1,322 matches
-
mă usuc ... Nu am vreme, vremea rupe Când și când și tot mai des Dragostea când lin se-ntrupe Doinei teiului ales. Plop și eu sunt pe aleea Cu plopi fără soț, dar eu Mai străeminesc ... De-aceea Cânt Femeia-Dumnezeu ... Am sfiala-mi dulce-acră A ce eminescuscriu Cu stihirea-mi cea mai sacră De când eminesc ce scriu ... Știu, de când mă știu, că suntu-i Doar un zvon slab, eminesc, Cel ce răscolind cuvântu-i I-l afân, i-l sap, i-l cresc, I-
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a avut-o tot timpul de când s-a întors din război: -„Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUNII De un ceas face de pază, Moțăind, un palid nor, După el, pe rând, se-așază Stelele la locul lor. Luna, tristă și ovală, Ocolind ramuri cu spini, Urcă dealul cu sfială, Lunecând pe mărăcini. Se strecoară-apoi tăcută În salcâmul de pe deal, Ascultând cum o lăută Cântă-n iarbă ireal. Teii de la mănăstire Înfloresc pe lângă drum, Luna-și ia ca amintire Un clondir plin cu parfum. Și, prin ceața transparentă, În suflet
ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUNII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348527_a_349856]
-
naționalism, de șovinism, iredentism ori alte simțăminte străine. Acest om de condei care și-a strâns cu migală iubirea-n batista imaculată a paginilor și le-a așezat în lacra dintre coperți pentru a fi răsfoite (cum altcumva decât cu sfială și pietate?) de către cititorii rămași AICI, de veghe la hotară, dar și pentru cei care au cam uitat mirosul reavăn al pământului de acasă, imediat ce au trecut granițele spre „țările calde”, înstrăinându-se și înstrăinându-și urmașii, care nu-și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
se furișa Pianul vibra și-mi desfăta Auzul,cu inegalabile atingeri Ale sonatei de Chopin. Sufletu-mi printre note zăcea, De amintiri ce-l tulburau fugea Vrând să-șî audă pentru prima dată, Liniștea. Ecouri vagi îmi pătrundeau Din trecut ,cu sfială, Încurajată de muzica divină Mă unesc fără să vreau,cu ea. Pe sunet de clape calc imagini trecute Și intonăm impreună repertoriu de viață În ton de durere. Auzindu-l ploaia, Ar vrea să mi-l spele! Răpită sunt în
TONUL FACE MUZICA ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348611_a_349940]
-
va fi pus să stea, sufletul meu aceeași fără saț iubire să îți poarte. Iisus Hristos Iisus Hristos nu dă în noi năvală. El stă la ușă ca un cerșetor bătând ușor cu degete de dor și așteptând primirea cu sfială. Dacă-i deschizi pătrunde zâmbitor și umilit picioarele îți spală. Atuncea simți prezența Lui reală și parcă toate-n tine devin zbor. Dacă refuzi să Îl primești,nu pleacă, așteaptă mai departe până când dorul de El prin suflet o să-ți
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348734_a_350063]
-
s-au îmbrățișat Ionel a dat răspunsul așteptat: - Scopul plimbării noastre, prima ieșire în oraș a logodnicii mele, a fost educativ. Obișnuirea ei cu viața și moravurile orașelor mari. Mi-a fost deosebit de greu să o dezbrac de haine și sfială. Deși remarcasem asemănarea Mirandei cu icoana visurilor mele nu aveam habar că sunt surori deși Ahmed mi-a povestit multe despre biografia ei. Întâlnirea în patru, nu tocmai accidentală, ne-a determinat să ne ajutăm reciproc. De acea acest „atac
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
un deceniu, de câteva ori pe an la Miroslovești, printr-un onorant mesager, dar pe care o citesc săptămânal, de câțiva ani, în format electronic). În plus, mi-am conturat ideea de frumusețe umană asupra celui pe care îndrăznesc (cu sfială) să vi-l dezvălui aici, nepermis de sumar, și prin intermedierea câtorva întâlniri directe cu Domnia Sa, privilegiu care mi-a relevat și omul spontan - nu omul elaborat sever, precum alter ego-ul său din laboratorul scriitorului, savantului, ci pe omul dintre
OMAGIATUL DE AZI DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349280_a_350609]
-
în scurta sa viziune - barba deasă, veșmântul de călugăr sfânt... Se-ntoase la mașină socotind că mai avea doar vreo douăzeci de km până la Tismana. Urmărit de ochii unor bătrâni curioși ai locului, se urcă și demară aproape fără zgomot, cu sfiala cuvenită locului și momentului. Privind spre râpa veche, își făcu o cruce largă și-i mulțumi în gând proniei cerești pentru darul fără preț: acela de a fi trăit el însuși facerea minunii - Podul lui Dumnezeu, piatra sfântă de la Ponoarele
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cea mai plină lună plină E în noaptea siderală Când în palida lumină, Noctambulă, albă, goală, Cu mișcări ca de felină, Voluptoasă și carnală, Îngerița mea divină Intră-n patu-mi cu sfială De perversă balerină Profanată și sacrală, Supurând adrenalină Caldă, laxă, umorală... Estromană și calină, Fără jenă și morală, Penetrând-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
și un rafinat în estetica corporală și vestimentară. Spicuim câteva idei din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152 ; Mic dicționar-Scriitori greci și latini ; N. Lascu- Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia,1971. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
întrezăreau, într-o pungă mare, o mulțime de bani. Nerun nu vânduse mai nimic în acea zi, dar văzând o fată așa de frumoasă care-i admira rezultatul creației sale, deveni dintr-odată bucuros, deși simți în suflet o mare sfială atunci când ochii lui întâlniră pe cei ai tinerei domnișoare. Omul cel bogat care o însoțea avu însă mai multă prezență de spirit și o trase pe fată de mânecă pentru a se îndepărta mai repede de acel loc. Fata însă
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
nu-mi mai dau seama Care sunt picăturile de ploaie Și care sunt lacrimile mele ... Mă gândesc la adolescența mea, Destrămată prea devreme De corabia maturității Și simt că mi se face dor de ea, De primul sărut Primit cu sfială pe obrazul îmbujorat, De fiorii primei iubiri Și de clocotul nestăvilit din suflet ... Pe atunci, Orice toamnă îmi părea frumoasă, Oricât de mohorâtă, de zbuciumată ar fi fost ... Astăzi, când norii sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
și un rafinat în estetica corporală și vestimentară. Spicuim câteva idei din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
cât și pentru cei mari . Vă mulțumim, încă o dată, pentru cărțile primite, iar însemnele acestei zile de sfârșit de noiembrie, le vom așeza pe raftul de sus al inimilor noastre, de unde le vom deschide iar și iar, cu cinste și sfială. ” Domnul Dragoș Adrian Neagu, directorul Bibliotecii Județene Panait Istrati, prezent la eveniment, a făcut cunoscute rezultatele statisticilor privitoare la cititorii de carte din ultimul timp și a subliniat că, dincolo de cărțile în format electronic preferate de elevi, informația în format
ORGANIZAŢIA MUNICIPALĂ DE FEMEI A PSD BRĂILA, INIŢIATOAREA ACŢIUNII ,,O CARTE PENTRU FIECARE” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344512_a_345841]
-
tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi. Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii. Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
există și o planetă a spiritului, a dragostei în care renaște o lume mai pură și mai bună. Osia lumii acesteia este cântecul. Ce frumoși și buni sunt cei care cântă! Cândva, în anii șaizeci, destinul unei tinere care descătușa sfiala inimii și clocotea la chemarea muzicii, era străluminat de fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii ușoare românești. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseți: a chipului și a vocii. Mai târziu, cântecul ei
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și scoli soții, Scoli pe cei ce nu înșeală Și pe cei ce-ar vrea, cu toții... Scoli poeți, scoli pana goală, Scoli satiri și-i pui pe glume, Scoli ciufuți din lâncezeală, Scoli mumii și scoli legume... Nu
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
suflet ploile din tine - stropi dulci, închiși într-un sărut. Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine - fior din rouă nepierdut. Îmi rog iubirea-n trup să înnopteze, îmi picure în suflet zori, pe pleoape netrezite Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și te dezmierd, te strâng dorind ca
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
în lumină chipul artistei, fără a se ajunge la emfază, oricât s-ar insista pe ele. Scrisul acordă un beneficiu cui își ia curaj să facă o creionare afectivă a actriței Maia Morgenstern prin aceea că scapă cel puțin de sfială. Ceea ce depinde de rostire pentru aceasta, nu se poate realiza decât prin intonație, pe când scrisul are exclamații pornite din resorturi intime. Admirația față de cineva poate tulbura lăuntrul în singurătate cu sine, pe când glasul în rostirea admirației intimidează și invalidează ultima
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
că nu mai trebuia să merg la biserică. Pentru că eram înconjurată de sfințișori și sfințișoare care, numai sfinți nu erau. Dar eu îi iubeam „la nemurire”. Mereu aleg câte o carte, o răsfoi înfrigurata, pofticioasa, flamanda și intru tiptil, cu sfiala, între copertele ei. De multe ori le iau cu mine-n poșetă. Veșnic am câte o carte-două cu mine. De aceea, gentile mele sunt foarte grele (ascund atâtea destine!) - și se strică repede. Întâi le cedează toartele, apoi fermoarele și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
și metafore moderne, cu sincopări și eludări verbale. („apa curgea ca un vis de iarbă, / curgea pe noaptea somnului / răcoarea albastră /” Atmosfera rurală, tradițională, leagăn al copilăriei, este evocată cu emoție firească și cu nostalgie. „Începuturile” copilăriei se descriu cu sfială și respect. Imaginea părintelui, creator de bunuri materiale, dar și de ... urmași, în luptă cu vrășmășiile naturii. („Rod”) seamănă foarte bine cu un poem al lui N. Crevedia intitulat „Mărturie'”, din volumul „Bulgări și stele” Ideea miracolului ivirii, al apariției
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
în clar de lună, Picturi creați, valori o să rămână. Cresc și eu Cresc și eu acum, când m-au nins anii, Înfruptându-mă din voi, Voi, ce-mi deschideți porți spre vise noi. Calc pe urmele voastre cu o Sfântă sfială, Și-adun risipa florilor în poală. Sufletul mi-l umpleți de lumină, Ce-o dăruiți fără de vină. Ascult ca un copil de mama lui, Cuvintele zidesc dar poezie nu-i. Mă-mbogățiți în serile regale, Cu vii comori, născute din
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]