578 matches
-
much, nor live șo long. Exeunt, with a dead march. FINIȘ Te rog, desfă ast nastur; mulțumesc, șir. Vedeți? Priviți la ea, priviți buzele ei, Priviți, priviți! (Moare) EDGAR: El leșină! Milord, milord! KENT: Sfarmă-te, inima, te rog, te sfarmă! EDGAR: Milord, deschide ochii! KENT: Lasă-i duhul. Lasă-l să treacă. Îl urăște-acel Ce-ar vrea pe roata-acestei crude vieți Să-l mai lungească. EDGAR: Mort e,-ntr-adevăr. KENT: E o minune c-a-ndurat atît: Își uzurpa, doar, viața. ALBANY
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
continua tot Dumitru Gireadă. Vorba asta nu-i minciună, pentru că poetul însuși o confirmă: "Îmi place atuncea-n scaun să stau, în drept de vatră, S-aud cîinii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul că-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mîndre, poetice povești. Pe jos să șadă fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gînduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ziua de lasatul săcului de postul mare, numaidecât se mănâncă ou, ca să-ți pară postul ușor"; "când pornesc la arat, pun înaintea boilor un ou, ca să nu li se pară greu aratul. Alții pun cuibarele sau ouă clocite, să se sfarme ușor bulgării, cum se sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești, și mai ales de la puica neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
postul mare, numaidecât se mănâncă ou, ca să-ți pară postul ușor"; "când pornesc la arat, pun înaintea boilor un ou, ca să nu li se pară greu aratul. Alții pun cuibarele sau ouă clocite, să se sfarme ușor bulgării, cum se sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești, și mai ales de la puica neagră, că nu se prind farmecele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brad să-și facă cuibul, dar s-a scoborât din cer Sf. Lună și l-a alungat; el a sărit la dânsa și l-a blastamat. Zice: "te blastăm, eu și Maica Domnului, că cine te-a vedea să-ți sfarme capul, să te omoare, că femeie, că barbat." Și chiar să vedeți d-voastră, că șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. Șerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn` ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legat de neputința în fața actului poetic. Am putea, dimpotrivă, să subliniem că poezia exprimă esența timpului care a creat-o și timpul probează că literatura de semnificație umanistă rămâne mereu actuală. Poeții caută teritorii sufletești inedite, demitizează în sensul că sfarmă rigidități, răstoarnă idoli, demistifică realitatea, sau ridică la rang de mit ceea ce într-adevăr devine exemplar: capacitatea de cuprindere a omului. Așa cum spuneam, poeții vor să atingă esențele, chiar dacă modelul este Blaga, Bacovia sau Eminescu; ei, poeții, se anunță și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clopote mute,/ în pacea din miezul furtunii,/ dansăm peste inima noastră/ Sub lacrima rece a lunii". "Secțiunea de aur" (1973) cuprinde versuri mai cizelate și mai exterioare: "Mâna păianjenului rece/ un fir de noapte mă petrece;/ mâna oracolului tristă/ mă sfarmă ca pe o ametistă,/ mâna cu degete de fum/ destramă un tâlc ce-i trist acum." Imaginile dantelate în jurul unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ilie [20 iulie] de va tuna, toate alunele vor seca. în anii în care nu se fac alune, Dumnezeu a poruncit, căci în loc să se ducă oamenii în zi de sărbătoare la biserică ei se duc la cules alune și le sfarmă cu piatra, și-i păcat. Aluniță Alunelele-s semne de mare noroc, și de aceea să nu tai părul de pe ele, că pierzi norocul. Amăgire Să nu amăgești pe nimeni cînd vrei să dai cuiva de facere de bine, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu apă. Arici E păcat să omori ariciul, pentru că el a urzit pămîntul sau l-a măsurat. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice și să ncui cu lăcată, mama lor umblă pînă găsește iarba-fierului, cu care, atingînd lăcata, se sfarmă. Aceea o pun hoții în palmă și descuie lăcă țile numai atingîndu-le. Cînd te afumi cu arici scapi de friguri. Grăsimea de arici e bună pentru reumatism. Aripă Femeia în poziție* să nu mănînce aripi de paseri, căci se aripește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu mult mai rău decât bolnav."245 Viziunea tragică, pe care Cibănoiu o proiectează asupra prietenului său, are ceva din demonismul gnomic al finalului din Scrisoarea IV: "Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun?/ Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun!" În spiritul onestității, să recunoaștem că ambiția de a releva paralele posibile între operele celor doi scriitori nu este nouă în hermeneutica românească. Insolită s-ar putea dovedi doar perspectiva analitică. Prin anii '70 ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i poate și-un cântec uitat de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat rechizitorii în Icoană și privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Închide ochii și dormi și tu,/ Lasă-ți pleoapele să cadă/ Ca un cuțit de ghilotină/ Pe gâtul lumii din afară,/ Închide ochii, spune nu,/ Nu e nimic de înțeles în/ Eresul care începe./ Înalt ca un turn de veghe/ Sfarmă punțile și du/ Țărănei ultima din arme:/ Închide ochii, dormi și tu,/ Întreg poporul clipei doarme". (Cântec de leagăn)113 De la romantici până la oniriști, visul a suportat numeroase conotații, de fiecare dată însă el instituind o nouă realitate și o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aproape imposibilă, efortul reconstrucției acelor momente fiind supus eșecului. Totuși, o suspendare a vremii, așa cum numai arta o poate realiza, ar face posibilă nașterea unei noi lumi prin regăsirea timpului pierdut: În satul în care mă-ntorc/ Ceasuri cu cuc sfarmă vremea/ Și mari bucăți de tăcere/ Zac sparte în praful din drum./ Acele se-nvârt cu hărnicie,/ Arătând mereu ceva de neprivit./ Orele au căzut de mult,/ Acele aleargă fără sfârșit/ Și dezorientat, când și când,/ Cucul apare și-anunță
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintr-o conștiință care îl depășea ca ființă individulă și care ținea tocmai de acel mister adesea evocat. Fie o viață salvată, dar singur, cu remușcarea unui sacrificiu inutil cel al surorii sale -, fie o fidelitate față de sine care să sfarme "conștiința nefericită" pentru a țîșni spre altceva. Ce importanță are dacă găsim sau nu un termen pentru a defini acest altceva, ce importanță are pînă la urmă răspunsul la întrebarea retorică a lui Lupasco : ce voia, oare, acest Om ? A
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a semnat cu o bună caligrafie declarația dată în fața anchetatorilor, spunea că „...N. Zota și V. Buhlea, cu o mulțime de oameni dintre acei necunoscuți stricau dughenile ce mai rămăsese nestricate și azvârleau marfa pe uliță”. c. „La Băcești se sfarmă târgul și se omoară evreii” Neculai Savin, 45 de ani, din Gârceni, venea cu o altă relatare a evenimentelor petrecute în acele zile, de data asta în târgușorul Băcești, spre care plecase în ziua de 10 martie cu anumite interese
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Băcești unde aveam un proces și când am ajuns aproape de târgușor am auzit niște țipete și pocnete în târgușor, iar niște țigani care fugeau din târgușor văzându-mă mi-au spus să nu mai intru în târgușor, că acolo se sfarmă târgul, se ucid evreii și că a venit armata (subl.ns.). Eu auzind acestea m-am întors înapoi și cam la jumătatea drumului am întâlnit pe V. Enacache Tofan (...)”. Acest nume a apărut și va apare destul de des în acest
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
trebuie să-i dau ceva , săraca... Iubitul meu a fost Pavel Anicet, Faust, îl cunoașteți? [...] ...Și deodată, fata cu rochia Ghighiei alunecă de-a lungul zidului; zadarnic încearcă domnul s-o prindă în lungul zidului, fata se strecoară, cade, se sfarmă, - și gestul acela idiot se repetă tot mai net, mai vertiginos. [...]” (p.57) Rolul dominant al acestor secvențe anticipative, după cum le-am numit mai sus, reiese din aceeași tendință a personajelor de a-și supune fiecare gest fiecare gest, fiecare
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e Triton, cântărețul maestru din concă, ce a rostogolit în valuri pe Misenus pentru că îndrăznise să se ia la întrecere cu el? Unde sunt muzele mărei, sirenele? Unde e Scila? Unde e Caribda?"26. Sufletul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
militară a pierit la Vaslui.Au înmormântat-o moldovenii. Din scaunul său de la Suceava, la 25 ianuarie 1475, Ștefan scria către capetele încoronate ale Apusului: „. . . am învins strașnic pe acei dușmani ai noștri și ai creștinătății întregi, și i-am sfărmat, și i-am călcat în picioare”. Atunci, în ianuarie 1475, la Vaslui, o mână de viteji conduși de un om de geniu au scris o filă de istorie universală. O filă în care se vede cum modestia chibzuită înfruntă trufia
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
și brațele de argint, abdomenul și coapsele de bronz, picioa rele de fier și lut. Din munte un bolovan mare a alunecat și a lovit picioarele de fier și lut, distrugându-le. Fierul, lutul, bronzul, aurul, argintul s-au amestecat sfărmându-se, le-a luat vântul. Dar piatra care a lovit statuia a rămas, făcându-se munte, umplând tot pământul. Visul te reprezintă pe tine și împărățiile care vor veni. Tu împărate ești capul de aur care stăpânești tot ce mișcă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
M-am apropiat și am văzut-o pe Angloanice șezând pe loc, lângă ea statuia Hecatei cu aer galben, plăpând. Cuvinte de vrajă murmura, învârtind vârtelnița vrăjită cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând-o că va cunoaște alt destin. În exaltarea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu glumă. Fiecare spirit era supus la chinuri îngrozitoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite în viața pământeană. Arși în foc veșnic de catran și sulf, li se smulgea limba și ochii sau li se absorbea creierul din țeastă. Unora li se sfărma oasele, altora li se bătea piroane în cap șipiept, alții erau cuprinși de șerpi hidoși. -Aici este infernul, -mă atenționă Gabriel îngerul păzitor. Am întins brațul spre desimea dracilor și sufletelor chinuite, tăiam aerul. -Bine dar nu sunt reali. Sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fi dus pe front, din burtă și în așa hal de minciună și mistificare? Ce suntem noi după tine? Legionari "adevărați" dintre cei care au mai rămas și pe care Mareșalul îi ocrotește, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarmă piatră? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu știa ce să mai spună și tăcu, dar nu prea opresat de cuvintele poetului, care, înnegurat, răsfoi ziarul (nu era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nea’ Florin. El uitase că eu sunt pe acolo. și-a adus aminte de mine la prânz când s-a oprit să mănânce. A așezat un ștergar mare, de in, peste un țol. A scos brânza, ceapa pe care a sfărmat-o în căușul palmelor sale uriașe și dintr-un ștergar a scos mămăliga. A pus deoparte strachina cu jumări și mi le-a ales pe cele macre. Mâncam fericit, uitându-mă la rodul muncii mele de azi. Pământ cât vezi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]