1,780 matches
-
Îi un idiot, i s-a confesat femeia cu ochi albaștri. Nu-l pot Înghiți. Vreau să merg acasă cu tine. — Ești beată? s-a interesat Amory, cu o intensă dorință de cunoaștere. Ea a dat din cap că da, sfioasă. — Du-te acasă cu el, a sfătuit-o grav Amory. El te-a adus aici. În acest punct, gălăgiosul din fundal s-a eliberat de cei ce-l rețineau și a pornit spre ei. Ascultă! s-a răstit el amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și tace de‑ndată speriat, căci toate astea s‑au adeverit. Această mică scenă lasă în urma ei doi oameni satisfăcuți și alți doi nesatisfăcuți. Așa‑i mereu în viață, fifty‑fifty, ceea ce creează o anumită echitate. # Trebuie să te retragi sfioasă din fața mea, de parcă aș fi un demon. Teama ți se citește în ochi, foamea pe corp, maltratările sunt înscrise în piele și, adesea, proliferează și mai adânc. Ajung până în suflet, iar lucrul acesta se exprimă tot în privire. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
putem lăsa la voia întâmplării. Dacă dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu Felix S 23. Te-a apucat hărnicia! Stai, tovarășe, aici și mătură, că de-aia ai fost trimis în Univers! — Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție, spuse în microfon Dromiket 4. — Ce recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obosită, ca o dulce mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci pentru mine chiar timpul se oprește uneori, să-și tragă sufletul.
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
în leagăn Și de doină eminească. Limba noastră de milenii Are gustul de regală Tescuită-n teasc de genii Din a sângelui cerneală... Limba noastră cea de rugă Are gustul de mustoasă, De vin vechi de buturugă Și de lacrimă sfioasă. Limba noastră nepereche Are gustul de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai... Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
piatră, Multe inimi să se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
Selectii > ȘI TE VOI DORMI ÎN PACE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri, Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită: Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față, Ca
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îți cer iertare,mamă,la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi, Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus, știu, tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea, pe-atunci, în mine, Destinul
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
Mai târziu, când începusem școala, Că n-o să-ți placă mărul m-am temut; Toamna mă-ndemna să-ți umplu poala, Iar gura mea tânjea să te sărut. Pe buze, sărutu-l simt arsură. Din poala ta un măr aș lua sfios. Fânu, -n care ne-am iubit în șură, Din părul tau, l-aș strânge mai duios. Vezi? Cu mere este plin panerul. Și parcă, azi, surâzi mai luminos. Toamna ți-a adus, în ochi, tot cerul, Doar chipul tău, la
TOAMNA ŢI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364511_a_365840]
-
pleoape a flăcării din arderea pe rug. Dar din lumina care-a prins să cearnă o toamnă lăcrimând printre iubiri, frumoaso, tu să prinzi un fir de iarnă ca s-o pictezi cu blândele-ți trăiri, Că-n albul ei sfios venit din stele ea poartă fir de lotus și de stea. Iubito, te așează printre ele, în toamna ta, în iarna mea. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul în lucru: „Ultima santinelă Referință Bibliografică: iubirea iernii / Leonid Iacob : Confluențe
IUBIREA IERNII de LEONID IACOB în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364503_a_365832]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBIRE DE ALB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iubire de alb Alb și verde-i la mine în iarnă Și brazii așteaptă cuminți și sfioși Se-aude iar larma vieții ce-ntoarnă Copiii pe deal alergând bucuroși Și-n albul acela eu sunt ca acasă Și iar simt aroma cu moșul Crăciun Că iată-s copilul cu cușma păroasă Ce bulgări aruncă la capăt de drum
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]
-
faur Fără post, precum s-a spus, Că pe-atunci nășeau și sfinții, (Cu hârzob veniți de sus.) Și cum petrecea Prea Sfântul Cu meseni-n veselie, Vin la masa lui trei fete Să aducă o solie. Și-nclinându-se sfioase La Sân’ Petru înainte, Ziseră toate deodată; - Sărutăm dreapta, Prea Sfinte, Ne cerem smerit iertare, Că aici te-am deranjat, Dar avem solie mare Și nu-i timp de așteptat. Dar era harababură, Că-și dădeau cu toate ghes, Încât
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
află într-o perfectă armonie. În „Instantaneu”, antiteza dintre imaginile calme din debutul poemului, menite să sugereze veșnicia naturii, și versul final evocă din nou, neliniștea, anxietatea, imposibilitatea de a accepta stereotipiile. „Stele galbene/ se odihnesc pe umărul nopții,/ frunze sfioase întârziate în muguri,/ fluture în petale de magnolia,/ apus de soare în oglinda fântânii,/ vaietul mării tânjind dimineți,/ o muzică rebelă învăluie totul.” Referindu-se la volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
păsărică, În jurul lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii soția mea?” „Da! Da! Da!voi fi a ta!” Și oglinda, cu pudoare, Reflectă o-mbrățișare... Referință Bibliografică: OGLINDA / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > EROTICĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Înlănțuie-mi trupul în rugul iubirii, Duminici să-mi cânte sfios la ureche, Mireasmă divină umplând trandafirii Ce spinii-și răsfață-n grădina cea veche. Din mugurii tăi s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
-un sfîrșit Dar ești prea dulce, dă-mi și fiere Tango! @TE-AM VĂZUT ÎN IARBĂ CRUDĂ Te-am văzut în iarbă crudă Coapta, dulce că o duda Și suava și divină Cerul n-avea nici o vină Tu te deschideai sfioasa Răsărind din iarbă deasa Nu voiam decît să-ți fur Din iarbă finul contur Dar tu te-ai simțit vînata Că o fiară-adevărată Și m-ai răstignit, mireasa, În dulceața ta sfioasa. Referință Bibliografica: SE PREGĂTESC COPACII SĂ ÎNFLOREASCĂ IARĂ
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
Cerul n-avea nici o vină Tu te deschideai sfioasa Răsărind din iarbă deasa Nu voiam decît să-ți fur Din iarbă finul contur Dar tu te-ai simțit vînata Că o fiară-adevărată Și m-ai răstignit, mireasa, În dulceața ta sfioasa. Referință Bibliografica: SE PREGĂTESC COPACII SĂ ÎNFLOREASCĂ IARĂ / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
piciorul stîng flexat din genunchi, îi cîntă o melodie la fluier, doi bătrîni stau sprijiniți în toiege, iar în plin plan, în partea stîngă, este o fată nudă, cu sexul bine reliefat și cu sînii ca două mere, care privește sfioasă spre un bărbat întins la picioarele ei. Mai sînt o mie de amănunte, pe care n-am cum să ți le redau, pictura nu se poate povesti, la fel cum nu se poate povesti muzica, sau nu se pot descrie
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
mă destram. Înot la întâmplare într-un potop de venin, Un sânge se scurge din raza tulpinei de crin. Mi-e setea ascunsă în găleata cu stele, Iat tu, iubito, porți pe deget noi inele. Trupul tău mai miroase a sfioase petale De parcă duci în brațe o feerică vale. Din grinda casei noastre picură tăcere, Iar între noi tot curge un râu de durere. 28.06.13 Referință Bibliografică: Tangoul înstrăinării / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul
TANGOUL ÎNSTRĂINĂRII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363951_a_365280]
-
primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini Mă privea-n extaz; aveau strălucire și-atât de senini!... Și-a-ntins botul cât putea, și văzând că nu-l alung, Ca un resemnat stătea,mi-a săruta laba îndelung
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
voia vântului tot anul, Eram sau nu eu căpitanul Sărmanei bărci ce rătăcea?” Prin destinul său capricios de poet sentimental obligat de viață să-și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au celebrat niciodată pe el, neînțeles și nerealizat în idealurile sale artistice, cincinat Pavelescu rămâne ultimul trubadur în literatură și cel dintâi epigramist al nostru. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]