1,505 matches
-
exact sferele de cercetare la care mă refeream? Mă știi suficient de bine, cred, pentru a-mi da creditul că dacă aș fi avut să-i reproșez ceva Mihaelei Miroiu aș fi făcut-o fără nici o ezitare. Nu m-am sfiit în fața unora mai de soi, de ce-aș fi adoptat subterfugiile pe care le presupui tocmai în cazul unei persoane cu o prestație intelectuală - iartă-mi judecata de gust - modestă?! Chiar nu văd vreun motiv pentru care ar trebui să
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
cu alte cuvinte, nici un fel de mobilizare- ca să dau exemple concrete- împotriva unui Vadim Tudor, care, ani în șir, a promovat în publicațiile sale valorile și ideile fascismului. Cu atât mai puțin împotriva lui George Becali, care nu s-a sfiit să intre în cea mai recentă campanie electorală luând cu japca temele și lozincile legionarismului. În schimb, nu trece o săptămână în care să nu afli alte și alte amănunte despre legionarismul lui Mircea Eliade, despre cât de ,odios" a
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
ironic, rece... Răceala lui mă îngheța". Vizitându-l, când criticul era în spital, spre sfârșitul vieții, are, o cu totul altă impresie: ,Aveam în fața mea un alt E. Lovinescu, un om cald, care nu-și ascundea căldura, care nu se sfia să fie sentimental". Era ,dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
o satisfacție răutăcioasă la gândul că scurtă vreme după această aberantă aserțiune, De Gaulle cade, la el acasă, victima celor care se revendicau tocmai dogmei comuniste! Richard Nixon, trecător și el pe la București, sfârșește acoperit de ridicol, după ce nu se sfiise să afirme despre Ceaușescu: ,O fi el comunist, dar e comunistul nostru!" De unde se poate trage concluzia că e contraindicat să spui vorbe de bine despre șefii bolșevici! Chiar după 1989, când comunismul românesc își pierduse apanajul de politică de
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
constată că multă vreme opoziția scriitorilor și artiștilor la comunism n-a avut efecte serioase și n-a impulsionat reformele din societate, el menționează, totuși, importanța mișcării ,Goma '77" drept un moment de trezire a conștiinței anti-comuniste. Autorul nu se sfiește să pună în evidență indiferența Occidentului față de o asemenea acțiune, reamintindu-ne că nici un președinte occidental nu i-a cerut dictatorului Ceaușescu să ,lase România să fie România" - așa cum se întâmplase în cazul Cehoslovaciei, de pildă. E bine că astfel
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
of Books", ,The Times Literary Supplement" sau, până în urmă cu doi ani, când s-a produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, în ,The New Republic", sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, care nu se sfiește să pună verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății e o caracteristică a analizelor sale) și să ofere soluții. Prin întregul său scris, Tony Judt ilustrează cu strălucire categoria ,intelectualului critic", a ,spectatorului angajat" (ca să folosesc o formulă a lui
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
ironic, rece... Răceala lui mă îngheța". Vizitându-l, când criticul era în spital, spre sfârșitul vieții, are, o cu totul altă impresie: "Aveam în fața mea un alt E. Lovinescu, un om cald, care nu-și ascundea căldura, care nu se sfia să fie sentimental". Era "dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
resursele de a scrie despre un filozof a cărui gîndire s-a mișcat mereu în hotarele paradigmei naționaliste? Răspunsul ni-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
iarbă pe o mică cărare, În Parcul Angrignon, când am observat venind din sens contrar un rățoi atunci ieșit din lac, deosebit de grăbit și hotărât. Am făcut un pas În lateral lăsându-i cale liberă. A trecut fără să se sfiiască de mine și nici nu mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
acele zile de decembrie și ulterior, orice efort real în această direcție și încercând în noua conjunctură politică internă și externă să salveze tot ce se mai putea salva din structurile vechiului sistem. Reprezentanții fostului aparat represiv nu s-au sfiit să folosească mjiloacele avute la dispoziție pentru a înlătura, compromite și denigra pe cei ce, sub o formă sau alta, le-au stat în cale. În fond, fiind principalul beneficiar al sistemului comunist, aparatul represiv avea cel mai mult de
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
ah, dacă ar fi măcar el un tip mai aerisit!), n-au găsit cu cale a-i aloca nici măcar cinci la sută din bugetul de care se bucură Ansamblul folcloric ,Doina Gorjului". ,Scriitorii e pe gratis", socotesc și nu se sfiesc a rosti politicienii-afaceriști ai Amarului Tîrg. Presupun că situația e cam la fel în mai toate mediile mic-provinciale ale țării. Mai prejos de muncitorii necalificați, de măturători și de vidanjori, care, nu ne îndoim, n-ar munci nici o zi fără
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
vorbește despre ne-vedere. Sau despre a vedea diferit. Altfel, altceva. Se vorbește, simplu, despre noi, despre oameni, despre ce poate să schimbe, radical, destine, culori, perspective. Trei actori, cu experiențe diferite, din generații diferite, cu glorie diferită, nu se sfiesc să fie simpli. Regia este lucrul cu actorul. Molly nu vedea și era fericită... Ce înțelegem noi despre asta? Despre speranță și despre eșec? Despre alb și despre negru? Regizorul și întreaga echipă ne mișcă, puțin, din egocentrism, din ignoranță
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
vorbește despre ne-vedere. Sau despre a vedea diferit. Altfel, altceva. Se vorbește, simplu, despre noi, despre oameni, despre ce poate să schimbe, radical, destine, culori, perspective. Trei actori, cu experiențe diferite, din generații diferite, cu glorie diferită, nu se sfiesc să fie simpli. Regia este lucrul cu actorul. Molly nu vedea și era fericită... Ce înțelegem noi despre asta? Despre speranță și despre eșec? Despre alb și despre negru? Regizorul și întreaga echipă ne mișcă, puțin, din egocentrism, din ignoranță
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
din rândul întâi. și ce e drept, se și"vedea"că nu-l"vedeau". Se urcă pe podium, scotea diapazonul, îl punea la ureche, apoi dădea tonul și corul cântă de răsună sală. Era așa de sever încât nu se sfia să părăsească podiumul și să intre printre coriști și să dea un ghiont unuia care cantase cu un bemol mai cas. Noi ne întrebăm în sinea noastră dacă nu face și"pe al dracului”, ceeace era poate adevărat căci nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
niște pârliți de bani, să-ți vinzi sufletul. Se tot vorbește, demagogic până la nerușinare, despre simbolistica primordială a Ardealului, despre Munții Apuseni ca leagăn al românismului și alte baliverne de același tip. În practică, indiferența, cinismul și lăcomia nu se sfiesc să facă tabula rasa din orice colțișor capabil să aducă un pumn de parai în buzunarele fără fund ale nemernicilor cu funcții de conducere. Nu poți învinui o grupare de afaceriști (fie și una lipsită de experiență în domeniu, cum
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
tip de a-moralitate născută din amintirile unei copilării insuportabile. Pe parcursul discuției, dezinvoltul, nerușinatul Capote e surclasat frecvent de abulica fată care se rușinează până și să-i mărturisească numele tânărului scriitor de care e îndrăgostită. În schimb, nu se sfiește să-l îndemne să fumeze în biserica unde se ținea slujba de înmormântare („Că doar nu fumezi marijuana”), iar mai târziu să-i povestească despre obiceiul lui Errol Flynn de a-și folosi, la petreceri, penisul pentru a cânta la
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
de ore o întrebare dificilă formulată de reprezentanții ARD și nu găsesc nimic. Opoziție de catifea. Până și președintele s-a resemnat. După ce anunțase ritos că nu va accepta miniștri urmăriți penal, s-a lăsat păgubaș. Ponta nu s-a sfiit să siluiască limba latină pentru a-și marca victoria: exclamația sa “habemus guvernus” e deocamdată emblematică pentru amestecul de improvizație neroadă și entuziasm puber care domină instalarea actualului guvern, obez și cu portofolii neclare. PS Sunt trist să văd că
Traian Băsescu s-a resemnat, afirmă Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/40096_a_41421]
-
Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități, căci pe acest procedeu e frenezie mare, una care nu se sfiește de nici o îndrăzneală imaginativă (de genul „Cerului i-a căzut un dinte și alții doi/ se clatină” etc. etc.). În atîtea jurii care au premiat-o pe Diana (pe merit, fără-ndoială) s-ar fi putut găsi, totuși, cineva care
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
sau încercînd să-i rupă coloana vertebrală aruncîndu- l de sus pe pragul ușii. Protejat de zei sau ocrotit de piaza-bună, Olteanu scapă de fiecare dată cu viață. Atunci cînd are puterea de a reacționa în cursul anchetelor, nu se sfiește să sară la bătaie: „Cînd s-au aprins spiritele, acest anchetator zice: «De ce nu spui adevărul, mă, boule?» și îmi dă un pumn. Atît mi-a trebuit. Am luat scaunul și am vrut să-i dau cu el în cap
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
nimeni la rîndul/ altui fel de a fi// veți găsi cîndva în grădină/ cu oasele mele/ prietenii întorcînd/ iarba spre stele” (Umbra în grădina de scris). O pudoare ancestrală își face loc la un moment dat. Autorul pare a se sfii de sine însuși, apelînd însă la un protocol melancolic ce nu exclude un dram de ironie. E un ușor machiaj stilistic ce-l apropie de actualitate: „singur pe autostrăzile lumii/ cînd dragostea ta îmi făcuse cărare/ cu îngeri îmbătrînind la
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
al protagonistului, disponibil și, prin urmare, accesibil oricăreia din cititoare. „Nu există ducesă la treizeci de metri de caleașcă”, spunea un moralist cinic. Și nici erou cu verighetă, îndatoriri conjugale și tabieturi micburgheze. Cu toate acestea, Gianni Brunoro nu se sfiește s-o plaseze pe Pandora în categoria „femeilor complete”, a seriei de eroine exemplare întâlnite de marinar în peregrinările sale. Mai mult de-atât, Pandora e, fie și cronologic, deschizătoarea de pluton: „Ea apare din primele casete ale Baladei, întrupând
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
candidează pentru un nou mandat. Amintind că, în 1991, Constituția României de la vremea respectivă crea posibilitatea ca deciziile Curții Constituționale să poată fi anulate de către Parlament printr-o anumită procedură de vot, Oltean a adăugat: "Astăzi, liderii USL nu se sfiesc să spună că vor modifica Constituția în prima parte a anului 2013 și că vor reintroduce acea reglementare care să vizeze controlul CCR de către Parlament. Vă precizez că nu există nicăieri în Europa occidentală și în Europa unită nicio țară
Oltean: ARD susține modificarea Constituției, dar nu vrea ciuntirea atribuțiilor CCR () [Corola-journal/Journalistic/40960_a_42285]
-
Romanul Cronicile genocidului nu face rabat de la poeticile universurilor periferice, în care mizerabilismul este instalat confortabil în organicități rizibile. Căci lumea lui Radu Aldulescu crește, dincolo de condițiile amintite mai devreme, din respirațiile febrile ale unor instanțe apocaliptice, ce nu se sfiesc să cadă pradă ispitelor conspiraționiste, prin volute cinice și resemnări virale. Romanul de față trebuie citit laolaltă cu Îngerul descălecat, apărut într-o primă formă în 1997, și publicat mult îmbunătățit anul trecut. Totul pornește de la credința că „femeia l-
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
a prins Străjeria lui Sidorovici, bombardamentele asupra Bucureștiului din 1944 și abdicarea a doi regi, biografia sa acoperind acea parte a secolului care pentru cei mai mulți dintre noi e simplă istorie, adică cunoștințe convenționale fără miez viu. Psihologic autorul nu se sfiește să-și recunoască lipsurile: în copilărie nu a patinat, în adolescență nu a schiat, în tinerețe nu a jucat tenis, de înotat nu știe să înoate, jocul de bridge nu-l cunoaște, permis de conducere nu are, simțul orientării îi
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]