445 matches
-
de Capua continuau să încerce influențarea alegerii papilor și să acționeze ca protectori ai papalității. După moartea piosului Iordan al II-lea din 1127, principatul a devenit obiectul ambițiilor regelui Roger al II-lea al Siciliei, care reușise unificarea domeniilor siciliene și peninsulare ale familiei sale. Vreme de 20 de ani, de la 1135 la 1155, familia Hauteville s-a aflat în război cu Robert al II-lea de Capua, până când familia acestuia din urmă a fost definitiv îndepărtată de la putere.
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. În paralel, înțelegeri comerciale erau stabilite cu bizantinii, iar negustorilor arabi le era permis să comercializeze bunuri în porturile siciliene. Cu toate acestea, atacurile flotei musulmane s-au repetat în 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, în cel puțin ultimele două atacuri invadatorii întâmpinând o rezistență substanțială din partea bizantinilor. Prima cucerire mai durabilă a fost lansată în anul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
sub bizantini, capturând Butera, Gagliano, Cefalù și, mai presus de toate, Castrogiovanni (în iarna lui 859). Toți supraviețuitorii creștini ai fortăreței au fost executați, iar copiii și femeile au fost vânduți ca sclavi în Palermo. Căderea celei mai importante fortărețe siciliene l-a convins pe împăratul de la Constantinopol, Vasile I Macedoneanul să trimită în 859-860 să trimită o puternică armată, însă aceasta, ca și flota care o transporta, afost înfrântă de către Abbas. Întăririle bizantine au făcut ca multe dintre orașele supuse
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
din Parlermo, iar Sicilia și-a declarat independența sub emirul Ahmed ibn-Kohrob. Prima faptă militară a acestuia a constituit-o un asediu asupra Taorminei, care fusese reconstruită de către creștini; el a reușit totuși un succes în 914, când o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise împotriva Calabriei, ca și neliniștea cauzată de reformele lui ibn-Kohrob au condus la o răscoală a berberilor. Aceștia l-
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
odată cu insula Malta. Mai multe măsuri anti-musulmane au fost adoptate de împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, pentru a face pe plac papilor, care nu puteau tolera comunități islamice în inima Creștinătății.. Rezultatul a fost o răscoală a musulmanilor sicilieni, care au organizat grupuri de rezistență însă acest lucru nu a putut persista, marcând capitolul final al stăpânirii islamice în Sicilia. Anihilarea sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Adela Juana Maria Patti, cunoscută sub numele de , s-a născut în după-amiaza zilei de 19 februarie 1843 într-o modestă casă de oaspeți din Madrid ca cel de-al treilea și ultimul copil al lui Salvador Patti (un tenor sicilian originar din Catania care lucra ca și profesor de canto) și al Catalinei Chiesa (o soprană născută la Roma, angajată a "Teatrului Circului", loc în care era numită „doamna Barelli”). Adelina a avut o copilărie liniștită alături de cele două surori
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Opera sa oferă o imagine viu colorată a vieții din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Dar principala valoare a creației sale constă în caracterul ei de autentică și tulburătoare confesiune a omului medieval. În Italia, poezia Școlii siciliene, precum și curentul literar "Dolce stil novo" au avut ca exponent important pe Dante Alighieri (1265 - 1321), cel mai mare poet al Italiei. Dante a lăsat posterității: Apar noi modalități dramatice: Apare genul "fabliau" (un fel de snoavă ce se încheie
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a conferit în 1098 lui Roger și moștenitorilor acestuia nunciatul (poziția de legat apostolic) asupra insulei. Roger a constituit noi episcopii latine la Siracusa, Girgenti și în
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Trani. În ajutorul răsculaților au venit și principii Richard Drengot de Capua și Gisulf al II-lea de Salerno, ambii temîndu-se de puterea crescândă a lui Robert Guiscard. Cu toate acestea, Robert nu a abandonat asediul asupra Palermo și campania siciliană. El a preferat să ignore insurecția, care pe atunci s-a extins și în Calabria. Palermo a capitulat în 1072, iar Robert a revenit în peninsulă anul următor, anihilând cu ușurință pe cei mai mulți dintre răsculați. Cu toate acestea, el a
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Adelaida a guvernat că regenta de Sicilia pentru fiii ei care s-au succedat la domnie, Simon și Roger. Pe parcursul guvernării sale, emirul Christodulus a dobândit o mare influență la curte și Palermo a fost stabilit drept capitală a statului sicilian. Fie ca urmare a influenței sale sau în timpul regentei, fratelui ei Henric del Vasto i s-au conferit Paternò și Butera. De asemenea, acelasi Henric a fost căsătorit cu Flandina, fiica a contelui Roger I. Între timp, în Regatul Ierusalimului
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
nu ar fi avut niciun copil, atunci regatul să treacă în stăpânirea propriului ei fiu, Roger al II-lea. Adelaida a adus cu sine o cantitate enormă de bani, ca și câțiva arcași musulmani și 1.000 de alti soldați sicilieni. Adelaida nu se mai află la prima tinerețe, așa că nu a apărut niciun urmaș. Regele Balduin era condamnat pentru bigamie (dat fiind că Ardă era încă în viață), iar patriahul Arnulf fusese depus. Papă Pascal al II-lea a fost
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
Duce de Apulia și Calabria începând din 1154. Roger era fiul întâi născut al regelui Guillaume I "cel Rău" al Siciliei cu soția sa, Margareta de Navarra. În scurta sa viață, el a fost în două rânduri obiectul intenției baronilor sicilieni de a-l înlocui pe tatăl său pe tronul regal. Momentul în care tatăl său l-a numit duce de Apulia nu este cunoscut, fiind totuși de presupus că acest lucru s-a petrecut după înscăunarea tatălui său din 1154
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe normanzi în bătălia de la
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
de către regele Guillaume să participe la negocierile de la Veneția care au urmat înfrîngerii de la Legnano a împăratului romano-german Frederic I Barbarossa, o victorie a Ligii Lombarde, la care participase și Roger, alături de orașele italiene și de papalitate. Cei doi trimiși sicilieni au participat la Tratatul de la Veneția. Roger a rezistat inițial în fața pretențiilor lui Tancred de Lecce față de cele ale Constanței, fiica fostului rege Roger al II-lea și soția împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, fiul lui Barbarossa, deși
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
de fiii săi în 1140, după care a mers la Ariano, un oraș situat în centrul posesiunilor sale peninsulare (și, de asemenea, unul dintre centrele de rebeliune din trecut). Acolo, el a promulgat marele act legislativ care reglementa toate chestiunile siciliene. Prin acesta, regele și sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor (mereu pasibili a se răscula). Pe când se afla acolo, pentru asigurarea centralizării regatului său, Roger a declarat emiterea unei noi monede, care a purtat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a Siciliei, ci întregul sud al Italiei, precum și arhipelagul maltez. Insula a fost divizată în trei regiuni: Val di Mazara, Val Demone și Val di Noto. În 1282, o răscoală izbucnită împotriva dinastiei de Anjou, cunoscută sub numele de "Vecerniile Siciliene", a pus capăt domniei lui Carol de Anjou asupra insulei Sicilia. Angevinii au reușit totuși să își mențină controlul în partea continentală, care a devenit o entitate separată care încă păstra (impropriu) denumirea de "Regatul Siciliei", deși a început să
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
s-au redus. Constituțiile au transformat Regatul Siciliei într-o monarhie absolută, prmul stat centralizat din Europa apărut din feudalism; de asemenea, măsurile fixau un precedent pentru primatul legii scrise. Cu relativ mici modificări, "Liber Augustalis" a rămas baza legii siciliene până în 1819. Pe parcursul domniei sale, Frederic a construit Castel del Monte în Apulia, iar în 1224 a fondat Universitatea din Napoli, rămasă vreme de secole unica universitate din sudul Italiei. După moartea lui Frederic, regatul a fost condus de Henric al
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
manifesta intenții de cucerire a Constantinopolului. Opoziția localnicilor față de oficialitățile franceze și de taxarea excesivă, combinată cu incitările la rebeliune venite din partea a diverși agenți ai Coroanei de Aragon și ai Imperiului Bizantin, a condus la episodul insurecției numite Vecerniile siciliene și la succesul invaziei regelui din 1282. Războaiele care au rezultat de pe urma "Vecerniilor siciliene" au durat până cînd s-a încheiat Pacea de la Caltabellotta în 1302, prin care vechiul regat al Siciliei era divizat în două părți. Insula Sicilia, numită
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
excesivă, combinată cu incitările la rebeliune venite din partea a diverși agenți ai Coroanei de Aragon și ai Imperiului Bizantin, a condus la episodul insurecției numite Vecerniile siciliene și la succesul invaziei regelui din 1282. Războaiele care au rezultat de pe urma "Vecerniilor siciliene" au durat până cînd s-a încheiat Pacea de la Caltabellotta în 1302, prin care vechiul regat al Siciliei era divizat în două părți. Insula Sicilia, numită "Regatul Siciliei de dincolo de Far" sau Regatul de Trinacria, a trecut sub Frederic al
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
îndemnat la părăsirea lor, în fața pericolelor care amenințau Regatul Siciliei dinspre nord. În acest context, în 1156, o răscoală a izbucnit în orașul african Sfax, care s-a răspândit rapid, neluându-se nicio măsură pentru reprimarea ei. În 1159, amiralul sicilian Petru a condus un raid asupra Balearelor, deținute pe atunci de către sarazini, în fruntea a 160 de vase. Cu aceeași flotă, el a încercat să elibereze Mahdia de sub asediu, însă s-a retras imediat după angajarea luptei. Petru nu a
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
în care laudă virtuțile unei vieți simple, rustice, în comparație cu aceea a unei poziții de putere care este însoțită de mii de amenințări și griji. În această chemare adresată prietenului și protectorului său, Gaius Mecenas, Horațiu descrie "Siculae dapes" sau "Sărbătorile siciliene" ca nemaiaducând nici o plăcere unui om "deasupra capului căruia atârnă o sabie ("destrictus ensis")”. Fraza deasemenea a ajuns sa fie folosită pentru descrierea oricarei situații cu un posibil sfârșit tragic, în mod special când pericolul este iminent - indiferent dacă cei
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
a 300 de nave, se întâlnesc. După o bătălie sângeroasă și lungă, Agrippa pierde trei nave, în timp 28 de nave a lui Sextus au fost scufundate, 17 au fugit, iar restul au fost arse sau scufundate. Armata și flota siciliană au avut de suferit, ca și orașele Tyndares și Messina. În 36 î.Hr., Sextus a fugit din Sicilia ( ce a marcat sfârșitul revoltei siciliene), la Milet în cazul în care, în 35 î.Hr., el a fost capturat și executat fără
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
au fost scufundate, 17 au fugit, iar restul au fost arse sau scufundate. Armata și flota siciliană au avut de suferit, ca și orașele Tyndares și Messina. În 36 î.Hr., Sextus a fugit din Sicilia ( ce a marcat sfârșitul revoltei siciliene), la Milet în cazul în care, în 35 î.Hr., el a fost capturat și executat fără proces (lucru ilegal, deoarece Sextius a fost cetățean roman și, prin urmare, avea dreptul incontestabil la un proces) de Marcus Titius, unul dintre slujitorii
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
lăsate necultivate, și o mare parte din acest teren a fost luată și distribuit membrilor de legiunile care au luptat în Sicilia. Acest hotărâre a servit pentru a popula Sicilia, cu locuitori loiali, recunoscători, pentru a evita o nouă revoltă siciliană și a promis să aducă productivitate Siciliei devastate de război. De asemenea, 30.000 de sclavi s-au întors la stăpânii lor, iar ca exemplu, 6.000 au fost trași în țeapă.
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
Pius (67 - 35 î.Hr.) a fost un general roman din perioada sfârșitului Republicii Romane (secolul I î.Hr.) și fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus. Sextus a luptat împotriva celui de-al Doilea Triumvirat, luptă ce a rămas în istorie ca revolta siciliană. a fost fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus (Pompei cel Mare) cu a treia soție, Mucia Tertia. Sextus și fratele lui, Gnaeus Pompeius, au crescut sub ochii tatălui lor, unul dintre cei mai mari generali romani și un politician de carieră
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]