4,282 matches
-
aceea, aproape că nu m-am mirat prea tare - deși, nu mi s-a mai întîmplat niciodată așa ceva nici înainte, nici după '90 - cînd, pregătindu-ne să intrăm în sală, s-a stins lumina. O jumătate de oră am văzut siluete, umbre, liniștite, călătorind prin foaier, ieșind în ploaie, revenind în spațiul-prolog, cumva, al spectacolului, unde am primit suc de mere oferit cu multă căldură. Am intrat, după aceea, în sala Studio, un loc gîndit impecabil de Ina Isbășescu, arhitect-scenograf, pentru
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
aștepta la ce era mai rău iar mintea lui nu găsea o altă soluție decât aceea de a aștepta. Numai prudența și experiența Îi dictau În acele momente atât de lungi. De la distanța aceea nu a reușit să vadă nici o siluetă, deși copacii, tufișurile, copăceii și chiar frunzele uscate Începeau să danseze un joc fără ritm. Victor simțea iminența pericolului pe care Încă nu-l putea defini. Trecuseră zece-douăsprezece minute lungi cât tot atâtea luni când urechea fostului jandarm păru că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trecutul său era la fel de rușinos: nu putea da nici o explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în fiecare autobuz vedea o siluetă care-i amintea de cineva. Toate acestea îl obsedau și-l alungau dintr-un loc într-altul. În mod intenționat se instalase într-un Paris care-i era necunoscut. Parisul lui fusese unul mic, în al cărui perimetru intrau apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oarbă a inimii și a trupului, de blândețea nesfârșită și de dorința intensă de a o proteja, ceva ce nu mai simțise niciodată în viața lui. Ce este? întrebă ea. Încă stătea cu fața la fereastră ca și cum nu se putea detașa de silueta înaltă și plouată a așa-zisului Chavel. Sunt aici de mai bine de două săptămâni, zise el. Nu știi nimic despre mine. Așa este, se arătă ea de acord. —Te-ai gândit ce-ai să faci când o să moară ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și dădu de patul rece al unui revolver. Nu se miră: ne-am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să te ierte!“ sau „Dumnezeu mi-e martor!“, toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard cu aerul relaxat al celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard cu aerul relaxat al celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot, deveni atent și-și ascuți mintea. Amintindu-și de revolverul din buzunarul actorului, Charlot se opri la o oarecare distanță și-l privi stăruitor. Credeam că ai plecat, zise el. — M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Păi, cu puțină pricepere o să reușim să ciugulim amândoi câte puțin și din fată, și din averea ei. Îl luă de braț pe Charlot și îl îndemnă cu blândețe să pornească spre casă. Pe drum, Charlot întoarse o dată capul spre silueta de pe deal: își aminti de vremurile când nu erau dușmani, înainte ca nenorocirea să-i otrăvească sufletul și vorbele lui Roche... Silueta minusculă se întoarse cu spatele și porni de-a lungul parcelei împingând plugul. Dacă Chavel ăsta chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe Charlot și îl îndemnă cu blândețe să pornească spre casă. Pe drum, Charlot întoarse o dată capul spre silueta de pe deal: își aminti de vremurile când nu erau dușmani, înainte ca nenorocirea să-i otrăvească sufletul și vorbele lui Roche... Silueta minusculă se întoarse cu spatele și porni de-a lungul parcelei împingând plugul. Dacă Chavel ăsta chiar se îndreaptă încoace, zise Carosse strângându-l ușor de braț pe Charlot, atunci o să-i ținem piept noi doi. Iar în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
polonez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În care fiecare păpușă era mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi...brrr!!!, ucisă !) și-n fine, cel mai deranjant, un reprezentant al Ciprului care se ambiționa să mînuiască singur, cître trei siluete mari, deodată - efortul ducînd la un diletantism greu de egalat. Am Întrebat-o pe una dintre organizatoare cum se explică prezența unor spectacole modeste la un așa de mare festival : mi-a răspuns că mulți dintre participanți au trimis pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din casă, se afundă în grădină cât mai departe, se ghemuiește într-un colț, sub un gard, și începe să plângă. Parcă aș fi un câine vagabond, își spune. Dinspre casă, două siluete albe se îndreaptă spre ea cu pași șovăitori. Se ridică și le întoarce spatele. Îi simte cum se apropie. Stau o vreme la câțiva pași, așteaptă să le vorbească. După o vreme aude vocea poruncitoare a tatălui ei: Treci fată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în taină. Pasiunea care electriza aerul din jurul ei, vraja cuvintelor, strălucirea ochilor, îndrăzneala ideilor, toate astea nu mai erau nicăieri. În fața lui s-a prezentat azi o femeie foarte bine îmbrăcată, cu o siluetă perfectă, o femeie care avea cunoștințe temeinice, dar care nu mai era Aide. După desființarea C.A.P-ului, Aide a crezut că se surpă pământul sub ea, chiar voia ca acesta să se surpe, ce să facă ea fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bancă". S-a stârnit un haz nebun. "Zi mai departe, zi mai departe", strigau și fetele, și băieții bătând cu picioarele în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-a uitat la hărmălaia din sala de curs, a urcat la catedră, și-a aranjat cărțile într-un șir ordonat și a început să-și confecționeze scrumiera de hârtie. "Vreți să-mi spuneți și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) Omul de lângă mine spunea o poveste pe care nu o mai auzeam, îi vedeam profilul frumos, aproape nobil, silueta înaltă, pașii săltați pe nisip, în pantofi impecabili, aduși desigur din străinătate, îl vedeam călătorind, cumva trist, cu un aer absent, aici vorbea deja imaginația mea, ca toate poveștile mele cu feți frumoși și triști, nu-l puteam urmări mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va duce spre casă, voi merge pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi înmoaie aerul de severitate al feței. Părul ușor cârlionțat, se vede că are o coafeză bună, o astfel de tunsoare nu poate face oricine. Bine îmbrăcată, chiar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alege orice femeie din lumea asta? Alex nu numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la vârsta ei? Câte femei se bucură de o sănătate ca a ei? Și atunci? Ce se tot văicărește?! A venit să facă dragoste cu un bărbat frumos și tânăr
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e decât un lung șir de cedări. Numai că propriile noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se par firești, bunuri pe care le merităm. Mâinile lui Alex alunecă peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]