748 matches
-
în cărți. / complet / De fapt, este vorba de o falsă entimemă în măsura în care avem structura: Premisă: Toate A sînt în B Premisă: Toate C sînt în B Concluzie: Toate A și toate C sînt în B. Nu avem structura canonică a silogismului: Premisă majoră: Toate A sînt în B Premisă minoră: Toate B sînt în C Concluzie: Toate A sînt în C. În acest slogan se găsește iluzia unui raționament silogistic; de fapt, entimema este un silogism bazat pe asemănare și dezvoltat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Nu avem structura canonică a silogismului: Premisă majoră: Toate A sînt în B Premisă minoră: Toate B sînt în C Concluzie: Toate A sînt în C. În acest slogan se găsește iluzia unui raționament silogistic; de fapt, entimema este un silogism bazat pe asemănare și dezvoltat plecînd de la un punct probabil, în direcția și la nivelul publicului: este un raționament care trebuie înțeles de un public foarte larg; transpunînd acest lucru în retorica publicitară, susținem ceea ce scrie J.-M. Adam față de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asemănare și dezvoltat plecînd de la un punct probabil, în direcția și la nivelul publicului: este un raționament care trebuie înțeles de un public foarte larg; transpunînd acest lucru în retorica publicitară, susținem ceea ce scrie J.-M. Adam față de entimemă: " Dacă silogismul poate fi trunchiat, atunci suprimarea uneia dintre propoziții este posibilă prin evidența ei și prin ușoara ei recuperare" (1987c, p. 233). Propoziția implicită indică faptul că cititorii pot găsi totul în cărți răspunsurile, dar și întrebările. Astfel, operînd o întoarcere
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
deja prin exemplele de mai sus; dar cine se mai îndoiește în mod serios de a treia, cine se mai îndoiește de Aritmetică? Ori, în Analiza de astăzi, când te străduiești să fii riguros, nu ai un alt ajutor decât silogismele sau apelul la această intuiție a numărului pur, singura care nu ne poate înșela. Se poate spune că astăzi am ajuns la rigoarea absolută. Filosofii mai aduc o obiecție. Ei spun: "Ceea ce câștigați în rigoare, pierdeți în obiectivitate. Nu puteți
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să ne ridice de la particular la general printr-un procedeu pe care l-am numit inducție matematică. Prin acest procedeu au făcut analiștii să progreseze știința, și, dacă examinăm în amănunt demonstrațiile lor, îl vom găsi la fiecare pas alături de silogismul clasic al lui Aristotel. Așadar, vedem deja că analiștii nu sunt simpli fabricanți de silogisme în maniera scolasticilor. Pe de altă parte, putem crede că au mers întotdeauna pas cu pas fără să aibă viziunea scopului pe care voiau să
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
inducție matematică. Prin acest procedeu au făcut analiștii să progreseze știința, și, dacă examinăm în amănunt demonstrațiile lor, îl vom găsi la fiecare pas alături de silogismul clasic al lui Aristotel. Așadar, vedem deja că analiștii nu sunt simpli fabricanți de silogisme în maniera scolasticilor. Pe de altă parte, putem crede că au mers întotdeauna pas cu pas fără să aibă viziunea scopului pe care voiau să-l atingă? Au trebuit, bineînțeles, să ghicească drumul care-i conducea la acel scop, și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o acumulare de mici raționamente cu totul asemănătoare celor pe care le fac cu atâta ușurință. Mai e nevoie să adaug că nici măcar matematicienii buni nu sunt infailibili? Răspunsul mi se pare evident. Să ne imaginăm o lungă serie de silogisme, în care concluziile primelor servesc drept premise celor care urmează; vom fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să adaug că nici măcar matematicienii buni nu sunt infailibili? Răspunsul mi se pare evident. Să ne imaginăm o lungă serie de silogisme, în care concluziile primelor servesc drept premise celor care urmează; vom fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca premisă a unui alt silogism se va fi scurs câteodată mult timp și se vor fi derulat numeroase inele ale lanțului, așa încât se prea poate să o fi uitat, sau, ceea ce este și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca premisă a unui alt silogism se va fi scurs câteodată mult timp și se vor fi derulat numeroase inele ale lanțului, așa încât se prea poate să o fi uitat, sau, ceea ce este și mai grav, să-i fi uitat sensul. Așa se face că este
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Cum se face că nu mă trădează într-un raționament matematic dificil, acolo unde majoritatea jucătorilor de șah s-ar pierde? Evident, pentru că ea este ghidată de curgerea generală a raționamentului. O demonstrație matematică nu este o simplă juxtapunere de silogisme, ci sunt silogisme așezate într-o ordine anumită, iar ordinea în care sunt așezate aceste elemente este mult mai importantă chiar și decât elementele în sine. Dacă am sentimentul, sau intuiția ca să spun așa acestei ordini, în așa fel încât
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că nu mă trădează într-un raționament matematic dificil, acolo unde majoritatea jucătorilor de șah s-ar pierde? Evident, pentru că ea este ghidată de curgerea generală a raționamentului. O demonstrație matematică nu este o simplă juxtapunere de silogisme, ci sunt silogisme așezate într-o ordine anumită, iar ordinea în care sunt așezate aceste elemente este mult mai importantă chiar și decât elementele în sine. Dacă am sentimentul, sau intuiția ca să spun așa acestei ordini, în așa fel încât să pot sesiza
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mic regret că le-am adus în atenția cititorului. Comentarii Acest eseu strălucit al lui Henri Poincaré dezvăluie însuși procesul psihologic al matematicianului creator care conduce la descoperire. Procesul de creație nu este unul liniar, adică o simplă înlănțuire de silogisme logice, ci mai degrabă o succesiune de iluminări înlănțuite de mecanismele logicii formale în care inspirația joacă un rol hotărâtor. În această evocare a procesului de descoperire a unui rezultat matematic fundamental în analiza modernă (funcțiile fuchsiene), procesul de creație
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar trebui să-i preocupe pe toți cei care vor să se dedice învățământului. De fapt, ce înseamnă a înțelege? Are oare acest cuvânt aceeași semnificație pentru toată lumea? Oare a înțelege demonstrația unei teoreme înseamnă să examinezi succesiv fiecare dintre silogismele din care se compune aceasta și să constați că este corectă, conform regulilor jocului? La fel, oare a înțelege o demonstrație înseamnă doar să-ți dai seama că știi deja sensul tuturor termenilor folosiți și să constați că aceasta nu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să constați că aceasta nu implică nicio contradicție? Pentru unii, da; când vor fi făcut această constatare, își vor spune: gata, am înțeles. Pentru cei mai mulți, însă, nu. Aproape toți sunt mult mai exigenți, vor să știe nu numai dacă toate silogismele unei demonstrații sunt corecte, dar și de ce se înlănțuie în această anume ordine mai degrabă decât în alta. Atât timp cât ele li se par a fi fost generate de un capriciu, și nu printr-o inteligență conștientă în mod constant de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ambiții pe termen mediu și lung, chiar dacă se impune (dar se și cultivă în exces) nevoia de formare continuă; acest tip de formare este animat de necesități strict limitate la prezent, răspunde nevoilor prezentului și nu intră deloc într-un "silogism al dezvoltării", nu are continuitate și nu își propune scopuri la nivelul dezvoltării personale a individului. Dacă individul trăiește doar momente ale prezentului și încearcă să răspundă exigențelor unui prezent continuu, înseamnă că fiecare astfel de moment temporal îi solicită
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de inserare prin sub-tematizare / 109 4. Text procedural sau descriere de acțiuni? / 111 5. Concluzie / 117 6. Exerciții de analiză secvențială / 118 Capitolul 4. Prototipul secvenței argumentative / 121 1. O schemă de susținere argumentativă a propozițiilor / 123 2. Schema inferențială, silogismul și entimema / 131 3. De la schema de susținere a propozițiilor la prototipul secvenței argumentative / 134 4. Analizele secvențiale / 138 4.1. Respingerea și elipsa concluziei-teză nouă / 138 4.2. Revenirea la un text publicitar: Mir Rose / 140 5. Exerciții de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de către cel care rezumă evenimentele povestite în text" (1979: 380). Rezumatul ales ne permite să ajungem la fabulă/ întâmplare, termen de preferat în fața celui de "povestire", așa cum este folosit de către A. Kibedi Varga, care pare să se bazeze pe un silogism subiacent: Premisa majoră: Omul care nu-și apără onoarea nu merită să fie fericit. (m1= [a]+ [b]). Premisa minoră: Or, Orso (datorită lui Colomba) a știut să-și apere onoarea (m2 + m3 +m4 = [c], [d], [e], [f]). Concluzie: Deci Orso
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Deci Orso merită să fie fericit (m5 = [g] și [h]). Atât la Mérimée, cât și la Goethe, faptele au transparența, dacă nu a "unei ecuații matematice", așa cum afirmă M. Kundera, cel puțin a acestei forme ideale de raționament care este silogismul. În aceste condiții, narațiunea se bazează pe logica unui raționament și putem efectiv vorbi despre o "înlănțuire a actelor, vizibil cauzală." Logica singulară a punerii în intrigă nu are nimic de-a face cu rigoarea abstractă a raționamentelor materializate prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
condiții, narațiunea se bazează pe logica unui raționament și putem efectiv vorbi despre o "înlănțuire a actelor, vizibil cauzală." Logica singulară a punerii în intrigă nu are nimic de-a face cu rigoarea abstractă a raționamentelor materializate prin astfel de silogisme " Logica" narativă este perfect definită de R. Barthes atunci când vorbește despre ea ca despre o logică foarte impură, o logică aparentă, o logică endoxală, legată de felul nostru de a raționa și absolut deloc de raționamentul formal pe care silogismele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
silogisme " Logica" narativă este perfect definită de R. Barthes atunci când vorbește despre ea ca despre o logică foarte impură, o logică aparentă, o logică endoxală, legată de felul nostru de a raționa și absolut deloc de raționamentul formal pe care silogismele precedente le puneau în evidență: Totul te face să te gândești, într-adevăr, la faptul că resortul activității narative este însăși confuzia dintre consecuție și consecință, ceea ce vine după fiind văzut în povestire drept cauzat de; povestirea ar fi, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
relațiile, de altfel cronologice și liniare, între cele cinci momente (m) al oricărui proces din interiorul unei secvențe (sau al unui întreg text): Aplicarea acestei scheme la Colomba, propusă ceva mai sus, realizează decupajul următor, mai aproape de ansamblul rezumatului decât silogismul: Pn1 = [a] + [b] = Fericirea lui Orso și mândria rănită a Colombei (de unde cererea adresată lui Orso) într-o situație inițială tip care reunește trei actori din perspectiva a două căutări cu legătură între ele: Orso și Lydia (dobândirea fericirii), Orso
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care servește drept bază de inferență și vine să susțină trecerea de la informația dată la concluzie. (28) Bărbaților le plac femeile care au mâini fine. Avem astfel posibilitatea să descoperim mișcarea inferențială dintr-un raționament subiacent care are forma unui silogism, în care trecerea de la clasă (bărbații / femeile) la un singur membru al clasei (Eu / marchiza) nu ridică prea multe probleme. Bărbaților le plac femeile care au mâini fine (28) OR, Marchiza are mâini fine (29) DECI îmi place marchiza Informația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a reformulării a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar, un punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel ne prezintă o primă definiție a silogismului: Silogismul este un raționament prin care, date fiind anumite premise, rezultă de aici, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]