742 matches
-
creatori ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a înlocui rămășițele unui spirit muribund, respectiv speculațiile scolastice și silogismul sterp, cu o rațiune autonomă, riguroasă, cu finalități practice, din care se va naște un ideal obsesiv, cel al certitudinii. Tocmai această însoțire încă armonioasă a concretului, a materiei cu spiritul, pe care o găsim ilustrată emblematic în filosofia lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o percepem imediat prin noi înșine”. Și din același motiv imediatitatea ne ferește de capcana unei îndoieli infinite, din același motiv certitudinea de a exista ce se stabilește printr-o “simplă inspecție a apiritului” ne scutește de recursul inutil la silogism. De fapt, răspunsul lui Descartes se rezumă astfel: cogito-ul este un principiu evident prin sine însuși. A reveni la sursa oricărei cunoașteri, înseamnă a regăsi în noi lumina acestei “cunoștințe interioare care precede întotdeauna experiența”. Meditația, eliberată de obstacolele și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
medieval, existența esenței omului apare imediat, fără intermedierea rațiunii care l-a făcut celebru pe Descartes. Existența izbucnește direct, îndoială egal existență, ceea ce ilustrează infinit mai bine calitatea de intuiție a cogito-ului. Formula inspirată a lui Descartes, cu alură de silogism, ilustrează în secolul XVII, mult mai bine decât formularea lui Augustin, ideea că ființează doar ceea ce este înzestrat cu gîndire reflexivă iar aceasta din urmă nu e altceva decât cogito-ul . Conținuturile particulare ale gîndirii nu sunt importante pentru concluziile ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu. Astfel, matematic vorbind și dacă procedăm prin intuiție și deducție, evidența principiilor nu împiedică, într-o anumită măsură demonstrarea lor. Sfîntul Toma va merge chiar pînă la a utiliza silogismul și îl va afirma pe Dumnezeu cunoscut fără argument, “căci sunt lucruri care sunt astfel cunoscute fără dovezi”. Această poziție este ambiguă dar ea se explică prin lectura ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența aparține naturii sale. VI.7. Cunoaștere și necunoaștere a Dumnezeului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
niciodată consistența. Necesitatea înțelegerii Cogito-ului nu doar ca intuiție ci deopotrivă și ca inferență ar părea să se opună textului din Al II-lea Set de Răspunsuri, unde Descartes insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci exist, nu este un silogism, ci o intuiție imediată, ceva văzut “printr-o simplă inspecție a spiritului - rem per se notum simplici montis intuitu agnoscit”.) De fapt, în măsura în care Cogito-ul se întemeiază pe un silogism, atunci trebuie să cunoaștem mai întâi majora: Tot ceea ce gîndesc, este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci exist, nu este un silogism, ci o intuiție imediată, ceva văzut “printr-o simplă inspecție a spiritului - rem per se notum simplici montis intuitu agnoscit”.) De fapt, în măsura în care Cogito-ul se întemeiază pe un silogism, atunci trebuie să cunoaștem mai întâi majora: Tot ceea ce gîndesc, este sau există sau dimpotrivă, ea este înfățișată spiritului atâta timp cât el vede în el însuși că nu se poate ca el să gîndească dacă nu există”. ) Calitatea de intuiție pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mintal”, intuind prezența în procesul reflexiunii a unor acțiuni mintale. În mod explicit se va referi la ele Edmond Goblot, în tratatul său de logică apărut la sfârșitul primului război mondial. Capitolul referitor la raționamentul deductiv scoate în relief sterilitatea silogismului a cărui concluzie nu aduce nimic nou față de premise. Progresul gândirii, arată logicianul francez, presupune efectuarea unor construcții, a unor acțiuni reale sau mintale și a unor acte de constatare a rezultatelor obținute. Exemplul pe care-l dă vizează o
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
că suma celor trei unghiuri ale triunghiului ABC este egală cu suma unghiurilor aflate de aceeași parte a unei drepte, deci cu 180°. Q.e.d. Reușita demonstrației a depins de o construcție și de observarea consecințelor ce au rezultat. Silogismele sunt prezente mereu, legitimând concluziile: unghiurile alterne sunt egale în situația dată și suma unghiurilor de aceeași parte a dreptei e 180° (Suma unghiurilor de aceeași parte a unei drepte este 180°; în acest caz, avem trei unghiuri situate de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
45 I. 3. Imagologia / 64 Cap. II. Imaginea între inconștient și conștient / 83 II. 1. Dimensiunea neconștientizată a imaginii / 83 II. 2. Structuri ale imaginii în afara și în interiorul istoriei / 96 II. 3. Imagine și simbol / 117 II. 4. Arhetipul, un silogism incomplet / 127 Cap. III. Identitate, alteritate, imagine / 139 III. 1. Eu și celălalt / 139 III. 2. Teorii despre identitate și alteritate / 170 III. 3. Alteritatea ca starea pe care eul nu o poate atinge / 198 Cap. IV. Imagine, reprezentare, stereotip
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
o modalitate prin care omul domină realul, dar în același timp, evadează din el o sursă de spiritualitate și de depășire a limitelor fizice și o formă de interpretare a necunoscutului și de accesibilizare a lui. II. 4. Arhetipul, un silogism incomplet Având în vedere cele prezentate anterior, se poate afirma că arhetipul este universal pentru că simbolurile și miturile prin care se exprimă sunt polivalente, generând sensuri și semnificații multiple în fiecare spațiu cultural. Fiind un produs al inconștientului colectiv, arhetipul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
căror răspunsuri le găsim ancorate în specificul diferitor civilizații, popoare, epoci. Astfel, arhetipul este întrebarea anistorică, prelogică, iar structurile superioare ale imaginii, în termenii logicii, sunt răspunsurile determinate istoric și cultural. În acest sens, arhetipul ar putea fi considerat un silogism incomplet, a cărui concluzie nu este implicită, întrucât, așa cum am văzut, nu indică ceva în subiect, ci ceva despre subiect. Perspectiva arhetipului ca silogism incomplet valorizează dimensiunea creatoare a omului, capacitatea lui de a gândi lumea în forme și imagini
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
logicii, sunt răspunsurile determinate istoric și cultural. În acest sens, arhetipul ar putea fi considerat un silogism incomplet, a cărui concluzie nu este implicită, întrucât, așa cum am văzut, nu indică ceva în subiect, ci ceva despre subiect. Perspectiva arhetipului ca silogism incomplet valorizează dimensiunea creatoare a omului, capacitatea lui de a gândi lumea în forme și imagini simbolice, folosindu-și imaginația. Dacă am discuta despre arhetip în termeni de imagine, atunci imaginația s-ar reduce la percepție. În schimb, considerarea arhetipului
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ar fi, prin urmare, o întrebare anistorică, un motiv primordial, dobândit inconștient de individ prin apartenența la specie, motiv care, așa cum am văzut, se obiectivează, devine viu prin mituri și simboluri determinate istoric și cultural. După cum spuneam, arhetipul este un silogism incomplet, din care lipsește concluzia, aceasta putând fi regăsită în mituri și simboluri. Făcând apel la o categorie, arhetipul indică subiectul care urmează să fie reprezentat, fără să menționeze ceva despre subiectul logic sau obiectul reprezentării. Reprezentările omului despre lume
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
reprezentare imaginativă, 52 reprezentare mentală, 9, 18, 206, 219, 238, 267 reprezentare moștenită, 127 reprezentare simbolică, 29, 61, 64, 103 reprezentare socială, 101, 259 reprezentare vizuală, 61 sacru, 99, 134, 135 semiotică, 62, 102 semn, 60, 117, 124, 126, 134 silogism incomplet, 5, 127, 137, 263 simbol, 5, 25, 28, 53, 60, 117, 119, 120, 124, 126, 134, 231 simbolism colectiv, 123, 295 sine, 8, 25, 26, 38, 42, 49, 57, 63, 64, 66, 69, 72, 80, 81, 84, 127, 129
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
tălmăcește din jurnalul lui Anaïs Nin, Roxana Marfievici din cartea despre Céline a lui F. Vitroux, Sorina Maria Ștef din G. A. Borgese, Iacob Florea din Elias Canetti, iar George Pruteanu din Fiodor Abramov. În numărul din 1987 apar câteva Silogisme ale lui Emil Cioran. Publicația cuprinde și rebus, modă, umor, sport. Alți colaboratori: H. Zalis, Tereza Petrescu, Irina Petraș. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285274_a_286603]
-
două capete ale șirului în cazul nostru, Dumnezeu-Tatăl și Sfîntul Părinte. Urmează ca acea curea de transmisie să se degradeze inevitabil prin frecare. Veriga slabă a creștinismului este însăși veriga sa forte, statutul personal al lui Iisus, elementul intermediar al silogismelor puterii imperiale și apoi papale: teoretic cea mai vulnerabilă, istoric cea mai atacată. În dispozitivul apologetic, cristologia este inima inimii. Fatalitate mediologică: orice putere își are punctul de îmbinare la mijloc, iar veriga mediană este întotdeauna cea mai slabă. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu este o sursă de clarificări necesare, ci una de tensionări „armagedonice” ale societății. Oameni nevinovați își pot vedea numele terfilit, iar vinovați încă nedovediți pot prospera în voie. Chiar nu e nimic de făcut? (Jurnalul Național, 8 octombrie 2004) Silogismul Una dintre metodele substituirii prezumției de nevinovăție cu prezumția de vinovăție este folosirea silogismului. Procedeul rămâne extrem de parșiv căci nu tot omul de bună credință poate deosebi, de la prima ochire, substituirea unui silogism adevărat cu unul fals. Prin anii ’70
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Oameni nevinovați își pot vedea numele terfilit, iar vinovați încă nedovediți pot prospera în voie. Chiar nu e nimic de făcut? (Jurnalul Național, 8 octombrie 2004) Silogismul Una dintre metodele substituirii prezumției de nevinovăție cu prezumția de vinovăție este folosirea silogismului. Procedeul rămâne extrem de parșiv căci nu tot omul de bună credință poate deosebi, de la prima ochire, substituirea unui silogism adevărat cu unul fals. Prin anii ’70, un poet scria cam așa: „Toți oamenii au problema Veneției./ Numai venețienii nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de făcut? (Jurnalul Național, 8 octombrie 2004) Silogismul Una dintre metodele substituirii prezumției de nevinovăție cu prezumția de vinovăție este folosirea silogismului. Procedeul rămâne extrem de parșiv căci nu tot omul de bună credință poate deosebi, de la prima ochire, substituirea unui silogism adevărat cu unul fals. Prin anii ’70, un poet scria cam așa: „Toți oamenii au problema Veneției./ Numai venețienii nu au problema Veneției./ Deci, venețienii nu sunt oameni”. Cum poetul mai semnase și versul „Miroase a sarmale peste munții Carpați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cam așa: „Toți oamenii au problema Veneției./ Numai venețienii nu au problema Veneției./ Deci, venețienii nu sunt oameni”. Cum poetul mai semnase și versul „Miroase a sarmale peste munții Carpați”, care lăsase muți de admirație câțiva dintre prietenii mei, falsul silogism despre venețieni i-a cucerit definitiv. Noroc cu Internetul, prin intermediul căruia azi ne putem verifica cunoștințele în domenii care nu ne sunt foarte apropiate. Iată o comparație simplă din care se poate învăța diferența de mecanism dintre silogismul adevărat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mei, falsul silogism despre venețieni i-a cucerit definitiv. Noroc cu Internetul, prin intermediul căruia azi ne putem verifica cunoștințele în domenii care nu ne sunt foarte apropiate. Iată o comparație simplă din care se poate învăța diferența de mecanism dintre silogismul adevărat și cel fals. „P1” reprezintă prima premisă. „P2” reprezintă a doua premisă. „C” reprezintă concluzia. Silogism adevărat - P1: „Toți oamenii sunt muritori”. P2: „Socrate este om”. C: „Socrate este muritor”. Silogism fals - P1: „Am tot ce nu am pierdut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
verifica cunoștințele în domenii care nu ne sunt foarte apropiate. Iată o comparație simplă din care se poate învăța diferența de mecanism dintre silogismul adevărat și cel fals. „P1” reprezintă prima premisă. „P2” reprezintă a doua premisă. „C” reprezintă concluzia. Silogism adevărat - P1: „Toți oamenii sunt muritori”. P2: „Socrate este om”. C: „Socrate este muritor”. Silogism fals - P1: „Am tot ce nu am pierdut”. P2: „Nu am pierdut un milion de dolari”. C: „Am un milion de dolari”. Dacă subscriem logicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]