărâmat. În scorburi de părete trăiește-un biet călugăr Tânăr, frumos - dar însă ca umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu cărări spre fundul al templului arab. Acolo prigonit stă de visuri și de gânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
două scânduri, Nu bea apă d-isvoare, ci valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme, s-o scurteze. De ce? și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o biată arfă din arcul sfărâmat. O arfă de aramă cu coarde ruginite, El sbîrnăie pe dânsa un cântec desolat. Strune-amorțite tremur de mâna lui trezite. El chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. {EminescuOpIV 171} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE Ș-acum el sta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l desmierzi? O rîde-mă, o cască în față-mi... tu mă pierzi! {EminescuOpIV 272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te bucură-n rărunchi, - Să-l vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
animale au priviri mai interogative decât stăpânii lor. Țelul este relativ ușor de proiectat. Întortocheate sunt doar căile spre el. Profunzimile sufletului mi se revelă îndeosebi la necaz. Marea busolă a inteligenței rămâne intuiția. Și totuși, unele certitudini mai trebuie sfărâmate. Fără trimiteri la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată. Avem tot mai multe informații, dar prea sărace în sensuri. Poeții - acești alpiniști ai absolutului. Încrederea în rațiune poate însemna mai mult decât dimensiunile ei. Orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Prea multe valori mor în scutece. E tot mai dens vidul dintre oameni. Nu poți intra în legendă, când mori de obezitate, ori de hemoroizi. Majoritatea jurnalelor sunt "îngrășate" cu dejecții. Pădurea își macerează uscăturile. Societatea le promovează deseori. Idealurile sfărâmate hrănesc lichelele. De cei mai mulți violatori "se bucură" libertatea. Se întâmplă în multe prietenii ca unul să fie țucălarul celuilalt. Ratarea este drumul asfaltat cu clișee. Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și lamentabil în biografie. Sinceritatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală românească care va ajunge una din cele mai însemnate din Moldova! Toate s-au dus cu multă ușurință pe povârnișul timpului... În dreapta intrării în biserică, cu margini sfărâmate, semn că a fost scoasă din zidul vechi cu târnăcopul, se află vechea pisanie a bisericii, încadrată de un pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]