1,535 matches
-
Bârsei. Acesta vroia să treacă munții în momentul în care oastea transilvană era în Moldova. Se poate afirma cu certitudine că Ștefan cel Mare n-a primit nici un ajutor de la vecinii lui în timpul campaniei din 1476. Matei Corvin nu se sfia să scrie în Apus că sultanul, aflând că Bathory și Țepeș se apropiau de hotarul Moldovei „s-a așternut pe o fugă de ocară, și nu și-a tras sufletul până ce drumul, ce-l străbătuse de mai multe săptămâni când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este înfățișat într-o miniatură, stând în genunchi la picioarele Maicii Domnului. La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei.” În general, istoricii noștrii s-au sfiit să traducă pe slavonescul țar cu împărat. Există, însă, un Octoih slavon, în care se menționează că: “În anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
b) hematorax masiv; c) rupturi multiple de pulmon; d) fracturi costale multiple (accident rutier)..." Doar că la înmormântarea sa n-au mai circulat, ca la ea, un noian de clevetiri și pricini. Cine mă-ntâlnea, mă compătimea și nu se sfia să-mi zică direct: "Mă tem c-a fost vorba de-un blestem"! L-am condus pe ultimul drum: rude, prieteni, colegi, conducători și salariați de la Secțiile de Drumuri și Poduri Naționale Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Agenția Siret, Direcția Regională Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
priveliște a Infernului". Evident, o formulare așa de categorică pune pe gânduri. Autorul invocă însă pe Boltzmann, pe Heisenberg, pe Georgescu-Roegen, pe Schrödinger și pe mulți alții spre a ne convinge că dreptatea e de partea sa, ba nu se sfiește să declare că "în privința cosmogoniei pentru care a optat, se poate spune că gândul lui Eminescu se aventurează mai departe decât al lui Einstein, al cărui model cosmologic propriu-zis cel pseudostatic n-a rezistat ultimelor concluzii ale științei". Intuirea universului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernă datorită, preocupărilor științifice, unele susținute cu intuiții de mare cutezanță, aidoma unui Leonardo (comparația aparține lui C. Noica), Th. Codreanu se pierde în digresiuni care, evident, diminuează din valoarea studiului. Iar ca "rețeta" să fie completă, el nu se sfiește să uzeze într-o insațietate de argumente stocate ritos de afirmația lui Tudor Ghideanu și de uimirea acestuia "că Eminescu recurge chiar și la calculul probabilităților pe axa existențială a identității numerice (?!), deși nu o face ca specialist" (sic!). Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau angajamente aproape sinucigașe, căci în dorința unora îndeobște intelectuali cu apetituri cosmopolite de a vedea România, și tot ceea ce ține de ființa ei spirituală sau materială, într-un circuit de referințe european, de liberă circulație internațională, nu s-au sfiit să denunțe și să repudieze, ca pe un adevărat balast, sau mai neaoșist spus, ca pe niște pietre de moară legate de picioare, toate elementele ce le configurau, fie și doar potențial, o identitate națională pur românească, în favoarea unui blazon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
independenței noastre statale. Așa în trecut, așa și azi. Iar pentru ca strădania demersurilor lor să fie cât mai eficientă, trebuia atacată conștiința națională, unul din factorii esențiali în definirea ei fiind Eminescu, pe care nu numai că nu s-au sfiit să-l denigreze, dar și-au pus la contribuție, cu ostentație, toate mijloacele posibile de compromitere, de respingere, de discreditare și chiar de anulare fizică sau morală, cu o înverșunare și o ură aproape de neînțeles. Din această perspectivă, cercetarea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tălmăciri ale sinuciderii, pe portughezul Fernando Pessoa, care "identifică în sine 72 de poeți", pe Nichita Stănescu sfărâmând substantive și încă multe-multe alte personalități și fenomene spirituale. Zice în volum Theodor Codreanu: "Firește, putem divaga mai departe...". Și nu se sfiește s-o facă. Dar aceste divagații dau cărții atâta farmec și atâta împlinire! Desigur, autorul nu uită de "Cenușăreasă". Și revine în permanență la Bacovia, descifrându-i poezia, făcând paralele, arătându-i pe premergătorii și urmașii poetului de la Bacău. Tobă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a colectivității creatoare de mari valori intelectuale, pulsând mai viu prin colonialism, jaf, armonizarea intereselor pe calea războiului. Destinul trebuie acceptat nu interogat. Prea multe întrebări duc la expulzarea din istorie. Chiar "Dostoievski și Pușkin, umaniști, cum erau, nu se sfiau să disprețuiască și să dorească exterminarea unor popoare intruse în raport cu panslavismul, precum românii!". Orice ideologie stă foarte bine în pagină, aplicată creează panică, goluri uriașe în memoria celor care o declanșează, resemnare în sufletul celor asupra cărora se proiectează. Lucrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aproape de neclintit, în jurul căruia vibrează, cu iradieri subite, ființa oricăreia dintre cărțile semnate de acest autor. Pronunțând vocabula caiete, mintea ne duce de îndată la Eminescu. Manuscrisele lui au căpătat chip pe aceste forme materiale și Codreanu nu s-a sfiit să-l calchieze, din moment ce el s-a declarat discipol al marelui bard de la Ipotești aproape din copilărie. Ce să mai vorbim despre adolescență sau prima tinerețe? Aici, în aceste vârste, s-au copt conceptele, s-a născut flacăra și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi putut avea mari necazuri dacă cineva ar fi avut acces la "comentariile" lui pe teme din acest palier. Deși Ceaușescu se afla în plină ascensiune și manifesta idei curajoase, mai ales în legătură cu evenimentele din Cehoslovacia, el nu se sfiește să surprindă gravele probleme legate de declinul socialismului și comunismului din pricina dictatorilor. Marx și Lenin au fost singurii care ar fi putut duce lumea la adevărul mult așteptat. E și aici un soi de utopie, dar să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o manieră neconvingătoare), criticul vorbind despre efectele nefaste ale corectitudinii politice și despre caracterul conjunctural al odei închinate lui Hitler, pe care o explică prin trimitere la o posibilă simetrie cu exaltarea lui Gr. Alexandrescu la 1840. Autorul nu se sfiește să discute nici despre acuzațiile de antisemitism aduse poetului sau despre experiențele toxicomane și sexuale din Germania, perioadă decisivă pentru formația lui Dan Barbilian (suferind, se pare, de priapism), care o cunoaște acum pe marea sa iubire Helga, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
el, Nicolae Ceaușescu, îl alungase din Țară, furându-i ce avea mai scump: cetățenia românească." De altfel, se zice că poziția de la Congresul XIV, fie și numai schițată, ar fi grăbit căderea dictatorului. Dincolo de raptul teritorial, Ceaușescu nu s-a sfiit să abordeze explicit, chiar cu o anume vehemență (la prima întâlnire cu Brejnev), chestiunea Tezaurului, rămasă până acum într-un ridicol stand-by: o tot "analizează" o Comisie Mixtă care... tace. Cartea lui Th. Codreanu oferă, în a doua ei jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și mută”), îl încearcă dramatismul scurgerii timpului și al pierderii urmelor mereu troienite „de ani, de vreme și soroc”. Versurile încercate în limba franceză nu au altă tonalitate, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
de stat, ne-a fost în atenție și dintr-o altă perspectivă. La sfârșitul anilor 70, regretatul profesor N. Ciachir, el însuși un „fan” al controversatului om politic, pe care-l întâlnise personal în calitate de specialist în istoria Iugoslaviei, nu se sfia să ni-l prezinte că un simpatic nonconformist și reformator, ceea ce pe noi studenții de la istorie-filosofie ne încântă și ne atrăgea totodată. Moartea lui Tito, la 4 mai 1980, după ce 43 de ani s-a aflat în fruntea partidului, guvernului
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
specială” cu Liza Spuner, o femeie mai în vârstă decât el cu zece ani, din înaltă societate austro-ungară. Foarte posesiva, având chiar inclinații sadice, a fost pe punctul de a-l strangula, într-un moment de „pasiune maximă”. Nu se sfia deloc să aducă în casă și alți bărbați, amantul „oficial” ascultând terorizat din camera unde era sechestrat, ceea ce se întâmplă foarte aproape de el. Pe de altă parte, a reușit să-l obișnuiască pe „tânărul țăran croat” să danseze, să cânte
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
acolo nu este prevăzut astfel de caz. Dacă recurgi la ministru, - el zice că: în trebile judecătorești n-are treabă, nu se amestecă. Dacă duci afacerea înaintea Camerei și acolo interpelezi pe ministru, cum au făcut Trauschenfels, acolo nu se sfiește ministrul a înfrunta pe naționalități pentru că se folosesc de dreptul lor și "recunoaște cumcă fapta respectivului președinte sau jude este călcarea legei esistente, însă legea nu este bună și va face propunerea ca să se modifice legea, ca să se potrivească cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este legea acea vestită de naționalități pentru care toleranța maghiarilor în ochii Europei nepreocupate este cel mai frumos fenomen a secolului. Este o lege făcută cu rezerva mentală de a nu o respecta, este sorgintea persecuțiunei naționalităților, - și nu ne sfiim a zice, este sorgintea ruinărei patriei, pentru că printr-însa se dezrădăcinează din inimele, cetățenilor statului, respectul cătră sfințenia legilor ce negreșit trebuie să conducă la demoralizarea generală. Este într-adevăr un lucru curios într-un stat liber și civilizat a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
face? Întrebarea din urmă are înțelesul proverbial de: cum? aud? se poate? Ei bine, acest accent logic, sufletul vorbirei, se așază de cătră actori adesea cu totul fals. A vorbi natural este încă un mister pentru preoții Taliei române. Ne sfiim a mai atinge acel accent care, asemenea în terminologia artei scenice, se numește etic. Vom spune numai 'n treacăt că un actor trebuie să cunoască tonul cel mai adânc și cel mai nalt al vocei sale vorbite și că în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
softalelor un "pereat! ". Studenții din Berlin, asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic "pereat! ". În fine chiar senatul universității din Pesta au hotărât să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităților unor nevrîsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre le-au făcut pentru o cauză până acuma încă sfântă. Departe de noi de a fi panslaviști. Dar un stat de cămătari, risipitori
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1849, în care faimosul agitator se esprimă astfel: Urmând simțământului inemei mele, nu esitez a declara că dacă, aprețiînd cele mai sus zise, vor grăbi (romînii) fără amânare a da garanție despre purtarea lor pacifică în viitor, nu mă voi sfii ca în numele păcei și al iubirii să aruncăm văl asupra delictelor politice din trecut, însă cu escepțiunea acelui om care a abuzat în mod infam de înalta sa poziție bisericească și de încrederea poporului călcând în mod rușinos datorințele sale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în buzunarele lui grele. Nu avea acele vicii adânc înrădăcinate, de cursă lungă, ale persoanelor care te păcălesc cu înfățișarea lor blândă și apoi se dovedesc a fi forat și săpat în tot răstimpul acesta - după cum judecătorii sceptici nu se sfiesc să sublineze ori de câte ori descoperă preacinstite capete care se ițesc din pământ prin unghere întunecate. Era în mare un tip cumsecade, cred eu, deși avea și el momentele lui de îmbufnare când mă pisa să mă mișc mai repede cu împărțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mândru că boala nu-i ucisese puterile să-l facă, ci dimpotrivă îl lăsase mai pregătit decât mulți alți bărbați. Mare parte din ce nu se poate numi de către mulți datorită dezgustului sau rușinii și pe care el nu se sfia deloc să-l numească pentru sine sau unui confident (ori cuiva care era aproape un confidentă ca mine, și care-i absorbea, folosea și cheltuia sentimentele din belșug. Și avea destule astfel de lucruri de învârtit; doar era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nelson pentru cei bătrâni și infirmi, și că le-am face un mare serviciu dacă am transporta-o acolo. Ceea ce, luând în considerare faptul că trăisem vreme îndelungată lângă mama lor (o aluzie clară la nerecunoștința noastrăă nu s-au sfiit deloc să ne ceară. — Ei asta este, a zis Simon, și chiar și el avea aerul că a mers prea departe. Dar pasul fusese făcut, și nu mai erau decât câteva detalii de pus la punct. Bunica primise cam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]